TERORISMUL CA AMENINȚARE GLOBALĂ ȘI DIMENSIUNEA MEDIA A LUMII CONTEMPORANE

Una dintre cele mai periculoase şi actuale ameninţări ale lumii globale o constituie terorismul internaţional.Terorismul se află în topul listei amenințărilor grave cu care se confruntă societatea actuală, acesta devenind în ultimii ani un fenomen transnațional. Atacurile teroriste ce au avut loc în data de 11 septembrie 2001 în SUA, au generat redefinirea conceptului de terorism.
Terorismul este considerat de specialiști ca fiind cea mai clandestină formă a unui război, el fiind încadrat în categoria generației a patra de conflicte, în care se încearcă folosirea forței adversarului împotriva acestuia.
Principala amenințare la adresa societății actuale, dar și asupra stării de siguranță națională a țărilor lumii, o constituie terorismul internațional, acesta putând avea efecte devastatoare atât asupra securității statelor, cât și asupra cetățenilor acestora.Pe plan global, în ultimii ani organizațiile teroriste s-au asociat cu cele ale crimei organizate, forța și puterea acestora crescând considerabil. Multe dintre atacurile acestora implică armele nucleare și biologice, explozibilii de ultimă generație cu putere inimaginabilă de distrugere, dar și virușii dezvoltați și promovați în mediul online pentru inducerea și propagarea rapidă a panicii si terorii.
Terorismul a devenit, din păcate, un cuvânt cunoscut în lumea întreagă, el generând permanent un sentiment de instabilitate, panică și groază. Terorismul este aproape întotdeauna asociat cu lumea islamică, flagelul acestuia afectând tot mai multe state ale lumii, în ciuda eforturilor internaționale depuse.
Războiul împotriva terorismului (sau cel de-al patrulea război mondial – cum este denumit de către unii specialiști) va fi, cu siguranță, cel mai greu de câștigat.
Terorismul contemporan se dovedește a fi mult mai prezent în țările dezvoltate, unde accesul la arme sofisticate, de ultimă generație, este destul de facil. În ultimii ani țări puternic dezvoltate precum Germania, Franța, Spania ori Italia s-au transformat în adevărate “raiuri” ale teroriștilor, comparativ cu state din Orientul Mijlociu sau America Latină.
Terorismul modern este considerat un război de lungă durată, purtat prin orice mijloace (convenționale sau atipice), care este mediatizat selectiv în funcție de interesele grupărilor teroriste, ce dispun de informații diverse, având ținte strategice și nerespectând nici un fel de regulă.
Terorismul contemporan se manifestă pe verticală, complexul de informații, tehnologii și operațiuni fiind asimetrice. Extrapolând, societatea actuală este amenințată de super-terorism, acțiunile îndreptate împotriva populației fiind realizate de multe ori prin folosirea armelor de distrugere în masă. Se poate spune că terorismul s-a transformat într-o armă strategică, terorismul chimic, terorismul biologic ori terorismul nuclear fiind cele mai mari amenințări actuale la adresa omenirii. Printre cauzele care au dus la amplificarea fenomenului terorist se numără conflictele sociale dintre diferitele state ale lumii, generate de situații interne diverse, precum rasism, extremism, religie, xenofobie, naționalism, politică, economie, accentuarea, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, a așa-numitului terorism de stat, respectiv de finanțările primite de diverse grupuri și organizații din partea persoanelor interesate ori chiar a unor servicii secrete, creșterea accentuată a violențelor și intensificarea fenomenului crimei organizate, dezintegrarea unor forțe armate provenite din fostele state socialiste, conflicte militare și politice din diverse țări și zone de pe mapamond, generate de interese diferite, la baza cărora stau lupta pentru putere și interesele financiare, creșterea gradului de sărăcie a populației, slăbirea accentuată a economiilor unor state, scăderea nivelului de trai, inflația, șomajul, expansiunea accentuată a fundamentalismului islamic, luptele interne pentru înlăturarea unor regimuri politice, lipsa de organizare în interiorul instituțiilor ce au atribuții în identificarea și combaterea acțiunilor teroriste, comunicarea modernă între diferite organizații și grupuri teroriste și criminale, cu convingeri și ideologii diferite.
