Un monument pentru eternitate
Prin tradiție, încă din 1831 la 1 iulie se serbează ”Ziua Muzicilor Militare”. În acest an evenimentul a coincis cu un altul, grandios – ceremonialul de inaugurare a Ansamblului memorial ”Monumentul Artiștilor Muzicii Românești”, ce va dăinui peste timp, amplasat la sediul Inspectoratului general al muzicilor militare, gazdă fiind inspectorul general al muzicilor militare, col. Aurel Gheorghiță.
Povestea a început la 1 octombrie 2018 și ne este greu, chiar și acum, să admitem că în România zilelor noastre un proiect se poate materializa, într-atît sîntem de sătui de promisiuni neonorate. Asta însă ar însemna să nu cunoști seriozitatea Armatei, în tot ceea ce întreprinde. Atunci, în toamnă, la Cercul Militar Național s-a lansat cartea ”Marina Voica, drum spre legendă”, cu care ocazie dl. general-locotenent dr. Cătălin Zisu, comandant și coordonator al Instituțiilor de cultură din Armata României, a făcut publică intenția de realizare a unui monument de cinstire a slujitorilor muzicii românești: ”Am avut parte, de-a lungul vremii, de personalități cu totul remarcabile în lumea muzicii și dorim să le arătăm respectul, prețuirea și recunoștința noastră. Prin ridicarea acestui însemn amintitor ne propunem să omagiem memoria celor care ne-au fermecat și ne-au deschis sufletul, descoperind această sublimă formă de artă-muzica. Așa s-a născut ideea de a înălța acest monument, de a inscripționa pe aripa veșniciei numele slujitorilor credincioși și înzestrați ai muzicii românești.
”Monumentul Artiștilor Muzicii Românești” a prins viață, purtînd peste vremuri laurii marilor noștri artiști, slujitori ai muzei Euterpe, pentru că edificiul va dăinui întru gloria lor”. Am citat din cuvîntul de întîmpinare al inițiatorului proiectului din remarcabila carte apărută la Editura Militară, distribuită gratuit la festivitate.
O festivitate absolut emoționantă, pe măsura celor 561 de nume înscrise în marmură pe o latură a ansamblului, la care au asitat, în ciuda vremii caniculare, sute de persoane. Rînd pe rînd, onorul dat înaltului demnitar militar, raportul col. Gheorghiță, intonarea Imnului național al României (Marcel Pavel, acompaniat de Muzica reprezentativă a Armatei), după care a urmat slujba de sacralizare a monumentului, ceremonialul religios fiind susținut de un sobor de preoți militari și de grupul vocal ”Tronos” al Patriarhiei Române.
Pentru dezvelirea monumentului, inițiatorul proiectului, gral Zisu, a desemnat trei doamne ale muzicii ușoare românești, înveșmîntate de gazde cu splendide ținute de tip militar, fiecare din ele legate de acest monument: Corina Chiriac, omagiindu-l pe părintele său, compozitorul Mircea Chiriac, Ileana Șipoteanu și Stela Enache pe regretații lor soți Dumitru Lupu, respectiv Florin Bogardo.
Comitetul de realizare a monumentului a inclus pe Horia Moculescu, Jolt Kerestely, Marius Țeicu, Corina Chiriac, Oana Georgescu, Nicolae Gheorghiță, Octavian Ursulescu, Stela Enache, Daniel Iordăchioae, alături de personalități din instituțiile de cultură ale Armatei. Numele tuturor și semnăturile olografe figurează pe un original hrisov ce a fost introdus într-un cilindru inoxidabil și zidit la baza monumentului (granit negru), în cadrul unei alte ceremonii, la fel de emoționante, desfășurate cu circa o lună înainte.
Atît în discursul său, cît și în cartea amintită, Horia Moculescu spune: ”Am așteptat cu interes și speranțe că într-o zi cineva va propune și o aducere în fața publicului a celor care și-au închinat viața muzicii și divertismentului românesc. Am fost foarte plăcut surprins că Instituțiile de Cultură din Armata României au realizat un minunat proiect, amplasînd un monument dedicat acestui vechi deziderat al meu. Le sunt recunoscător, fiindcă vor fi amintiți mari compozitori și artiști români și astfel tinerii și nu numai, trecînd prin fața acestei simbolice Chei Sol, vor putea transmite cît mai multor concetățeni că Armata României este atît de aproape de artiștii țării”.
Înșiruirea celor omagiați începe cu Niceta de Remesiana, sec. IV, după care urmează muzicieni pornind din sec. XV. Avem de-a face cu un sanctuar, ce va deveni sperăm loc de pelerinaj pentru toți cei care iubesc muzica românească. Cei 561 își dorm somnul de veci în toate colțurile țării, dar și ale lumii, dar se află pentru prima oară împreună, numele lor fiind alăturate în acest ansamblu unic. Din Raiul muzicii românești ei ne privesc cu siguranță, fericiți că nu i-am uitat…
Cartea include un succint istoric al muzicii românești, imagini de la diferitele faze ale ridicării monumentului, frumoase fotografii color ale protagoniștilor, gînduri din partea membrilor comitetului de realizare, dar și din partea Ilenei Șipoteanu, a lui Marcel Pavel și a compozitorului, dirijorului, pianistului George Natsis, secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Acesta din urmă vorbește pe drept cuvînt despre un ”tezaur național”: ”Începînd de acum, la sediul Muzicilor Militare de pe bulevardul Iuliu Maniu oamenii vor putea admira rodul unei inițiative nobile și generoase, menite să readucă în memoria românilor numele unor mari personalități din istoria muzicii românești. Vorbim despre o scurtă istorie a muzicii românești, despre nume cu care această țară se poate mîndri, al căror loc este în memoria vie a românilor și nicidecum în neantul uitării. Vorbim despre un adevărat tezaur național, care a fost readus la viață prin inițiativa și eforturile unui grup de oameni inimoși, iubitori de țară și de cultură.
