Sulina
Orașul-port situat în punctul cel mai estic din România, în județul Tulcea, la punctul de vărsare al brațului Sulina în Marea Neagră. Orașul Sulina face parte din lunga listă de așezări scăldate de apele Dunării în călătoria fluviului către Marea Neagră. Legătura orașului cu restul țării se face doar pe calea apei, cu nave de pasageri ce pleacă din portul Tulcea. Rețeaua de străzi a orașului cumulează aproximativ 40 km, fiind organizată în 6 străzi paralele cu Dunărea, numerotate de la I-VI ca în New York, și alte 13 străzi perpendiculare pe fluviu, acestea purtând diverse nume ale unor personalități istorice și literare cât și denumiri comune.
În ceea ce privește istoria orașului, Sulina ar putea avea circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar situa-o între cele mai vechi așezări din România. Se presupune că orașul ar exista de prin secolele VI-VII –lea î.Hr. , dezvoltându-se odată cu apariția primelor colonii grecești la malul Pontului Euxin. Prima mențiune scrisă, prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, pomenită în documente din timpul împăratului Constantin Porfirogenetul, „De administrando Imperi” cu numele de Solina.
În anul 1800, orașul-port număra 8722 de suflete, în egală măsură români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni și este numit de scriitorul Jean Bart (fost căpitan al portului Sulina) „Europolis” .
În secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării (CED), cu sediul la Sulina, aceasta capătă statutul de oraș și port liber , „PORTO FRANCO” .
Începutul celui de-al Doilea Război Mondial, conduce la desființarea CED în 1939, Sulina devenind punct strategic militar și bombardat de aliați în 1944. În timpul raidurilor peste 60% din clădirile orașului au fost distruse.
Turismul din Sulina are un potențial ridicat, pe lângă Delta Dunării cu numeroasele ei canale și grinduri, cu multitudinea speciilor de păsări și pești, există și câteva obiective interesante de vizitat.
Farul Vechi din Sulina, astăzi muzeu, a fost construit între anii 1869-1870 și se află în apropierea centrului orașului, altă dată aflându-se la punctul de vărsare al Dunării în Marea Neagră. Printre altele muzeul găzduiește și cabinetul de lucru al scriitorului Jean Bart
Farul de pe digul de nord, a fost construit în 1887 și difuza semnalul optic pe o distanță de 8 mile marine fiind indispensabil tuturor vaselor care intrau sau ieșeau de pe brațul Sulina. Lucrările de prelungire în mare al canalului Sulina au stopat utilizarea acestui far.
Farul nou, se află amplasat aproape de capătul fluvial, are o înălțime de 48 de metri, iar lumina sa este vizibilă la o distanță de 19 mile marine.
Una dintre cele mai impunătoare clădiri ale orașului a fost construită în perioada 1856-1858, găzduind Palatul Comisiunii Europene.
Credințele religioase se manifestau în cadrul a 4 biserici ortodoxe ( 2 românești, una rusească și una armenească), un templu evreiesc, o biserică anglicană, o biserică catolică, una protestantă și 2 moschei.
Un alt obiectiv turistic este Cimitirul Maritim, unic în țară și în Europa. Inginerul Petre Kovacof, în lucrarea „Cimitirul viu de la Sulina” îl descrie drept „un amestec de religii, neamuri, limbi scrise pe cruci, obiceiuri și meserii, fac din cimitirul Sulinei, locul de veci al celor care au contribui în tăcere, la cea mai însemnată construcție hidrotehnică din Europa secolului al XIX-lea”.
La marginea orașului se află plajele virgine ale Sulinei ce se întind pe câțiva kilometri și pot fi comparate cu Vama Veche, iar în același timp având nisipurile cele mai fine de pe litoralul Mării Negre.
Mai multe fotografii aici, pe edanielasite.wordpress.com