SIMFONIA POEZIEI – Antologie multilingvă, vol. 4, coordonator Rodica Elena Lupu
Este de neîntrecut valoarea unei lucrări literare în spațiul cultural național și universal. Aceasta nu este altceva decât expresia muncii umane ce reprezintă, în mod prioritar, valoarea muncii intelectuale pusă în slujba omului și a societății. În rezultat, este un efect al cărui intensitate produce bunuri spirituale/bunuri sociale prin intermediul cărora se dezvoltă lumea și tot ceea ce simbolizează evoluarea umană. Prin tabloul acestor caracteristici omul are necesitatea de a fi mereu în contact cu universul cunoașterii, cu universul ce însuflețește și motivează existența umanității. Astfel, printre aceste ipostaze se regăsește și omul-scriitor care tinde să se redescopere pe sine însuși (ca personalitate și identitate autentică socială) printre valorile cunoașterii, fenomene ce se intersectează nemijlocit cu valorile spirituale-culturale. Prin urmare, prin respectivele afirmații există poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imaginație și sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite și de a provoca emoția artistică, aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/meditație prin realitatea obiectivă/subiectivă/ireală. O realitate vie este că omul-scriitor este acea persoană care dorește neîntrerupt să plăsmuiască frumosul prin opere literare, pentru ca acesta, în consecință, să pună bazele în fondarea unor valori complexe și anume: de natură culturală care să armonizeze și să dezvolte cultura omului. O asemenea tendință continuă este a Doamnei Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, acad., scriitor, poet, prozator, jurnalist cultural, director și editor – Editura Anamarol), personalitate distinsă a scrisului românesc, scriitoarea care vrea să creeze doar lucruri extrem de frumoase pentru om și societate. De această dată Rodica Elena Lupu (coordonator, antologator, editor) îngrijește și editează, cu multă dragoste și pasiune, Antologia multilingvă „SIMFONIA POEZIEI”, volumul 4, Editura Anamarol, 2017. Antologia în cauză este o lucrare ce cuprinde creații literare în versuri (poeziile fiind traduse din limba română în limbile engleză, franceză, italiană, spaniolă), autorii fiind scriitori distinși ai neamului românesc. SIMFONIA POEZIEI (întitulată și: „The symphony of poetry”, „Sinfonia della poesia”) este creația literară unde autorii/poeții prezenți exprimă mesajul artistic prin imagini expresive, cu un conținut concentrat pe însușirile rimei și al ritmului, pe modalitatea de folosire a versului liber modern, pe capacitatea de a transmite peisajul artistic prin cele mai încântătoare forme ale conținutului estetic, pe facultatea de a cuprinde totalitatea elementelor literare prin care se afirmă echilibrul sufletesc în raport cu nuanțele ce armonizează frumusețea naturii și a vieții umane. Așadar, în rândul autorilor prezenți în Antologia „Simfonia Poeziei” se regăsesc poeții/scriitorii: Andrei Andor (Grecia, cu poezii în limba română-spaniolă), Dan Bodea (România, cu poezii în limba română-italiană), Adrian Erbiceanu (Canada, cu poezii în limba română-franceză), Laura Garavaglia (Italia, cu poezii în limba română-italiană), Rodica Ghinea (România, cu poezii în limba română-engleză), Rodica Elena Lupu (România, cu poezii în limba română-franceză), Galina Martea (Olanda, cu poezii în limba română-engleză), Mariana Popa (România, cu poezii în limba română-engleză), Alina Maria Stârcea (România, cu poezii în limba română-franceză) și, nu în ultimul rând, Mihai Eminescu – în memoriam/în amintirea și recunoașterea veșnică (România, versuri traduse în limba franceză, din literatura universală).
Pentru a elogia existența vieții prin limbajul versului artistic, proces literar prin care comunică ideile cu sentimentele, poeții susmenționați pun în valoare atât capacitatea de creație, cât și capacitatea de a forma si transmite valoarea estetică a procesului afectiv față de realitatea înconjurătoare. Astfel, prin forma respectivă de comunicare se construiește arta poetică, creație artistică prin care se manifestă idealul poetic al scriitorului. Corespunzător, autorii antologiei „Simfonia poeziei” redau ideea poetică prin cele mai originale și interesante aspecte.
În așa mod, Dan Bodea își exprimă și cântă fenomenul dragostei prin forme și metafore nespus de frumoase: „Izvorul tainic / Pururea s-ascunde / În luminiş dorit, / În poieni de crini / Sau chiar pe piscuri, / Sub cetină de nori, / Unde vulturul stăpâneşte / Răsună cânturi / Şi-n dragoste curată, / În iubire neprihănită / Totul se zideşte, / Totul se prefiră, / Cu toate că e o lacrimă de noapte” (Iubire).
Iar, Andrei Andor, cu aceleași gânduri frumoase, descrie starea sufletească prin silaba versului în felul următor: „Astăzi zbor spre înalt / fără identitatea limitelor / doar cu dorul și iubirea / ce-mbrățișează depărtarea / spre largul zorilor senine…” (Armonie).
În continuare, Adrian Erbiceanu descrie cursul vieții prin fenomenul clipei, astfel, făcând accent pe o metaforică potrivit esteticii: „Îmi bate-n tâmplă greu şi rece / Tic-tacul vremii – cosmic ceas… / Trece prin mine clipa? De ce trece? / Cui şi cu cât datornic i-am rămas?”. (Piatră rară).
