Un strop de…

       Mama îmi repeta, de câţiva ani buni, că fiecărui om îi este scrisă viaţa într-o carte. Nu pot să cred acest lucru şi cu atât mai puţin să îl accept. Adică… dacă se zdrobeşte o picătură de cerneală pe o foaie a vieţii mele, atunci asta înseamnă că acela este „Marele Punct”? Nu, nu cred aşa ceva. Mă face să mă simt o furnică, o marionetă, un simplu fugar. Eu nu sunt aşa.

Versiunea mea este alta: da, fiecare om are câte o carte a vieţii lui. Are o carte a LUI. O carte pe care el o pătează cu cerneală, de la început până la sfârşit. Sfârşit? Nu există sfârşit. Fiecăruia i se dă un număr infinit de pagini, iar fiecare îşi alege propria pagină pe care să apară „Marele Punct”. De ce credeţi că în primii ani de viaţă suntem stângaci? Pentru că paginile cărţii noastre sunt scrise cu neglijenţă şi lipsă de experienţă. În adolescenţă uităm că ceea ce deţinem este cartea în care noi scriem, efectiv, prezentul şi ne împodobim viaţa cu vise despre care noi credem că le vom realiza curând. De aceea, atunci avem nevoie de cineva care deja a trecut peste acea pagină a vieţii şi care ne poate îmbibă peniţa în cerneală ajutându-ne să scriem mai frumos şi mai aproape de adevăr. Astea sunt etapele decisive. Restul sunt… o fugă continuă către „Marele Punct”. Dacă greşim, putem rupe pagina, dar urmele rămân. Rămân şi le putem vedea de fiecare dată când aruncăm o privire în trecut. Unii încearcă să taie, dar îşi dau seama că nu asta este soluţia, pentru că a tăia o greşeală înseamnă să treci mai departe cu uşurinţă. Pe de altă parte, ruperea unei pagini din viaţa necesită foarte multă grijă, pentru că putem, cu uşurinţă, să rupem din pagina altor persoane. Dacă o pagină este pătată va trebui să lăsăm puţin spaţiu pentru ca, mai apoi, să o putem lua de la capăt, cu alineat şi cu mai multă atenţie pentru că prea multe pete ne pot duce cu rapiditate către „Marele Punct”. V-am tot repetat această denumire, dar nu v-am spus despre ce este vorba. Ei bine, în viaţa ai 3 tipuri de puncte: punct şi virgulă, puncte de suspensie şi Marele Punct. Punct şi virgulă putem scrie în momentul în care nu vrem să încheiem o etapă a vieţii noastre, dar vrem să o abordăm în alt mod. Punctele de suspensie reprezintă toate secundele noastre de nelinişte şi cugetare, de nesiguranţă şi lipsa de sprijin. Iar „Marele Punct”… ei bine… „Marele Punct” este un strop de…
Ultima picătură căzută pe pagina cărţii noastre reprezintă sfârşitul. Momentul în care individul, fie din stângăcia propriilor fapte, fie intenţionat, picură pe foaie un mare punct.

Mihaela ȘEITAN

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.