Un abuz incalificabil la Ministerul Educaţiei: o hotărâre ilegală şi anticonstituţională
Ministrul Pricopie modifică normele pentru ocuparea posturilor de conferenţiar şi profesor în timpul desfăşurării concursului
Este binecunoscută brambureala legislativă pe care au determinat-o adoptarea şi apoi modificarea legii Educaţiei nr. 1/2011. După ce ministrul Funeriu a impus norme draconice în privinţa ocupării posturilor de conferenţiar şi profesor, cerând pentru abilitare susţinere în limba engleză (de parcă ţara ar fi fost o colonie a Marii Britanii), după ce acelaşi chimist notoriu a echivalat activitatea de cercetare cu cea didactică, lăsând să intre în învăţământul universitar oameni care n-au activat o zi în această nobilă profesiune, după ce a generat cazuri absurde, în care doctoranzi făceau parte din comisii de abilitare pentru profesori conducători de doctorat, alchimia este continuată de noua echipă a Ministerului, nu întâmplător de aceeaşi formaţie predestinată la Minsterul Educaţiei: probabil buni chimişti, dar total pe dinafară în privinţa managementului şi legislaţiei în domeniul învăţământului.
Aşa se face că, după ce au decis o schimbare care îi avantaja pe unii, renunţându-se la limita de vârstă pentru profesorii universitari (mai ales că prin instituţie erau persoane care aveau nevoie cu adevărat de o asemenea mişcare), după ce au separat teza de abilitare de titlul de profesor, au ajuns, poate, la concluzia că cei cărora le era necesară această facilitate şi-au rezolvat problema. Ca urmare, au început să repună în practică formulele abuzive, ilegale, anticonstituţionale ale predecesorilor lor, chimişti de asemenea, dar întru totul în afara problemelor privind învăţământul. Fiindcă nu este admisibil ca printr-o hotărâre a guvernului, elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale, să se modifice metodologia de concurs pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante din învăţământul superior, într-un mod în sine de neacceptat, respectiv prin introducerea obligativităţii – prevăzută la art. 16 – conform căreia „candidaţii la posturile de profesor universitar sau cercetător ştiinţific gradul I trebuie să introducă în dosarul de concurs cel puţin trei nume şi adrese de contact ale unor personalităţi din domeniile respective din străinătate, care au acceptat să elaboreze scrisori de recomandare privitoare la calităţile profesionale ale candidaţilor”. Asta înseamnă ori că cel care a candidat pentru postul respectiv a lucrat în străinătate alături de cei trei care l-au recomandat, ori că personalităţile respective au fost în ţara noastră. În plus, Hotărârea nu specifică dacă pentru titlul de profesor cel ce face recomandarea trebuie să fie tot profesor sau poate fi lector, asistent, doar cercetător sau autor de cărţi în domeniu. Dar, pentru ca aberaţia să fie completă, articolul II al acestui aşa-zis act normativ al Guvernului României prevede: „Dispoziţiile prezentei Hotărâri se aplică şi concursurilor aflate în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei Hotărâri”. Hotărârea aceasta, nr. 36, a fost emisă la 6 februarie 2013, dar a fost publicată abia zilele trecute. Între timp, concursurile pentru ocuparea posturilor după vechea metodologie sunt, practic, finalizate. Dintr-o dată, totul se dă peste cap. Asta pentru că aceia care elaborează aceste inovaţii juridice nu au auzit de principiul fundamental de Drept care interzice modificarea regulamentului de concurs în timpul desfăşurării acestuia. Legea dispune pentru viitor, iar celor care dictează asemenea măsuri le reamintim că nimeni nu e mai presus de lege.
Pe de altă parte, o astfel de hotărâre este din capul locului neconstituţională. În plus, perpetuează statutul de colonie despre care chiar ei spuneau că ar fi promovată de vechea conducere a Ministerului. Un astfel de abuz incalificabil trebuie imediat înlăturat! (N.R.)