Violența și amploarea actelor teroriste pe plan mondial a crescut foarte mult în ultimii ani, securitatea națională a numeroase state democratice fiind serios afectată. Printre atentatele sângeroase, care s-au soldat cu sute de mii de victime și dispăruți, efectele acestora fiind pe termen lung catastrofale, putem enumera violențele din Kosovo, Pakistan, Algeria, India, Sri Lanka etc., atacurile asupra diferitelor ambasade ale statelor puternice, exploziile din Irlanda de Nord, Israel, Africa de Sud, atacurile din 11 septembrie 2001 (New York și Washington), atentatele cu bombe în state din fosta URSS (cel mai sângeros fiind comis în martie 2010 în Moscova), atentatele de la Madrid (martie 2004) și Londra (iulie 2005) și lista continuă, din păcate.
Teroriștii moderni vor, prin acțiunile lor, să demonstreze lumii întregi că pot constitui o amenințare permanentă și demnă de luat în seamă la adresa oricărui stat, indiferent de mărimea acestuia, de forța economică și militară de care dispune. Un exemplu semnificativ în acest sens îl reprezintă organizația teroristă Al-Qaeda. În mod paradoxal, am putea spune, deşi explicabil din punct de vedere sociologic şi psihologic, că terorismul îşi are o cauză determinantă în acţiunile coaliţiei antiteroriste şi mediatizării excesive. Practic, terorismul şi mass-media sunt quasi-inseparabile, deşi au motivaţii diferite, cu puţine excepţii, în care este vorba de mijloace de informare aparţinând teroriştilor.
Media, oficială sau quasi-oficială, face, însă, servicii indirecte, de cele mai multe ori imposibil de evitat, întrucât este vorba de şantaj, acceptat cu acordul autorităţilor prin difuzarea înregistrărilor video cu ostatici, făcute special pentru televiziune, dar mai ales prin presiunea mediatică pe care mass-media o exercită, înainte de toate, pentru audienţă şi doar în subsidiar pentru a blama acţiunea teroristă şi a preîntâmpina efectele acesteia.
Terorismul şi jurnalismul constituie un binom ale cărui componente fac obiectul unor analize complexe, ce vor fi relevate şi în cadrul cercetărilor pe care le propunem în cadrul acestei teme. Presa şi violenţa politică, şi în primul rând terorismul, se află, din nefericire, într-un proces de simbioză, de potenţare reciprocă, asupra căruia democraţia nu are, prin definiţie, nici un mijloc eficient de contracarare.
Dincolo de analiza de fond, merită decodate şi tehnicile de presă prin care se ajunge la „avantajarea teroristului”, indiferent de intenţia comunicatorului de presă. Se susţine aici teza conform căreia mass-media au nevoie de violenţă, printre altele pentru a-şi creşte vânzările, în timp ce autorii terorismului utilizează mass-media pentru a conferi acţiunii lor legitimitate şi publicitate. Astfel că, fiecare dintre cei doi complici recurg unul la celălalt pentru a-şi consolida poziţia în spaţiul public.
Teroriştii sunt conştienţi că mass-media au nevoie de diversitate şi inedit pentru a-şi alimenta discursul şi le oferă aceste „ingrediente” pentru a-şi face eficientă şi sigură publicitatea mediatică . Cu toate acestea, deşi este evidentă apetenţa comună pentru potenţarea violenţei, teza complicităţii cu vinovăţie a presei nu poate fi susţinută până la capăt, mai ales când se analizează raportul dintre mass-media şi stat, unde, într-adevăr, putem vorbi de o transformare a mijloacelor de presă în agenţi voluntari sau forţaţi ai puterii oficiale – poziţie care, în alte situaţii, ar fi incriminantă. Într-adevăr, în democraţie, ”cea de-a patra putere” nu poate fi decât de partea binelui general, cauzelor umanitare, în slujba oamenilor, ceea ce, cel puţin declarativ, se întâmplă în cazul terorismului, astfel că presa se află de aceeaşi parte cu statul.
