Un timp al Poveștii! (A Story Time!) by Remus CERNAT (78)

EXCLUSIVITATE

A fost odată ca niciodată o fată frumoasă; de fapt, ca să fim mai limpezi în exprimare, a fost odată ca-ntotdeauna o fată frumoasă! Că-ntotdeauna e vorba de-o fată frumoasă; despre celelalte nu prea se scriu povești 😉 Și „odată” ăsta era în anul 2077 după Hristos, alte vremuri, alte obiceiuri, alte valori. Acum (în 2077) fetele se îndrăgosteau de băieții care știau să povestească mai frumos, mai alambicat, mai cu schepsis, mai cu elementul surpriză, mai curgător și, într-un final, mai cu morală! Evident ortodoxă, că alta nu mai era! Nu mai alergau după băieții cu bani pentru că toți erau bogați, pentru că toți munceau…fizic! Pe lângă toate preocupările lor intelectuale, spirituale, artistice, toți știau să prășească, să are, să taie un buștean, să ridice o casă, toți își reparau singuri gardurile, mașinile, agregatele agricole, televizoarele și electronicele. Muncind fizic toți aveau mușchi, toți aveau un trup mlădios, atletic, sănătos, toți erau potenți! Nu mai căutau fetele pe cei mai generoși căci toți erau generoși, toți mergeau duminica la biserică și făceau milostenie, aprindeau lumânări, puneau acatiste, se rugau pentru cei în nevoi, pentru cei cu probleme! Nu mai căutau fetele băieți sinceri că niciunul nu mai mințea …că nu mai aveau motive!

Foarte bine înțeles că nu erau roboți, Liberul Arbitru era mai viu ca niciodată! Cei care nu mai voiau să-și iubească aproapele ca pe sine însuși, rebelii, erau liberi să plece oriunde în marile aglomerări urbane (cum ar fi Paris, Londra, Berlin, Tokio, Dubai etc dar, mai ales, New York Manhattan Wall Street! Peste tot orașele erau ca niște muzee ale Holocaustului cu oamenii vechi pietrificați fiecare la locul lui de muncă! Care nu a fost de acord să se lepede de păcat s-a pietrificat pe loc, acolo unde era… Și „rebelii” vremurilor noi aveau ocazia să surprindă pe chipurile statuilor tot ce avea mai rău omul vechi: meschinaria, lăcomia, zgârcenia, lenea, desfrânarea, avariția, îmbuibarea mațului, dragostea de arginți și cum putea să lipsească mama lor Mândria din care izvorau toate celelalte. În lumea aceea super tehnologizată/cibernetizată erau niște ecrane imense (pe toate străzile în toate orașele mari) care povesteau cu lux de amănunte vechile hibe devenite cutume ale societății păcătoase de mult apuse. Rebelii mai orbecăiau o vreme pe la oraș printre ritualuri sataniste, dezbină și condu, trăiește clipa, scopul scuză mijloacele și după noi potopul, mai vizitau, mai cercetau, mai experimentau până le ghiorăiau mațele de foame și, în scurt timp, se îngrozeau și fugeau de le scăpărau picioarele înapoi la Mama Ortodoxie!

Acu să ne-ntoarcem la fata noastră frumoasă. Pfuuu, ce fată frumoasă mai era, înaltă (că fugea adesea după vaci să nu intre în lanurile de porumb ale vecinilor), cu forme bogate (că mânca bogat în vitamine, mai ales vitamina D, de aceea avea cupa tot D), părul lung bălai că se spăla cu ceai de mușețel și leșie) , ochii mari (că se uimea tot timpul când vedea un băiat gol la râu), buzele groase (că de mici erau trimise de tați să scoată câte o carafă mare de vin cu furtunul din butoi „las c-o să-mi mulțumești tu mai târziu” zicea tatăl) , toată un zâmbet căci depresia era acum un arhaism.

Și fata noastră frumoasă era îndrăgostită de un băiat …normal la înfățișare (cam tot cum era pe vremuri, un pic mai frumos ca dracu, dar în rest vrednic și virtuos peste tot!) Însă povestea cu mare îndemânare, era fluent, cald, știa să țese intriga ,să pună în valoare momentul culminant, să facă pauze adânci în momentele de sensibilitate și suspans, iar finalurile lui erau cu totul neașteptate, o lăsau pe fată într-un lac de sudoare.

Și fata îl tot întreba: „dar cum, cum, cum era în vremile acelea negre?” Iar băiatul începea: Spun sfinții Părinți că a fost un timp întunecat în care copacii aveau rădăcinile în cer și creșteau în jos, apa curgea în sus, totul era răsturnat cu fundul în sus, femeile se îmbrăcau bărbătește și făceau sporturi periculoase, box, judo, karate, pilotau avioane, făceau parașutism, se băgau în politică, conduceau afaceri, țineau slujbe în Biserică, iar bărbații mergeau la coafor, manichiură, pedichiură, masaj, se îmbrăcau mulat în culori deschise, se ocupau de creșterea copiilor, grădinărit, mâncare, curățenie prin casă, oamenii nu prea mai vorbeau între ei căci toți aveau clone, un fel de roboți cu înfățișarea lor care le făceau toată treaba, inclusiv treburile intime. Era o vreme atât de bolnavă încât dacă un membru al familiei își rupea piciorul toată familia (soț, soție, copii,bunici) era obligată să-și pună picioarele în ghips ca să prevină predispoziția lor pentru fracturi! La fel și la bolile de inimă… Odată s-a dat o lege să se vaccineze obligatoriu cu ARN toată țara pentru că unu a răcit! … așa au apărut roboții… și fermele de copii pentru Adrenochrome drogul vedetelor, și pentru consum gastronomic, delicatesele vedetelor, și ferme de copii pentru pedofili, pedofilia pe vremuri nu era o boală psihică ci o orientare sexuală, totul era perfect legal! Cum legal era și incestul, zoofilia, necrofilia!

