Tot mai multe state europene cer reformarea CEDO
La 75 de ani de la adoptarea sa, Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) rămâne unul dintre pilonii fundamentali ai protecției drepturilor omului în Europa.
Totuși, într-un context marcat de migrație intensă, conflicte armate la granițele continentului, rețele transfrontaliere de crimă organizată și forme noi de exploatare, o parte a statelor europene susțin că instrumentul juridic este acum depășit și necesită o reformă substanțială.
În ultimul an, dezbaterea s-a intensificat, iar mai multe guverne afirmă că CEDO, deși esențială, nu mai răspunde suficient realităților actuale, precum fenomenul complex al traficului de persoane și al migrației ilegale.
Anul acesta, nouă state europene – Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Estonia, Italia, Letonia, Lituania și Polonia – au transmis Consiliului Europei o scrisoare comună solicitând o „conversație deschisă” privind modul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului interpretează Convenția.
Aceste state consideră că unele hotărâri CEDO limitează capacitatea guvernelor de a gestiona eficient:
- expulzările și procedurile de azil,
- situațiile de securitate națională,
- combaterea rețelelor infracționale,
- criminalitatea transfrontalieră,
- migrația necontrolată.
În special, se susține că protecțiile din articolele 3 și 8 din Convenție sunt invocate în mod excesiv, blocând în anumite cazuri expulzarea unor persoane suspectate sau condamnate pentru fapte grave.
Este CEDO insuficientă în lupta împotriva traficului de persoane? Răspunsul este nuanțat.
- CEDO include prevederi clare aplicabile fenomenului:
- Articolul 4 interzice sclavia, servitutea și munca forțată.
- Articolul 3 protejează victimele împotriva tratamentelor inumane.
- Curtea are o jurisprudență solidă în cauze de exploatare sexuală, munca forțată și trafic.
- În urma hotărârilor Curții, mai multe state au adoptat legislații moderne de combatere a exploatării.
Statele care cer reformă susțin că:
- Convenția a fost concepută într-o perioadă în care traficul internațional de persoane nu exista la amploarea actuală.
- Mecanismele CEDO sunt lente în raport cu dinamica rețelelor infracționale.
- Hotărârile Curții pot împiedica repatrierea sau extrădarea persoanelor implicate în grupări criminale.
- Convenția protejează eficient individul, dar nu a fost proiectată pentru a combate organizații transnaționale complexe.
Prin urmare, guvernele cer o adaptare a instrumentului juridic la riscurile moderne.
Argumente pentru reformă
- Contextul actual este radical diferit față de anul 1950, când Convenția urmărea în primul rând prevenirea abuzurilor statului asupra individului.
- Criminalitatea organizată este mai rapidă, mai violentă și mai tehnologică, depășind mecanismele tradiționale de protecție.
- Presiunea opiniei publice și a politicilor interne obligă guvernele să gestioneze ferm migrația ilegală și rețelele de trafic.
- Marja de apreciere a statelor este considerată de unele guverne insuficientă în situațiile de securitate.
Argumente împotriva reformei
Organizațiile internaționale pentru drepturile omului avertizează asupra riscurilor:
- O reformă nepregătită poate slăbi protecția drepturilor fundamentale.
- Drepturile refugiaților, ale minorităților și ale persoanelor vulnerabile pot deveni victime colaterale ale schimbării.
- Unele state ar putea folosi pretextul securității pentru a justifica încălcări ale drepturilor.
- Fenomenul traficului de persoane necesită instrumente mai eficiente, nu standarde mai permisive pentru măsuri restrictive.
În viziunea experților, cheia nu este diminuarea drepturilor, ci întărirea cooperării internaționale și aplicarea strictă a legislațiilor existente.
România se află într-o poziție sensibilă, având un număr ridicat de victime ale traficului de persoane, rețele bine organizate care acționează în mai multe state și provocări în protecția victimelor și în colaborarea instituțională.
Pentru țara noastră, discuția despre reformă trebuie să fie abordată cu maxim de responsabilitate, deoarece orice schimbare poate influența:
- lupta împotriva traficului,
- cooperarea polițienească,
- protecția victimelor exploatării,
- obligațiile internaționale ale statului.
Da, este adevărat că tot mai multe state europene solicită o reformare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, invocând provocări precum migrația ilegală și traficul de persoane, însă această reformă trebuie înțeleasă corect: nu protecțiile pentru victime sunt cele care îngreunează lupta împotriva criminalității, ci lipsa unor mecanisme moderne, rapide și eficiente la nivel european. CEDO poate fi actualizată, dar numai în sensul consolidării protecției drepturilor omului, nu al slăbirii sale.
Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) consideră că orice discuție privind modernizarea Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie să pornească de la un principiu fundamental: niciun proces de reformă nu poate conduce la diminuarea protecției persoanelor vulnerabile.
Deși înțelegem necesitatea adaptării mecanismelor juridice la realități precum traficul de persoane, criminalitatea transnațională și riscurile de securitate, noi credem că soluția nu este restrângerea drepturilor, ci consolidarea cooperării internaționale, întărirea instituțiilor naționale și aplicarea riguroasă a standardelor existente.
În opinia noastră, CEDO trebuie îmbunătățită astfel încât să răspundă mai eficient fenomenelor moderne, fără a compromite rolul său istoric de garant al demnității umane și al libertăților fundamentale în Europa.
Președinte fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi
Sursă foto: https://apador.org/