În lupta dintre stat şi terorişti, mass-media joacă un rol determinant, pot deci să fie parte integrantă din ceea ce cercetătorii numesc războiul psihologic dus de către stat. Discursul mediatic despre terorism poate fi complet investit cu o simbolistică dominantă, iar atitudinea discursivă a mass-media face din acestea din urmă agenţi ai puterii statului. Este, după cum observăm, o relaţie complexă între mass-media, stat şi terorism, pe care ne-o putem explica analizând şi alte raporturi pe care le întâlnim între stat şi presă cu privire la alte domenii.
”În general, terorismul este un subiect care se vinde și care produce audiență”, arată Isabelle Garcin Marrou, în ce constă simbioza, nedorită evident, a terorismului cu mass-media.
Posibilitatea de a prezenta faptele fără comentarii nu este respectată nici de agențiile de presă și nici de comunicatorii oficiali care chiar dacă intenționează înfierarea actului terorist ajung la impunerea lui în conștiința publică prin hiperbolizare. Această modalitate de reprezentare subiectivă a faptelor devine, practic, regulă în mijloacele presei scrise și audio-video care urmăresc transformarea evenimentului în spectacol media.
Teroriștii știu care este puterea și influența mass-mediei asupra populației, ei fiind adepții principiului Sun Tzu: „omoară unul și 10.000 vor tremura de frică”.
În dorința de a obține o cota de rating pe piață cât mai ridicată, multe sunt televiziunile ce difuzează imagini și informații primite de la organizațiile teroriste, de multe ori fără a le verifica ori a lua în calcul impactul pe care acestea l-ar putea avea asupra telespectatorilor din întreaga lume.
Demnă de remarcat este insistența cu care televiziunile au ales să difuzeze în buclă imagini cu cele două avioane lovind în plin Turnurile Gemene, dar și cu prăbușirea acestora, în ciuda faptului că panica, frica și insecuritatea indusă populației a atins cote inimaginabile.
Organizațiile teroriste știu că devin cu atât mai puternice cu cât acțiunile, convingerile și amenințările lor ajung la cunoștința publicului larg, motiv pentru care permanent au grijă, manipulând într-un fel mass-media, să inducă și gestioneze frica, modificând astfel nu numai starea de spirit generală, cât și sentimentul de securitate.
Terorismul mediatic reprezintă una dintre marile amenințări atât la nivel național, cât și internațional, acesta având implicații majore asupra populației. Din păcate, în ultimii ani mass-media a devenit o metodă, dar și un mijloc bun de utilizat de către organizațiile teroriste, care se folosesc de ea pentru a comunica, negocia, răspândi și răspândi ideologii, informații sau teroare . Cercetătorii din media au atras atenția asupra faptului că nu există nici o zi în care într-un jurnal de știri din lume să nu fie prezentate acte sau atentate teroriste petrecute în diverse colțuri ale lumii, acestea fiind tot mai violente, cu victime tot mai multe și implicații deosebite, atât pe plan politic, cât și internațional.
Transmiterea atacurilor teroriste pe posturile de televiziune măreşte gradul de instabilitate a opiniei publice, influențând în același timp și multe dintre deciziile liderilor politici ale marilor state ale lumii. Organizațiile teroriste s-au obișnuit să transmită diferite mesaje în interviuri dedicate televiziunilor preferate, să facă revendicări prin intermediul acestora, să influențeze curente sociale și militare, erodând uneori atât stabilitatea economică cât și pe cea politică a unor state .
Terorismul, în și prin mass-media, a devenit calea cea mai sigură de a influența negativ populația, actele de terorism fiind prezentate ca mijlocul ideal de rezolvare a problemelor conflictuale de orice tip . Ori de câte ori va fi comis un atac terorist, media se va grăbi să-l mediatizeze, pentru a satisface nevoia audienței de nou. Teroriștii se bazează pe mass-media , în primul rând, pentru subminarea sentimentului de securitate la nivelul populației, pentru scurt- circuitarea rutinei zilnice a acesteia, dar și pentru direcționarea opiniei publice spre mai marii statelor lumii, exercitând presiuni pentru satisfacerea ori promovarea dorințelor și solicitărilor teroriste.
Multe sunt organizațiile teroriste în cadrul cărora se studiază cu atenție mijloacele mass-media ale statului vizat ca țintă, din dorința de a se informa care sunt cele mai bune metode de punere în practică a amenințărilor, cum se poate mări o situație de criză ori cum poate fi stimulată la maxim panica și insecuritatea în rândul populației .