”Dar toți erau așa?”, ”Nu, iubito mai erau și oameni normali cu frică de Dumnezeu care s-au rugat mult și cu râvnă până când Dumnezeu Le-a arătat Calea și au izbândit! Din ei ne tragem noi!”

”Bun, m-ai îngrozit destul, acum povestește-mi ceva frumos, calin ,vesel!”

…și i-a povestit băiatul ceva atât de frumos și de vesel încât fata era cu gura pân la urechi de-atâta râs, a râs până a căzut cu cracii în sus ..intenționat! Mai toate poveștile se termină cu happy end! Să nu credeți că fata gemea așa ușor de fericire la toți povestitorii!! Nuu, nici vorbă! Ăsta era alesul! A mai avut fata niște povestitori prin preajmă, dar niciunul nu s-a calificat! Cel mai avansat în relație a fost un băiat frumușel, inteligent, musculos, foarte bine echipat, povestea destul de bine, dar cam lent, tărăgănat … era ușor bâlbâit… se trăgea din familie de rebeli, tot răul spre bine …ăla a primit un pupic pe obraz așa de încurajare!

Fetele acum nu mai caută bărbați bine dotați, căci toți sunt foarte bine dotați Toți au în medie de 27-28 față de 17-18 media din vechime! Acum munca înnobilează pe om …peste tot! Munca fizică face sângele să circule cu viteză în toate mădularele, iar mâncarea sănătoasă și armonia face ca acestea să crească îmbucurător de mult! Bine dar nici femeile nu sunt mai prejos, acum sunt mult mai încăpătoare și mai fiabile; măturatul prin curte, aplecatul după ceapă, culesul de corcodușe le conferă un abdomen plat, un fund bombat, și mușchi peste tot! Mai ales …peste tot! Acum bărbatul este mult mai împlinit, căci și femeia participă cu toți mușchii ei la minunata însoțire nupțială! Pe vremuri femeia se întindea aproape inertă cu fața în sus așteptând să treacă cât mai repede calvarul, crezând că frumusețea fizică este deajuns! Bine și bărbații credeau la fel, au aflat mult mai târziu ce piese lipseau din domino! Mai țineți minte cele 11 minute ale lui Coelho? Well, acum au mai adăugat un 1!! 111 minute într-o zi modestă! Nici femeile nu mai au dureri de cap, nici nu mai știu semnificația zicerii „ I’m not in the mood”, Ele chiar nu o înțeleg, cum adică să nu ai starea??, dar ce? Ești bolnavă? Boala e consecința păcatului, nemaifiind păcat, de unde boală? Pentru bărbatul tău trebuie să fii disponibilă cu bucurie 24/7 ! Căci și bărbatul tău nu are voie să vină obosit de la servici și el este atent la nevoile tale tot 24/7! Toate nevoile! De exemplu, nu mai adoarme după primul număr, nici după al doilea! O mângâie, o dezmiardă și o ascultă pe femeie cu mare îngăduință și interes (nu știu cum s-a ajuns în situația asta!) până termină toată povestea! Ba mai mai mult, completează și el: „Da, fată, să vezi ce mi s-a întâmplat și mie, i-am cerut colegului un patent și el mi-a zis să caut pe-acolo pe jos, eu m-am aplecat și el m-a prins cu patentul de buci!”

Ea: hai că esti poponar, Noapte bună! NU, Nu, Nu, nu e ce credeți! POPO NAR = n-are popou! adică are fundul plat, că nu face mătănii îndeajuns. Acum toți fac 400-500 de mătănii zilnic, de aia se dezvoltă așa armonios și au fundul bombat! La Biserică toți râd de ăștia cu fundul plat: Ăhăhă Poponarii, Poponarii! Adică Ăhăhă, leneșii care nu fac mătănii! Pe vremuri poponar era un afront pentru homosexuali (bărbați care își puneau poponețul în slujba altor bărbați). Cu cât puneau la bătaie fundul mai mult cu atât urcau pe scara socială, unii ajungeau chiar sus de tot. La un moment dat Parlamentul și Guvernul țării (nu spui care!) avea peste 75 % bărbați cu fundul plat…

Mi se termină bateria de la Mașina Timpului, așa că n-apuc să vă zic și bancul cu Timpul… că mă întorc înapoi în 2021 …bleah ! Hai pa!

PS 1: Pop Art-ul de azi ilustrează o fată frumoasă care ascultă cu mare interes poveștile unui băiat mai puțin frumos, dar cu nasul mare!

PS 2: Mărimea întotdeauna a contat! ;))

(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)

Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!

Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.

De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!

De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!

Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe  Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!

Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.

… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?

Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI!  Amin!

Comments

comments