Ştiinţă şi Tehnică: Muzica stelelor

Pentru a studia și caracteriza o stea trebuie să îi analizezi culoarea sau, mai bine zis, spectrul luminii emise de ea. Astfel îi poți afla mărimea și vârsta. Dar iată că o echipă de cercetători, de la mai multe universități americane, propun în revista Nature o nouă metodă: analiza variațiilor de luminozitate, care este strâns legată de ceea ce se întâmplă pe suprafața stelei permite determinarea gravitației la suprafață, mărimea ei și stadiul evoluției astrului.

În rezumatul articolului intitulat ”An observational correlation between stellar brightness variations and surface gravity” (O corelație observațională între variația strălucirii stelare și variația gravitației la suprafață), publicat online pe 21 august în revista Nature se precizează că ”Gravitația la suprafață este o proprietate de bază a unei stele, dar ea este dificil de măsurat, cu o eroare tipică de 25-50% dacă este măsurată spectroscopic [adică, prin analiza spectrului luminii emisă de stea] și cu 90-150%, dacă este măsurată fotometric [adică prin analiza intensității luminii emise de stea]. Cu ajutorul astroseismologiei se poate măsura gravitația cu o eroare de 2%, dar metoda nu se poate aplica decât pentru un număr mic de stele strălucitoare, mare parte dintre ele fiind gigante. Deoarece acum dispunem de înregistrări extrem de precise al variației luminozității pentru 150.000 de stele [obținute cu ajutorul telescopului spațial Kepler] avem posibilitatea să analizăm aceste variații pentru a determina gravitația la suprafața [stelelor].”

Continuarea materialului pe Ştiinţă şi Tehnică

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.