Slăbiciunea guvernelor postdecembriste

 

De mai multă vreme, într-o foaie obscură, ce-şi ascunde de la începuturi caracterul oficios în scopuri evident oculte, un anume Adrian Severin publică o lungă spovedanie (să zicem) cu titlul „Slăbiciunile guvernării Roman”.

Titlul, înşelător ca tot ce a întreprins această alunecoasă alcătuire politică, ocoleşte în mod deliberat tot ce au însemnat cu adevărat slăbiciunile ei notorii, adică incompetenţa, corupţia, reaua credinţă, ignorarea realităţilor naţionale, demagogia, populismul şi inventează cele mai fanteziste obstacole, atacând în stânga şi în dreapta pe toată lumea.

Toţi sunt vinovaţi de cădera guvernului Roman în afarăa lor înşile, se înţelege. Singura lor slăbiciune ar fi că au guvernat într-o ţară care nu i-a înţeles şi nu i-a răsplătit îndeajuns. Vilele din zona zero în care s-au mutat cu toţii în scurta dar fructuoasa lor guvernare (pentru ei şi familiile lor, se înţelege), firmele pe care şi le-au făcut, mai mult sau mai puţin mascat, călătoriile şi afacerile perfectate în străinătate, întreprinderile din ţară pe care le-au dat pe mâna prietenilor şi întreprinzătoarelor neamuri de aiurea sunt, se vede treaba, prea puţin pentru ce au făcut ei pentru această ţară.

Ce anume au făcut? Se ştie şi se vede ce. Au dat drumul la avalanşa preţurilor – pe care primul-ministru de acum a respins-o, dar, în prezent, deşi a promis, nu se mai întreabă în numele cărei raţiuni s-a făcut; au pus industria la pământ după ce au decretat-o un morman de fiare vechi şi au dat foc verde hoţilor să prade tot; au deschis graniţele şi au anulat legislaţia protectoare, pentru ca să fie cărat afară cât s-o putea din patrimoniul naţional; au distrus agricultura ţării ca să-şi facă mafia cerealieră plinul la comisioane şisă aducă ţara în sapă de lemn, cât mai repede cu putinţă.

Optzeci la sută din datoria externă s-a creat în anii guvernării lor – poate cea mai slabă, într-adevăr, dacă nu şi cea mai pernicioasă – pentru achitarea importurilor de cereale, total nejustificate.

Miliarde de dolari. Iar alte miliarde şi miliarde se datorează modului aberant şi amatorist în care a fost concepută privatizarea chiar de către domnul care analizează acum plin de ifose „slăbiciunile” guvernării Roman şi ale acoliţilor săi. Individul, de un ridicol perfect (el fiind cel care a lansat, între altele, formula apei infestate cu… hidrogen sau a explicării obezităţii sale – deci nu a slăbiciunii – prin abundenţa grijilor guvernării), vede roşu şi dă cu copita acolo unde nu te aştepţi.

O slăbiciune recent demascată de zelul său demolator ar fi presa. Adică acele ziare care, în loc să apere şi să ascundă racilele guvernării Roman – aşa cum face avocatul Severin – pagubele şi suferinţele provocate de această calamitate abătută asupra neamului românesc, s-a apucat să le dezvăluie în mod sistematic.

Între ele, cap de serie, citat de mai multe ori, cu invectivele şi ameninţările de rigoare – ziarul „Adevărul”; ziar care a slăbit într-adevăr guvernarea Roman prin găzduirea ei în rubrica „Corupţia în serial” şi prin analizele ce i-au demontat maleficul mecanism şi oneroasele mobiluri.

Slăbiciunea guvernării lor ar fi însă, în viziunea analistului de casă, doar aceea că „a tolerat” o asemenea presă, că n-a jugulat toate ziarele care n-au fost ori n-au mai vrut să fie obediente faţă de un guvern corupt şi incompetent.

Într-adevăr, dl. Severin şi-ar fi arătat fălcoasa-i figură şi astăzi pe ecranele televizoarelor ca să ne convingă că privatizarea făcută de el e minunată, că e bine să crească preţurile şi că el, un îmbuibat şi un client al procuraturii, este o altă chintesenţă a înţelepciunii şi moralităţii ivite pe meleagurile carpatine. Un nou dătător de legi.

Cum stau lucrurile, într-adevăr, veţi afla din serialul nostru despre acest domn care, între slăbiciunile guvernării Roman, a fost – şi a rămas – cea mai nocivă.

Cu consecinţe incalculabile şi pentru celelalte. În numărul viitor, răspuns la o primă „slăbiciune”: cine se face vinovat de ratarea procesului de privatizare în România şi cum au achiziţionat prietenii săi milioane de certificate de proprietate, după ce şi-au creat o firmă comună cu „slabul” ex-ministru făcător de privatizare.

(3-4 septembrie 1994)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.