Prin manipulare psihologică se obține panica generală, amplificându-se și sentimentul de amenințare la nivelul securității umane. Multe dintre organizațiile teroriste nu urmăresc victime imediate, ele realizându-și scopul fără a comite un atac, doar prin mediatizarea permanentă a amenințărilor.
Teroriștii reușesc, cu ajutorul voit sau nu al mass-mediei, să instituie teroarea în rândul populației , pe care o folosește ca un factor de presiune pentru conducători și pentru atingerea scopurilor dorite. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare din ultimii ani a dus la îmbunătățirea tacticilor și metodelor teroriste, principalele organizații din lume făcând schimb de informații diverse, în special prin intermediul internetului .
Mulți analiști sunt de părere că terorismul este doar o tehnică de luptă ce se bazează pe violență și folosirea terorii, încadrându-se într-o strategie denumită „de la slab la puternic ”. Astfel, terorismul este văzut ca o simplă tehnică, teroriștii folosindu-se de aceasta pentru a-și atinge diverse scopuri. În viziunea altor specialiști , terorismul reprezintă o modalitate de luptă, legitimată de diverse obiective politice obscure. Printre cauzele care au stat la baza dezvoltării exacerbate a terorismului, într-o perioadă de timp relativ scurtă, se află anomaliile sociale, degradarea relațiilor naționale și internaționale, dar și interese de natură economică, morală sau etnică.
Acțiunile teroriste sunt foarte atent și bine organizate, strategiile sunt bine puse la punct, se utilizează toate mijloacele posibile, fiind vizate toate planurile societății – politic, economic, psihologic, militar, informațional. Cele mai sângeroase atentate au fost comise de grupuri mici de teroriști, bine pregătiți și determinați.
Marea majoritate a atentatelor teroriste au la bază crize identitare și politice, teroriștii dorind ca prin acțiunile lor să instaureze alte raporturi sociale, altă ordine economică și ideologii, alte regimuri politice, alte ordine militare. Experiența și studiile efectuate de-a lungul vremii asupra fenomenelor teroriste au demonstrat faptul că mulți sunt liderii organizațiilor teroriste care sunt interesați în special să instaureze teroare în rândul populației, să-și impună propriile idei și concepții. În ciuda părerilor controversate, terorismul nu poate fi considerat o criză sau o reacție la o situație de criză, el fiind un produs al societății moderne, ce trece prin diferite faze, manifestându-se complex și foarte dinamic și având uneori evoluții total imprevizibile.
Un pas înainte pe calea implicării și asumării o oferă forma hibridă dintre media de masă și comunicarea interpersonală care este social media. Utilizatorii rețelei de socializare pot fi actanți ai terorismului, propagatori și susținători sau simpli martori ce devin pioni involuntari ai promovării și generării mesajului prin transmiterea acestuia sau prin aprecierea sau respingerea evenimentului in social media. Calitatea anonimatului, coroborată cu cea a creării sentimentului utilității sau stimei de sine, îl transformă pe utilizatorul rețelei de socializare dintr-un spectator neutru, capabil să influențeze, cel mult mediul familial sau format din apropiații săi într-un vector ce poate propaga mesajul său în orice colț al globului în timp real.
Multiplicarea acestui tip de mesaj în orice moment la nivel incomensurabil transformă informația vehiculată prin sistemele social media într-un risc și o vulnerabilitate de o gravitate extremă pentru securitate. Întrucât utilizatorii sunt constituiți în rețele definite, ceea ce reprezintă chiar filosofia funcționării sistemelor Facebook, Twitter, Instagram etc. rezultă, așa cum se cunoaște, crearea comunității de utilizatori care, în foarte multe cazuri, se suprapune cu acele comunități constituite pe baza identității de interese și preocupări, dar și pe baza celor de țin de raporturi etnice și religioase, adică tocmai cele ce configurează sectorul securității societale. Nu este întâmplător că mari mișcări teroriste, cum sunt cele din țări vest-europene, precum Armata de Eliberare Irlandeză (IRA), ETA din Țara Bascilor (Spania), dar și mișcările revendicative din Catalunya (Spania), din nordul sau sudul Italiei, la care trebuie să adăugăm mișcările ce au dus la conflictul din Ucraina etc. au avut și au în continuare ca principală bază de contact, de transfer de informații și de acțiune, rețelele social media .