Pe când, Laura Garavaglia este preocupată de fenomenele anotimpurilor, de prezența timpului în univers, respectiv exclamând: „Cauți și tu liniile universului / printre faliile orizontale ale zilei? / Dar dacă zenit-ul ar fi chiar aici / pe pervaz în paharul de ceai, / umbra serii pe scări / în această absență mută fără întrebări”. (Indicativul prezent).
Dar, despre Rodica Ghinea ne vorbește nespus de frumos profesorul și scriitorul Ion Popescu Topolog: „…E clar, doamna Rodica Ghinea depășește întru totul notația de album ce-o întâlnim la multe autoare cu părul argintiu, dânsa are o reală vocație poetică și ca atare, vine cu altă vibrație lirică și cu o elaborare ce ține de literatură cu adevărat. Construiește proiecții spațiale și temporale, își mișcă sau așează eroina lirică în universul panteist, aceasta devenind ea însăși o zeitate a teluricului, respectiv a pământului și cerului transilvan…”.
Cât despre Rodica Elena Lupu, o poetă cu mult talent autentic, scriitoarea căruia îi reușește de minune să transmită trăirile și sentimentul uman prin versul poetic, acesta, ulterior, fiind transpus prin nota muzicală care, în rezultat, ambele construiesc, cu adevărat, arta autentică a creației artistice/literare. Astfel, distinsa și consacrata scriitoare, cu o deosedită emoție și dragoste pentru părinți, ne mărturisește în versuri nespus de frumos următoarele: „Te port în toate câte sunt / Eşti iubirea ce nu moare / Te port în gândurile mele / Nimic cu tine nu mă doare. / Eşti gingăşia unei flori / Şi visul meu de fericire, / Oglinda chipului ce-l port / Ca pe o sfântă amintire. / În cântec şi în vers te chem / Izvor al meu de împlinire / Tu, mamă, tu vei fi mereu / Oceanul meu plin de iubire!” (Izvor de împlinire / Mamei mele, cu dragoste).
Iar, Galina Martea, prin versurile sale, ne poartă să cunoaștem din plin ce este dragostea de țară, de neam, de fenomenele și valorile vieții ce sunt pătrunse de durere și tristețe, de aspectele naturii și a materiei spirituale ce formează și evoluează universul uman. Deci: „E toamnă târzie de-acum, / Cad frunzele moarte în drum, / E toamnă şi-i trist în cătun, / E noapte şi gânduri s-adun. / Petale de flori nu mai sînt, / Doar păsări aleargă prin vînt, / O frunză pe-un ram a rămas / Să meargă cu mine în pas”. (Nostalgii de toamnă).
Însă, Mariana Popa este poeta care ne descrie în versuri, cu o pasiune și admirație aparte, despre locurile prin care a călătorit pe parcirsul vieții. Este foarte plăcut să te regăsești printre aceste poeme: „…Veneţia mă îmbracă cu al ei aer marin, / îmi sustrage de sub picioare, / pământul solid, mă-nbie într-o gondolă să urc, / pe apa verde să plutesc, / din vis să mă trezesc…”. (Veneția).
Pe când, Alina Maria Stârcea ne mărturisește despre sine astfel: „…Versurile mele, mai bune sau mai proaste, sunt expresia a ceea ce am fost și mai sunt, sau nu mai sunt. Reprezintă viața mea în cuvinte… Voi scrie probabil mereu, oriunde și oricând voi simți lumea în versuri. Viața nu e mereu poezie, dar putem încerca să o transformăm într-un poem…”. Este o descriere foarte frumoasă, sinceră, reală care, în același timp, se contopește cu cele descrise în versuri: „Lovește-mă! / Crezi că îmi pasă dacă / Sângerez un pic / Când știu / Că sângele meu otrăvit / o să se verse în tine? / Iar tu, / De-atâtea dureri de cap, / O să începi să ai / Coșmaruri… / Cu mine!”. (Migrene).
Și, nu în ultimul rând, Mihai Eminescu, personalitate cu identitate universală, marele scriitor al neamului românesc. Creația literară a Domniei sale, cunoscută în toată lumea, reprezintă un patrimoniu literar extrem de prețios pentru națiunea română și nu numai. Mihai Eminescu este scriitorul care ne-a venerat pentru a fi mai mult cunoscuți în universalitate. Universalitatea operei lui Mihai Eminescu a fost recunoscută şi de UNESCO, iar poemul Luceafărul a întrat în Cartea Recordurilor Guinness/Guinness Book of Records. Deci, să nu evităm, dar și de această dată este și ar fi nespus de plăcut să-i citim versurile: „A fost odată ca-n poveşti, / A fost ca niciodată. / Din rude mari împărăteşti, / O prea frumoasă fată. / Şi era una la părinţi / Şi mândră-n toate cele, / Cum e Fecioara între sfinţi / Şi luna între stele…”. (Luceafărul).
Așadar, mulțumiri și felicitări tuturor autorilor care și-au prezentat opera poetică în Antologia „Simfonia Poeziei”, iar Doamnei Rodica Elena Lupu, mulțumiri enorme pentru realizarea cu succes a acestui proiect literar!
Galina MARTEA