Undeva, cândva (Somewhere in time) by Remus CERNAT (100)
Exclusivitate
În prima zi de primăvară începem cu iubirea ca un concept atemporal. Deși mi-a plăcut povestea de dragoste dintre Jane Seymour și Christopher Reeve în Undeva, cândva, iubirea atemporală care a unit două suflete din două dimensiuni diferite, noi o să ne bucurăm de altfel de iubire atemporală. În folclor, ar suna așa: Oh, iubirea, bat-o vina / iar s-a umflat balerina, iar în limbaj popular : n-are nimic dacă iubitul tău are cu 30-40 de ani mai mult. Esențialul e să respire! 😉 Nu, nu e nici erotica lui Goethe, Kafka sau Henry Miller, primii doi au prea multă satiră și prea puțin umor, iar ultimul doar viciu generalizat. Eu promit să am și morală creștină și happy-end. Să revenim la el și ea.
Ce aveau ei în comun? Amândoi au început cu un unchi. Ei i-a plăcut, lui nu, de aceea a încercat și cu o mătușă… nu a mai fost așa rău, dar simțea că poate mai mult.
Când s-au întâlnit el și ea? Mult mai târziu … pentru el, mult prea devreme pentru ea.
Prima dată intră în scenă ea, pentru că azi e 1 martie, iar femeia ca simbol al regenerării, al renașterii, al înnoirii, al primăverii cu ghiocei, toporași, lăcrămioare, trebuie venerată prima. Așadar, adolescenta noastră precoce nu a început (cum, probabil, vă imaginați) prea devreme. Abia la 17 ani, anul III de liceu, l-a întâlnit pe unchiul. Majoritatea la 17 ani au deja 6-7 ani de dietă carnivoră, internetul le maturizează bolnăvicios de repede. Și nici unchiul nu era cine știe ce ticălos…la o nuntă în mediul rural, târziu în noapte, toată lumea beată, adormea fiecare pe unde apuca, ea s-a împiedicat de el în hambar, el dormea în paie cu cămașa descheiată, marinar, plin de mușchi, chipeș, s-a cam dus singură în gura lupului. El a crezut că a avut un vis frumos! Abia a doua oară era treaz, a smotocit-o serios vreo trei ore și a intrat prin toate cotloanele!… a durut-o, a plâns…de dor. Că abia aștepta să-l vadă a doua zi, dar vaporul lui a plecat pentru vreo doi ani prin Asia. Micuța i-a scris emailuri zilnic o lungă perioadă, dar timpul închide orice fel de cicatrice. Nu însă și cicatricea plăcerilor, aia rămânea veșnic deschisă, dornică de noi și noi experiențe. Unchiul a deschis un fel de cutie a Pandorei, căci nu putea face nimic cu băieții de vârsta ei sau măcar vârste apropiate. Erau mult prea infantili, prea egoiști, prea nerăbdători, prea fără sare și piper, trebuia neapărat să fie mult mai mari. În afară de satisfacții interminabile, mai primea grijă, protecție, cadouri și mai ales o cantitate considerabilă de înțelepciune, cultură generală, maniere, subtilități. Cu cât era mai bătrân, cu atât favorurile erau mai mari. De la 17 la 25 ani s-a tot antrenat pentru întâlnirea cu marea ei iubire, care adunase 60 de primăveri, evident tot marinar, doar că de rang înalt, căpitan de vas!
Căpitanul nostru nu a fost nici el așa iubitor de tinerețe dintotdeauna, dar fiind tot timpul plecat, fiind doar o lună pe an acasă, nu era dispus să suporte dureri de cap, de spate, nervi, depresii, certuri, de la o nevastă bătrână care nu producea nimic, doar consuma. Ar fi suportat stoic toate acestea de la o fată mult mai tânără, mai frumoasă și mai fiabilă. Și așa a întâlnit muza perfectă într-o zi de toamnă, la o sărbătoare a recoltei în Galați, la un spectacol de dansuri populare, ea fiind și balerină și studentă la litere. Căpitanul era sponsorul principal al festivalului, așa că toate starletele au venit să ciocnească un pahar de șampanie la final. Ea l-a mirosit din prima că e sensibil la frumos, el a mirosit-o din prima că e gold digger, și cum o mână spală pe alta a fost deajuns un …Mergem?