În țările vest-europene, internetul și rețelele de socializare au dus la o adevărată explozie a mișcărilor protestatare ale grupărilor și enclavelor musulmane, care au devenit mult mai organizate prin folosirea acestor mijloace de comunicare. Așa se explică marile manifestații și manifestări de terorism urban, care au avut loc în mari metropole, precum Paris și Londra, pe fondul strângerii legăturilor dintre membrii comunităților etno-religioase de sorginte islamică. Deși populația musulmană din Londra nu a crescut foarte mult în raport cu deceniile trecute, numărul moscheilor a ajuns la peste 1.000, făcând să apară denumirea de ”Londonistan” . Atentatele din metroul londonez din vara anului 2005 , au condus la radicalizarea relațiilor dintre britanici și imigranții musulmani. Acest lucru a fost evidențiat și în urma manifestărilor cu final tragic din cursul lunii august 2011 când cartiere întregi au fost devastate, iar luptele de stradă desfășurate zi și noapte s-au soldat cu zeci de morți și răniți atât din partea imigranților, cât și din partea forțelor de ordine și populației majoritate. Așa-zisa islamizare a Europei este însoțită de răbufniri ale populației minoritare, de transfer al mesajului doctrinar, vindicativ, pe care grupări criminale, teroriste, din afara granițelor, le transmit și le pun în practică prin indivizi vulnerabili la acest tip de mesaj și acțiune.
Manifestări similare sunt și peste Ocean, cel mai recent și semnificativ fiind actul terorist care a dus la crearea unui pericol extrem în Parlamentul Canadei , soldat cu focuri de armă, în urma cărora, teroristul ce se revendica a fi un exponent al Statului Islamic a fost, în cele din urmă, ucis.
În concluzie, pe bună dreptate se susține ideea că în actuala societate puterea oricărui stat nu se mai poate aprecia numai prin prisma dimensiunii militare, impunându-se a se lua în calcul și potențialul economic al acestuia, la care s-a adăugat în ultimii ani și potențialul informațional. Din acest considerent, în vederea asigurării la nivel global a unui echilibru stabil de securitate, respectiv stabilitate, se are în permanență în vedere analizarea în detaliu a imaginii de ansamblu, caracteristică fiecărui stat, un rol important fiind deținut de capacitatea informațională, prin prisma căreia pot fi determinate multiple fluctuații importante la nivelul întregului sistem al relațiilor internaționale.
Multiplele fluctuații semnalate constant la nivel global, ce deseori au determinat o repoziționare a echilibrelor politice (cel mai recent episod este cel al așa-zisei tentative de lovitură de stat din Turcia) generează noi impulsuri la nivelul scenei politice internaționale, scenă ce se redimensionează, respectiv repoziționează în permanență. În acest context, un rol primordial îi revine spațiului cibernetic care, mai ales în ultimul deceniu, s-a transformat într-o „dependență” vitală în marea majoritate a domeniilor de activitate, aspect ce a atras după sine și o exacerbare fără precedent a gradului de securitate, respectiv risc și vulnerabilitate.
Cu atât mai mult, dezvoltarea fără precedent pe care au cunoscut-o în ultimii ani cele mai importante rețele de socializare a determinat extinderea amenințărilor, vulnerabilităților și riscurilor și în spațiul dedicat siguranței și ordinii publice, la care se mai adaugă și cele mai importante forme concrete, specifice actualului război informatic, respectiv ale criminalității informatice. Se impune a se menționa faptul că în situația declanșării unor disensiuni în domeniul cibernetic sau informatic, delimitarea limitei dedicate amenințărilor și riscurilor de ordin național, respectiv zonal sau global, devine un demers destul de dificil de realizat.
În condițiile dezvoltării de tip exponențial, sesizate în marea majoritate a domeniilor dedicate din mediul online, domenii la care accesul este aproape nelimitat pentru toți utilizatorii, specialiștii atrag în mod constant atenția asupra complexității riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților ce sunt specifice internetului și, în special, rețelelor de socializare.

Drd. Teodora Marin