Ultimatum by Remus CERNAT (75)

EXCLUSIVITATE

A fost odată un pirat, căpitan. Pirat pirat, de-adevăratelea, cu echipaj, corabie, cu ochi de sticlă, mână cu cârlig, dar mai ales cu un cod al onoarei! … mă rog, câtă onoare poate exista într-un pirat!… însă comparativ cu vremile din urmă (pe care le trăim)  infinit mai multă!

Pe vremea aceea, chiar țineau la acest cod, era singurul lucru pe care îl aveau, această onoare, în rest viața lor era un dezastru! Amintesc doar câteva dintre aceste legi de căpătâi: în primul rând, pirații nu se furau niciodată între ei, furtul era condamnat la moarte; furau numai de la corăbiile împărătești care, la rândul lor, furau sub formă de taxe de la țările mai sărace!

Cotele de alimente și băutură erau egale pe corabie indiferent de funcție; fricoșii pedepsiți, curajoșii premiați; gata de luptă oricând, iar cei care își pierdeau membrele în luptă primeau până la 1000 talanți de aur pensie!

Și când a venit vremea capitanului să se retragă, să se așeze la casa lui, să-și întemeieze o familie, să-și facă un cămin  s-a însurat! …clasic… cu o prostituată! Căci și ea avea nevoie de un cămin, și ea avea nevoie să se așeze la casa lui! De ce o prostituată la banii lui? Simplu, căpitanul care nu era în cea mai bună condiție fizică, avea nevoie de o femeie rezistentă, disponibilă 24/7, atentă la toate nevoile lui, căci nu se pricepea să curteze, n-avea nici răbdare, nici timp.

Femeia și ea trecută prin câteva regimente, cu kilometrajul dat peste cap, n-avea nici o pretenție să fie curtată, voia doar siguranță. Amândoi aveau un trecut TTT (trivial, tumultos, turbulent) doar ei se puteau înțelege și accepta. Însă odată căsătoriți aveau să experimenteze cu emoție monogamia, fidelitatea și dragostea adevărată din sânul unei familii!

Au făcut mulți copii. Toți băieți. Toți s-au făcut pirați și s-au însurat cu prostituate. Era mult mai simplu, mai rapid și mai onest.

Copiii lor au făcut copii, s-au făcut pirați și s-au căsătorit cu prostituate. Nepoții lor au făcut copii, strănepoții lor au făcut copii, stră-strănepoții lor au făcut copii, vreme de vreo 20 de generații toți s-au făcut pirați și s-au însurat cu prostituate care au devenit femei cumsecade de casă.

Până când un pirat a făcut băiat care a învățat să scrie și să citească! Aici a început alterația! Obrăznicia lui nu s-a oprit aici, a făcut 8 clase și liceul; ceea ce a obligat următoarea generație să facă facultate, master, doctorat! O datină a rămas neschimbată – se căsătoreau cu prostituate! Bine, ei le luau virgine, dar deveneau prostituate ulterior! Fetele de asemeni cultivate, exprimare aleasă, maniere elegante, se perverteau la greu prin frățiile și suroritățile de prin universitățile alea scumpe cu pretenții care nasc liderii progresiști de azi Cranes and Bones… Tot un fel de Sodoma și Gomora dar mult mai ludic. Erau curve de plăcere, nu aveau ideologii, nu puneau la cale exterminări…

Și uite-așa se naște în neamul ăsta de pirați intelectuali un băiat complex. La propriu dar mai ales la figurat! Personalitate multiplă, mai exact personalitate dizarmonică de tip anxios, excentric, imprevizibil, sadic si schizoid! Omu’ era complet! Deștept de altfel.. doctor în litere drept filozofie și cu intense aplecări spre scris … că de la scris i s–a tras drama, de la scris i s-a întins cangrena…

Scria Gol!…și murdar! Adică nu prea se-mbrăca, nu prea se spăla și mai fugea după amiezile din casă acoperit cu un prosop pe care îl scăpa intenționat în fața unor fetițe  pâna în 10 ani! (pe considerentul femeia nu-i femeie dacă i-au dat dintișorii… )… Râdem, glumim dar TOȚI mentorii lui aveau aceleași apucături/standarde. Aveau și o biblie după care se ghidau!!!

… scria și gol de conținut! Uneori neîngrijit, alteori extrem de îngrijit, sofisticat, pompos, academic, dar GOL! Scria despre îngeri, dar nu fusese niciodată la o Sfântă Liturghie de la cap la coadă! Se ducea la televiziuni ortodoxe și făcea apologia catolicismului! Alteori făcea emisiuni despre prostie, prostia tratată superior, hermeneutic, cu pretenții mari de erudiție, dar nu știa să facă diferența dintre semidoct și diletant; perora convulsiv-compulsiv despre un Eminescu demodat care e ținut ca un cadavru în debara, despre un român cu fața patibulară în gura căruia poți face pipi și nu numai cu zâmbetul pe buze; vorbea despre lichele cu o detașare yoghinică, despre transexualizare  ca despre micul dejun vegetarian, despre musulmanizare ca despre ceaiul de la ora 5, despre pedofilie ca despre rugăciunea de seară! Vorbea despre necesitatea vaccinării ca despre rolul oxigenului în respirație! Și cum respirația este obligatorie pentru a rămâne în viață… așa ca un viol în grup cu bune intenții!

Scrisul lui era plin de metaforă și mister… era învăluitor, sensibil, epitetic, uneori afectat, de-a dreptul  dramatic! Dar GOL! Când n-ai Dumnezeu nu ai cum să scrii decât GOL! (oricât de accesorizat și promovat ai fi!)

Scribul nostru exhibiționist se afla, fără să știe, pe marginea prăpastiei, undeva între falsa glorie, hedonism și sinucidere așteptând un Ceva! Nu știa ce! Dar cult cum era știa că atunci când conștiința nu te mai lasă să faci un lucru, te aduce în stare să nu-l mai continui, că nu e bine , ei bine, conștiința aia e DUHUL SFÂNT! …care îl aștepta … ca pe un fiu rătăcitor… Niciodată nu-i prea târziu să faci Binele, sau mai bine mai târziu decât niciodată!

Există totuși cazuri când mai bine niciodată decât prea târziu …când ești LINȘAT!

În imagine tatăl copilului cu un pistol în mână, vorbind cu îngerul păzitor (evident unul negru, decăzut) să facă ceva, orice, că fiu-su a întrecut orice măsură, altfel îl sacrifică el însuși cu mâna lui! Îngerul decăzut cu un Porumbel Alb în mână (simbolul Duhului Sfânt) îi spune: „ Mai așteaptă un pic!”

PS: …De fapt e Intelectualul Postdecembrist! La această categorie intră toate râmele cu pretenții de jurnaliști sau formatori de opinie și toate televiziunile spălătoare de creier, și toți doctorii vânduți ălui rău …vai de mama voastră, ce final tragic o să aveți!

(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)

Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!

Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.

De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!

De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!

Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe  Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!

remus - ultimatum

 

Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.

… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?

Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI!  Amin!

 

 

Comments

comments

Un comentariu la „Ultimatum by Remus CERNAT (75)

  • 30 noiembrie 2020 la 14:00
    Permalink

    Admirabil si spumos acest articol,este elogvent si realist cum se poate schimb de-a lungul unor zeci de generatii uni oameni.
    Frumos,bravo, Remus Cernat,incerci in fiecare zi sa te autodepasesti.
    Asta inseamna progres.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.