EDITORIALE de COLECȚIE - ION MARINPERSONALITĂȚI MARCANTE ALE PRESEI ROMÂNEȘTI

Ultima fază a paranoiei puterii: tentativa suspendării ziarelor

Ieri, ziarul „Cotidianul” s-a epuizat de la prima oră. După aceea, nu cred că a fost cumpărător care să nu-l fi cerut. Înainte de orice alte conotaţii ale acestei „întâmplări”, o văd pe aceea a solidarităţii cititorului cu oamenii de curaj din presă.

Cu cei care, asumându-şi mari riscuri, denunţă zi de zi abuzurile unei puteri corupte, pe zi ce trece mai infamă, mai greu de suportat.

Dar s-a mai întâmplat ceva. S-au separat apele în presă. Mai multe gazete şi posturi de televiziune şi radio au trecut făţiş de partea colegilor de breaslă, atacând, la rându-le, măsura aberantă, dictatorială, de închidere a unui ziar, prin confiscarea tipografiei.

Dar există şi câteva oficine ale puterii ce tac complice ori, şi mai rău, asmut în continuare hienele cotroceniste asupra acestui ziar. Faptul însă că efectul este invers nu mai trebuie demonstrat.

Am mai spus-o: actuala putere nu poate sau nu vrea să a act de teribilul val de ură pe care a reuşit să-l disloce împotriva sa. Până acum nu dă semne că ar fi reuşit măcar să-şi fi contabilizat gesturile sinucigaşe, între care cele ce vizează lichidarea libertăţii presei sun fără întoarcere. Capitale. Emil Constantinescu şi camarila sa nu au înţeles ce se poate întâmpla.

Oameni care nu citesc „Cotidianul” ori nu se omoară deloc cu presa au primit această veste ca pe un atac la ultima redută a libertăţilor câştigate în urmă cu zece ani şi ca o ameninţare directă la ceea ce înţelege fi ecare prin democraţie.

Ieri, prin birouri, în tramvaie, prin ateliere, pe scara blocurilor, oamenii, după multă vreme, n-au mai vorbit despre lipsa apei calde şi nici măcar despre nesimţirea lui Babiuc ori a lui Marga, ci despre încercarea puterii de a băga presei pumnul în gură.

Simpatia faţă de Dan Diaconescu a cunoscut cote maxime. El este perceput de mai multă vreme ca un fel de David ce se luptă cu Goliatul puterii, acesta din urmă nefiind altul decât tot mai detestatul ocupant al fotoliului de la Cotroceni.

Îndrăznesc să spun că tentativa de a închide un ziar, în cazul de faţă „Cotidianul”, i-a adus lui Emil Constantinescu prejudicii mai mari decât greva profesorilor sau chiar decât căsăpirea minerilor la Stoeneşti.

În primul rând, datorită faptului că nici ziarele cele mai ticăloşite n-au avut tupeul să mai ridice în slăvi samavolnicia.

Apoi, fiindcă acest ultim abuz este privit ca o culme a paranoiei puterii actuale. Ca un semnal clar că s-a transformat într-o veritabilă dictatură.

S-au întrebat şi se întreabă mulţi: de ce, dacă acum s-a ajuns să se trăiască mult mai rău decât pe vremea lui Ceauşescu, nu mai pomeneşte nimeni de Revoluţie? Ce ne reţine?

Un răspuns lipsit de originalitate, dar nu de profunzime era acesta: acum avem libertate! Care se manifestă înainte de toate ca libertate a presei. S-ar zice că, de acum, o astfel de reţinere nu-şi mai are rostul. (29 februarie 2000)

 

ION MARIN 

(Editorial din volumul ”Noaptea dintre milenii” – Editura UZP, 2022)

Comments

comments

Un comentariu la „Ultima fază a paranoiei puterii: tentativa suspendării ziarelor”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.