Un scenariu posibil: consolidarea democratiei neliberale (III)
Recenta dezbatere din Parlamentul European dedicata Pachetului de legi ale Justitiei din Romania, adica dedicata problemelor uriase pe care PSD, ALDE si UDMR le-au creat prin transformarea in plasa de salvare pentru foste, actuale si viitoare fapte de coruptie a cadrului juridic in care Ministerul Public, DNA si Justitia isi desfasoara activitatea – la care s-au adaugat legile care consacra modul permisiv in care sunt apreciate si sanctionate anumite infractiuni -, a scos la iveala un lucru bun! Multi dintre noi il stiam, dar acum el s-a exprimat plenar in lumina reflectoarelor europene. Anume, acela ca acest establishment mafiotizat, care lupta de cativa ani pe viata si pe moarte cu DNA si care sfideaza de ani de zile o anume parte a opiniei publice, este pe cat de capabil, intr-adevar, sa devalizeze o tara, pe atat de incapabil sa puna cap la cap doua propozitii credibile sau macar inteligibile.
Chintesenta dezbaterilor referitoare la Legile Justitiei, a fost devoalata finalmente de o deputata socialista – culmea, colega de grup parlamentar european cu PSD – din Portugalia, Ana Gomes, care a pus o intrebare care ma scuteste de alte comentarii: „OLAF (Office européen de Lutte Anti-Fraud) a tras concluzia ca seful PSD este responsabil pentru frauda cu fonduri europene. Deci intrebarea mea fata de colegii din Romania este: cum e posibil ca aceasta persoana sa mai fie inca in functie?”. Nu a primit nici un raspuns, evident… Cam asta s-a ales de exercitiul de PR al PSD la Parlamentul Europei. Aici este bine sa fac si o remarca: fara concursul transfrontalier al serviciilor secrete din terte tari cu OLAF, asemenea investigatii ar fi greu, daca nu imposibil de realizat.
De fapt, trecerea la iliberalism democratic se pare ca se face in Romania cu plutoane de politicieni analfabeti functional si chiar structural, validati de compánii de academicieni si academii de carton de extractie informativa sau nu, sprijiniti de regimente de iobagi ideologici cu drept de vot. In ecuatia simpla a electoralismului romanesc, cei din urma aduc deservicii incalculabile principiilor democratice si statului de drept, tocmai prin legitimarea plebiscitara a unei paradigme politice, care pune mai presus de prevalenta legii, prevalenta bunului plac si mai presus de excelenta profesionala, servitutea de partid. Dar ei reprezinta doar varful icebergului. In stransoarea acestor doua jaloane ale Romaniei post-comuniste (bunul plac al puterii politice si servitutea de partid), fenomenul de arestare a Romaniei – instigat, consolidat si, apoi, dezvoltat transpartinic de continuitatea politico-economica “FSN – grupari/persoane din serviciile secrete – PDSR – PSD” – s-a transformat intr-o veritabila realitate concentrationara. Un experiment macabru, care a incercat si incearca sa decupleze populatia de la ideea de democratie, de la principiile bunei guvernari, de la logica edificarii de catre stat a cadrului necesar – atat ar fi fost si este suficient ! – pentru ca cetateanul sa isi exercite neingradit dreptul la bunastare, siguranta si fericire. Efectul arestarii tarii de catre acest leviathan comunistoid cu insertii securistice, a fost acela ca in ultimii 27 de ani, milioane de romani au parasit Romania .
Pe acest fond de tara, marcat de mineriade insangerate, instigate de un anume presedinte, devastat de defectarea rusinoasa a unui alt presedinte, inflamat de incercarea de suspendare a altuia si asezonat cu ingerinte grave ale anumitor grupari sau persoane din vechile si pretins-noile servicii secrete in viata politico-economica, a aparut DNA. O institutie, care in absenta prin demolare masiva si tenace a relatiei de incredere dintre cetatean si politic, a devenit in scurt timp – si datorita unei certe eficiente in activitate, un vector al sperantei pentru o destul de precisa parte a populatiei, care a rezistat atacului concertat si constant al continuum-ului, devenit cum spuneam transpartinic, “FSN- grupari/persoane din serviciile secrete – PDSR – PSD”.
Dan Uncu
(va urma)