Pentru ea, el nu trebuia să fie decât o sursă de plătit chiria pe un an, iar pentru el nu trebuia să fie decât o noapte de amor cu o studentă conștiincioasă care urma să fie plătită regește. A doua zi vaporul trebuia să plece departe, dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, din motive tehnice vaporul și-a amânat plecarea cu trei zile… care aveau să fie fatale…căci le-a petrecut cu frumoasa balerină…și a descoperit că scrie poezie, că e o bucătăreasă desăvârșită, că știe șah la nivel de candidat de maestru și că e o jucătoare împătimită de biliard…pentru început! Apoi seducția a continuat în formă agravantă, foarte elaborat și temeinic în toate cele trei zile.
Spectacole de teatru, restaurante de lux, club de noapte, cinema, picnic la iarbă verde, baie în Dunăre noaptea sub lumina mângâietoare a lunii, iar fiecare din întâlnirile acestea romantice fiind binecuvântate cu un blowjob de cea mai bună calitate și igienă…nici o picătură nu se irosea. Apoi mângâieri pe mână, pe spate, clasicul joc cu mâna prin păr, sărutări fine pe gât, pe lobul urechii, pe ochi, pe flori, pe buze ori morminte, sughiță marele Blaga.
Timp în care nu i-a cerut nimic în schimb…căpitanul știa că sexul gratis e cel mai scump. Și avea dreptate, căci atins la coardele sensibile, s-a aprins. A început să se roage, a reluat legătura cu duhovnicul lui, a prezentat-o și pe ea, ea a aflat ce e spovedania, preotul a albit, dar cu mare folos căci relația lor devenea din ce în ce mai serioasă. I-a deschis fetei o sală de balet pentru copii, o editură în care să-și publice cărțile de poezii, i-a cumpărat o casă cu etaj pe malul fluviului și un chihuahua de poșetă!
Colac peste pupăză ea își dorea și un copil cu el, care întârzia să apară. Era limpede că și ea îl iubea. Așa se întâmplă cu fetele care cresc fără tată, se îndrăgostesc de bărbați mult mai maturi. Și așteptarea asta s-a prelungit 20 de ani…când căpitanul a murit. Atac de cord…probabil de la viagra.
Când s-a scurs jumătate din viață?!… Oare a meritat?…
Ea la 45 de ani părea stinsă, teoretic orice femeie la 45 de ani începe să decadă fizic. Practic, femeile cu viață curată și sănătoasă arată bestial și peste 80 de ani. Tristă, dar cu licăriri de viață în ochi, îl întâlnește pe fiul căpitanului din prima căsătorie, 50 de ani, tot frumos, tot puternic și el putea face copii. Viața mergea înainte.
Acolo unde este teren fertil pentru Dumnezeu, în timp, Atoateștiutorul găsește o soluție chiar și pentru cele mai rătăcite suflete!
P.S. 1 Oripilate de vulgaritatea narațiunii ? Ei bine ,dragele mele, cineva trebuie ,din când în când, să tragă câte un semnal de alarmă la viciul mileniului – desfrânarea – altoit cu dragostea de arginți…și cine s-o facă mai bine decât unul care a fost în sânul vostru mai bine de juma de veac …
P.S. 2 De ce tocmai de 1 Martie? …păi a venit primăvara, s-a dezghețat Dunărea și au venit 3 vapoare noi în Portul Galați!…;-)
P.S.3 Doamnele mele, ce-am face fără autoironie?! Riduri! Cititoarele mele fidele vor zâmbi complice, majoritatea mă vor înjura! Las că nu strică puțin hate, m-ajută să strâng capital de Smerenie! Doamne Ajută!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă
Remus CERNAT – www.popart4rich.com
Actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art).
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
Pingback: Undeva, cândva (Somewhere in time) by Remus CERNAT (100) – Ultima Oră - newsflash