Spre Lacul Vulturilor – Lupta cu viscolul (Exclusivitate)

Clădirea pe care o știam era acoperită trei sferturi de zăpadă, vântul urla ca un nebun și viscolea ca în filmele alea de la televizor, cu Alaska. Deci, dacă voiai sa descrii „Iadul Alb” în câteva fotografii, puteai să le faci aici

Meteorologii au anunțat duminica trecută cod galben de ninsori și viscol în zona de munte a Buzăului. Bineînțeles că nu puteam sta în casă…Ne-am trezit frumușel la 04.00 și la 05.00 eram deja pe drum, patru exploratori buzoieni, dornici de o nouă aventură.

Mai fusesem la Lacul Vulturilor,  traseul era știut și făcusem un calcul cu aproximație să ne încadrăm în timp, ca nu  cumva să ne apuce miezul nopții pe munte, să ne rătăcim, să dăm de lupi. Toate erau bune, dar n-am luat prea în serios avertizările meteo fiindcă, au mai zis ei multe, și au căzut doar doi, trei  fulgi.

Până aproape de Siriu, n-am văzut zăpadă multă, dar cum am intrat în zona viaductelor, deja situația părea alta, băieții cu codurile n-au mai mințit. Fiindcă nu am o mașină  4×4 , am lăsat Golfulețul pe marginea DN 10, ne-am echipat, și am plecat pe jos…Am trecut podul de lemn care traversează râul Buzău.

În urmă cu vreo două luni, când am trecut cu mașina pe el se prezenta bine, acum avea scânduri lipsă, bucăți destul de mari, puteai să-ți scapi piciorul acolo. Pe lângă Pensiunea Valea Neagră, ne-am întâlnit cu câțiva localnici care aveau grijă de animalele lor de la stână. Ne-au zis că suntem nebuni, că vom îngheța de frig pe munte, dar cine să-i asculte, noi eram tancuri echipate de orice. Cât de frig putea să fie?

Am urcat, am urcat, mai o glumă, mai o vorbă, dar odată cu creșterea altitudinii, creștea și stratul de zăpadă, temperaturile scădeau, iar codul ăla portocaliu parcă se ducea spre roșu.

copaci in zapada

După două ore de mers, deja bocancii mei cu Gore-tex erau pantofi eleganți, în fața naturii. Cine se gândea că omătul o să-mi treacă mie de tibie? Voiam cu orice preț să vedem Lacul Vulturilor. Făcând calcule mai aveam cam 4-5 ore de mers dus-intors și pe frigul ăla nu ne era tocmai bine cu apă în ghete.

Ne tot uitam după animale, după urme, voiam sa imortalizăm o viețuitoare sălbatică, dar parcă era mai bine să nu ne întâlnim cu ea. Până acum am avut noroc. Din glumă-n glumă, ne-am uitat la ceas și, deja trebuia să fi ajuns la destinație. Fiindcă în jur era totul alb, nici nu aveam prea multe repere să-mi dau seama. Singurele repere au fost marcajele și pârâurile, iar de aici știam că, măcar, nu ne-am abătut de la traseu și suntem pe drumul cel bun.

După vreo trei ore și jumătate de înotat practic în zăpada care trecea de genunchi, în unele locuri, în față se zărea un gol alpin, să-i zic, unde știam că este o stână părăsită și sunt mulți copaci loviți de fulger. Am prins aripi fiindcă de aici eram sigur că mai avem aproximativ o oră maxim până unde voiam să ajungem, dar asta pe timp bun…

Clădirea pe care o știam era acoperită trei sferturi de zăpadă, vântul urla ca un nebun și viscolea ca în filmele alea de la televizor, cu Alaska. Deci, dacă voiai să descrii „Iadul Alb” în câteva fotografii, puteai să le faci aici. Eu sunt foarte ambițios din fire și de foarte puține ori m-am dat bătut dar acum trebuia să ne retragem.

Practic nu puteai sta în picioare și te afundai în zăpada aia imensă, viscolită. Aveam echipament relativ bun, ochelari de protecție, cagulă, dar aici doar experții izbuteau.

Cred că era mediul numai bun de antrenament pentru Tiberiu Ușeriu, noi suntem doar niște bieți exploratori montani amatori. Parcă ne părea rău, nu mai era mult până la Lacul Vulturilor, dar dacă aici era așa, La Poarta Vânturilor nici nu vreau să îmi imaginez cum viscolea.

Am mâncat la adăpostul unui copac, băieții au fumat și am facut cale întoarsă, dezamagiți și bosumflați. După câteva minute, am reluat glumele.

Când am coborât spre Buzău, am intrat în altă lume. Zăpada abia dacă era pusă pe crestele dealurilor și stâncilor.  Am zis că nu ne oprește natura, dar ne-am înșelat…

 

Orjan Vlad-Ștefan

Universitatea Hyperion, Facultatea de Jurnalism

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.