Un scenariu posibil: consolidarea democratiei neliberale
In culisele puterii pare ca se da o batalie crancena intre factiuni ale serviciilor secrete, ale corpului procurorilor, ale comunitatii judecatorilor. Nu pare ca mai exista o singura Justitie, ci grupuri de judecatori si judecatori individuali, fiecare cu agenda proprie. Nu pare ca exista un singur DNA, ci grupuri de procurori si procurori individuali, fiecare cu agenda proprie. Nu exista un singur SRI, ci grupari si agenti SRI care se confrunta in functie de interese proprii (interne serviciului) si interese conexe (externe serviciului) – istoria recenta a acestei tari este martora confruntarilor. La fel, nu exista un singur SIE. De fapt, intreaga comunitate a serviciilor secrete este, pana la urma, un conglomerat abject de interese, care nu au legatura, de cele mai multe ori, cu intereseul public.
Din acest hatis coroziv al confruntarilor intestine din institutiile de putere ale Statului, zdrentuita noastra democratie isi pierde busola, consistenta, coerenta. Pe cat de fluida a fost, pe atat de volatila a devenit. Imi este teama ca momentul de rupere al fragilului si intoxicatului echilibru institutional nu este foarte departe. Nivelul de tensiune institutionala creste pe zi ce trece. Problema cea mai grava este ca, in conditiile unui asemenea genocid fratricid, care are loc in interiorul Justitiei, Parchetului si al DNA si, nu in ultimul rand, al serviciilor secrete, interfata care se presupune ca trebuie sa asigure coeziunea sociala, se rupe incet, incet. Democratia de tip liberal – in sensul clasic, definit de existenta statului de drept, de separatia puterilor in stat si de garantarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor (libertatea de expresie, de intrunire si asociere si dreptul de proprietate) – devine pe zi ce trece un subiect confuz, pe masura ce se transforma intr-o specie aparte de democratie. O specie indigesta, dar care va propune, imi este teama, o noua forma de ordine sociala: democratia neliberala. La orizontul anomiei societatii romanesti sunt din ce in ce mai convins, ca ni se pregateste, deja, o atare solutie. Caci, vor spune cei gata sa se inchine acesteia, decat actuala stare de anxietate, neincredere si haos, mai bine o intoarcere la ordine si predictibilitate. O alta forma de autoritate „pentru linistea noastra”…
Deja mass media s-a transformat din „cainele de paza al democratiei”, in cainele de companie al diverselor grupari aflate in conflict. La randu-i, mecanismul extrem de sensibil si de vulnerabil al democratiei insasi, isi traieste propriul cosmar, devenit realitate: esecul, prin incapacitate structurala definitorie, de a se apara pe sine de ea insasi. Deja, de ani buni, in exercitiul guvernarii tarii (Parlament, Executiv, Administratie Publica) ajung sa fie alese si/sau numite personaje cu IQ din ce in ce mai mic, cu expertiza profesionala dubioasa si cu capacitati cognitive (!), relationale, organizatorice si manageriale din ce in ce mai precare. Acest corp social din ce in ce mai contestat pentru lipsa de excelenta profesionala, care se rasfrange profund negativ in actul guvernarii, isi trage legitimitatea nu din dovada expertizei politice, ci doar din puterea conferita lui de mase. In mod paradoxal, exact esenta democratiei, ce deriva din puterea plebiscitului este si cea care a ajuns sa sape la temelia democratiei insasi.
Aceasta lipsa de consistenta si, vai, credibilitate a corpului politic a facut ca alte institutii sa incerce sa preia controlul. In conditiile date, unele grupari din serviciile secrete, unele grupari din Justitie si Ministerul Public, unele grupari economice de extractie interlopa au pasit in arena si isi disputa preluarea efectiva a puterii. Iar efectele dezastruoase ale acestui fenomen se vad in viata de zi cu zi a tarii.
Cum s-a ajuns aici, voi incerca sa explic intr-o analiza ulterioara.