UZPR. Acțiunea „Puciul” și efectele Dum-Dum ale unui scenariu ocult
Intervenția unor colonei în acțiunea de dezagregare a UZPR pare o acțiune menită să crească și mai mult aversiunea populației civile față de militari, în controversata problemă a pensiilor. În treacăt fie spus, demonizarea pensionarilor militari este nedreaptă, căci pensiile militare sunt – sau ar trebui să fie – un drept câștigat, în baza unei contributivități făcute la Ministerul Apărării, nu la Casa Națională de Pensii de Stat.
Pensionarii civili la limită de vârstă (adică cei care au contribuit Fondul Național de Pensii) sunt în realitate doar 2.000.000. Ceilalți sunt, într-un fel sau altul, asistați social și primesc nu pensii, ci indemnizații. La ceștia se adaugă beneficiarii de pensii speciale, printre care parlamentarii, procurorii, magistrații militari etc., care tot un fel de asistați social sunt, dar într-un mod abuziv și insultător pentru marea masă a populației, care le susține pensiile cu adevărat nesimțite.
Printre aceștia au fost introduși, perfid și împotriva normele europene și NATO, pensionarii militari. Degeaba „urlă” Mircea Dogaru la Olguța Vasilescu și la mass-media, încercând să explice cum stau, de fapt lucrurile, populația este deja infectată de mesajul inițial: pensionarii militari sunt niște „grofi” ai pensiilor, care primesc niște sume nesimțite, deci merită oprobriul general. Punct ochit, punct lovit, învrăjbirea și-a atins scopul.
Implicarea unor colonei (unul este chiar colonel activ STS) în acțiunea „puciul” de la UZPR, dar mai ales indecența expunerii publice a acestei acțiuni de „dreptate socială” internă prin „lovitură de palat” are, aparent, o singură menire: mazilirea lui Doru Dinu Glăvan și preluarea puterii. Primul efect este însă unul pervers și imediat: indignarea ziariștilor civili din UZPR (majoritari) împotriva ziariștilor militari și, prin inducție, împotriva cadrelor militare în general. Deci și împotriva pensionarilor militari care au, evident, pensii mult mai mari decât ziariștil civili. Și mai primesc și indemnizație de 50% din pensie, ca membri ai UZPR. Reacția nu este principială, dar este reacție.
În felul acesta, ziariștii militari implicați în „acțiune” au reușit să radicalizeze ostilitatea populației, inclusiv a ziariștilor civili, împotriva tuturor purtătorilor de uniformă. Iar fără suportul mass-media este puțin probabil ca revendicările (îndreptățite) ale sindicatului militarilor să-și atingă scopul. Deci primul efect este subminarea drepturilor militarilor, instrumentată chiar de purtători sau foști purtători de uniformă. Nu zic că așa este, dar așa se vede.
Alte efecte, despre care am mai scris, ale acestei acțiuni, au fost paralizarea activității și acțiunilor UZPR, divizarea Uniunii în mai multe tabere, compromiterea publică a UZPR și a întregii bresle a ziariștilor.
Așadar, doi dintr-o lovitură: militarii și presa! Acțiunea „Puciul” a avut, ca să ne exprimăm în termeni contextuali, efectul gloanțelor explozive Dum-Dum. Militarii din Consiliul Director și din Juriul de Onoare și Arbitraj n-au nici șansă la Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembrie, fie și din simplul motiv că sunt militari. Ba chiar și-au pus în pericol statutul de membri UZPR. Răul, însă, a fost comis. Singura „consolare” în toată această tristă degringoladă este că raza de acțiune a exploziei Dum-Dum i-a atins și pe „trăgători”. Pagube colaterale ale regizorilor din culise…
Miron MANEGA