Terapia cu poveşti, o cale de vindecare a bolilor
- Psihoterapia ericksoniană
Acest tip de terapie poartă numele doctorului care a inventat-o, dr. Milton Erickson.Deşi poate părea de necrezut, psihoterapia ericksoniană are la bază poveştile asociate cu mirosurile sublime ale uleiurilor esenţiale utilizate în cursul naraţiunii. Cu ajutorul poveştilor, unii oameni au reuşit să descopere în mod neaşteptat, rezolvări la probleme lor de viaţă.
În România, psihoterapia a început să se dezvolte tot mai mult în ultimii ani, iar interesul pentru acest tip de terapie creşte de la o zi la alta. La fel ca în alte ţări, şi la noi se practică psihoterapia ericksoniană care se realizează cu ajutorul produselor apicole, a plantelor medicinale şi, evident, a poveştilor.
- Sugestia indirectă
Dr. Erickson, considerat părintele hipnoterapiei moderne, folosea poveştile, ştiind să le utilizeze într-un mod miraculos ca o terapie de vindecare a unor boli.
Viaţa sa e considerată un exemplu de curaj deoarece, la 17 ani, aceasta a luat o întorsătură dramatică, marcându-i evoluţia viitoare ca psihoterapeut. La acea vârstă a avut un atac de poliomelită ce l-a adus în starea de comă. Nu mai putea să vorbească, îşi mişca doar ochii, iar părinţii au fost cei care l-au îngrijit, deşi nimeni nu mai spera la o reabilitare a adolescentului.
Totuşi, Milton şi-a păstrat activă mintea, deşi posibilităţile de recuperare în acele timpuri erau inexistente. Îşi ocupa timpul cu jocuri mentale. Ziua, când stătea pe un scaun lângă fereastră, îşi imagina că este afară, că se joacă şi îşi dorea atât de mult acest lucru încât, la un moment dat, scaunul a început să se legene uşor.
A încercat să repete această stare, comandându-şi lui însuşi, în gând, să mişte piciorul sau să se balanseze scaunul, dar nu s-a mai întâmplat nimic. A renunţat la această metodă dar a început din nou să îşi imagineze că se joacă afară, dorindu-şi cu intensitate ca acest lucru să se întâmple. Astfel, scaunul a început din nou să se balanseze.
Explicaţia stătea în sugestia lui indirectă care producea răspunsul. Este vorba, de fapt, despre imaginea vie care mobilizează resursele interne. Cu ajutorul acestei descoperiri, Milton a început din nou să meargă în următorii doi ani. Totodată, urmărea de aproape mersul surorii sale mai mici care tocmai învăţa să umble, fiind atent şi la comunicarea verbală şi non-verbală a oamenilor.
Astfel a observat cum funcţionează subconştientul şi aşa a luat naştere sugestia indirectă, una dintre mărcile hipnoterapiei.