Unul dintre vârfurile Festivalului internaţional GEORGE ENESCU-ANTONIO PAPPANO

Publicat: sâmbătă, 23 septembrie 2017

Spuneam că invitaţiile marilor orchestre sunt de nerefuzat. Spectatorii , fără îndoială , se declară încântaţi, recunoscători celor care au trudit luni întregi să creioneze , să pună în pagină acest program fantastic !

Iar răzleţii cârcotaşi au şi ei pitorescul lor- nu de altceva , dar să nu fie plictisitor tabloul…. Faceţi o comparaţie cu alte manifestări de gen- vezi SALZBURG- şi o să descoperiţi că sărbătoarea capitalei noastre este mult mai bogată în evenimente, ca să nu vorbim de extensiile în alte oraşe.Sigur, s-a reuşit o uluitoare diversitate repertorială, combinată cu dezbateri despre fenomenul componistic actual , iar publicul tânăr a făcut o veritabilă demonstraţie privind exigenţa dozării aplauzelor, ovaţiilor.Pentru că dincolo de toate, FESTIVALUL este o ÎNALTĂ UNIVERSITATE, cu o impresionantă audienţă, este RAMPA DE LANSARE a valorilor , este acea PLEDOARIE PENTRU ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DE MUZICĂ – formulă pe care unii încearcă în zadar să o renege… Nu au cum.Şi, apropo de şcoala românească, ştiţi câţi instrumentişti români s-au aflat la importante pupitre în ansamblurile străine oaspete ? Căutaţi doar printre membrii ORCHESTREI NAŢIONALE A FRANŢEI sau la CONCERTGEBOUW-şi veţi avea surprize. Totul este firesc, pentru că tinerii noştri participă la concursuri, pretutindeni în lume, le câştigă şi, uite-aşa porţile se deschid,visează la o nouă şansă pentru cariera lor….

Da, unul dintre vîrfurile FESTIVALULUI : cea de a treia simfonie enesciană în Do major, op.21, tălmăcită de ORCHESTRA şi CORUL ACADEMIEI NAŢIONALE SANTA CECILIA – dirijor ANTONIO PAPANNO !! (Să ne amintim că şi VLADIMIR JUROVSKI, directorul FESTIVALULUI , a făcut senzaţie cu această capodoperă , în februarie 2015, chiar la ROYAL FESTIVAL HALL din LONDRA !) Şi, de la partea I-a , Moderato un poco maestoso, în care a atenuat unele zvâcniri posibil conflictuale, dând spaţiu destăiniurii lirice de largă respiraţie, trecând cu abilitate prin neaşteptatele culorile ale atipicului Scherzo,( un scherzo întunecat, scurtcircuitat doar de un curios MARŞ ) ,până la final-Lento ma non troppo– PAPPANO a construit fantastic ! Totul a părut o amplă confesiune despre amintiri, doruri, despre patosul simţămintelor care nu vor să intre în scheme literaturizante, care încearcă să ajungă la lumină prin geniale combinaţii instrumentale, prin voci parcă ireale… A construit şi transmis fantastic alături de cor, orchestră –profesionişti de top , bizuindu-se clar pe harul acestor muzicieni italieni de a învălui o astfel de pledoarie în tonuri pline de căldură , generozitate.

SMARANDA OŢEANU-BUNEA,

23 sept.2017

Post Views: 858