Această inițiativă dusă pînă la capăt se înscrie într-o normalitate de atîtea ori înăbușită de consumerism, de o existență trepidantă dusă sub deviza ”aici și acum”, o normalitate care pare să ne surprindă în goana noastră după…nimicuri. Marele Nicolae Iorga spunea că ”Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Ca să parafrazez un recent slogan politic, pot spune că România merită mai mult. Românii merită o cultură bogată, de care nu ducem lipsă, să-și cinstească valorile culturale și să le cinstească memoria. De aceea monumentul din bd. Iuliu Maniu, dedicat înaintașilor muzicii românești, trebuie să reprezinte un act de normalitate și nicidecum o excepție, în mijlocul unei societăți care astăzi se privește în oglindă și mâine uită cine este”.
După fireasca depunere a unei coroane și momentul de reculegere, cîțiva dintre invitații de onoare, între care senatorul și ministrul Viorel Ilie, au ținut să așeze frumoase buchete de flori la baza monumentului. Discursurile au fost încărcate de emoție și la obiect, venind la microfon Horia Moculescu, Corina Chiriac, col. Aurel Gheorghiță, încheierea fiind făcută, printr-un mesaj vibrant, de cel care a avut un rol decisiv în înfăptuirea acestui proiect, gral Cătălin Zisu. De altfel, dînsul este cel a inițiat, în urmă cu un deceniu, seria de manifestări găzduite de Cercul Militar Național sub genericul ”Armata prețuiește artiștii”, în acest răstimp fiind organizate manifestări de ținută dedicate lui Dan Spătaru, Marinei Voica, lui Dumitru Lupu, Jolt Kerestely, formației Alesis, despre care am scris de fiecare dată, în perspectivă fiind altele închinate lui Horia Moculescu, Marius Țeicu, Stelei Popescu și lui Alexandru Arșinel sau Corinei Chiriac.
Compozitorul Jolt Kerestely declara că pentru el ”monumentul este opera care lipsea, vie, în sensul că ea se scrie permanent și se interpretează fără întrerupere, pentru un public diferit, dar minunat, și nu de puține ori cu mențiunea ”Da capo al fine”. Este, așadar, o construcție inspirată, unică, de mare însemnătate, care trebuie să constituie mîndria culturii acestui popor”. Iar organizatorii i-au făcut o mare surpriză. Cum declarau dînșii, acest monument se-nalță demn, asemeni unui copac, în ”grădina” muzicilor militare, pentru a spune povestea tuturor artiștilor care s-au născut, au trăit, au creat și s-au întors în veșnicie ”încărcați de roade și de noaptea grea”.
Drept care șlagărul ”Copacul” de Jolt Kerestely, pe versuri de Ovidiu Dumitru, a fost declarat drept ”imn al artiștilor muzicii românești”, fiind interpretat de Marcel Pavel, alături de orchestra reprezentativă a Armatei, în aplauzele celor prezenți. Între aceștia i-am întîlnit cu bucurie pe compozitorii Mircea Drăgan, Andrei Kerestely, pe interpreții Adrian Daminescu, Ianna, Octavian Dobrotă (Distinto), Alina și Romeo Negoiasă (Alesis), Aurel Moga, pe actrița și prezentatoarea Alexandra Velniciuc, pe violonistul Petrică Pană, marele meloman Doru Chiriacescu, folclorul fiind reprezentat de etnomuzicologul Elise Stan, binecunoscuta realizatoare TV, și de Gheorghe Turda.
Înafara celor trei interprete amintite anterior, cinci doamne frumoase, în ciuda tristeții și a trecerii timpului, elegante și distinse, au lăcrimat împreună cu noi pe parcursul ceremoniei, fiind vorba de văduvele care au privit cu duioșie numele regretaților lor soți pe frontispiciul ansamblului monumental: Mariana Cristinoiu, Rodica Munteanu (soția lui Titus Munteanu), Maria Rotaru (soția lui Eugen Rotaru), Adina Storin (soția lui Aurel Storin), Zoe Panțir (văduva violonistului Cornel Panțir). Cum Ion Cristinoiu a colaborat mult cu bunul său prieten și coleg de formație, textierul Mihai Dumbravă, la rîndu-i plecat dintre noi, doamna Mariana ne-a relatat că a filmat ceremonia și i-a trimis-o Mihaelei Dumbravă, în Germania, care n-a putut crede că, iată, soțul său n-a fost uitat, ambele plîngînd în hohote…
Tradiționalele fotografii de grup, dar și selfie cu vedetele prezente s-au făcut pe fondul melodiilor interpretate de orchestra reprezentativă a Armatei (dintre care nu putea lipsi ”Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici), după care impresiile, socializarea și duioase amintiri s-au derulat chiar în ”grădina” casei primitoare a Inspectoratului, tot în acompaniament muzical discret, așa cum am sugera să se difuzeze permanent în zona ansamblului monumental. Pentru că vorbim despre muzică, iar muzica se ascultă, iar vizitatorii, admirînd opera artistului Valentin Tănase, vor fi încîntați să-și reamintească lucrări din toate genurile muzicale, scrise sau interpretate de cei omagiați…
Octavian URSULESCU