Viața și fericirea noastră! (63)
Tată, care este diferența dintre școala clasică și școala vieții?
Rebecca, la școală clasică, în fiecare zi vei învăța o serie de lecții la materiile predate. Apoi vei primi teste de verificare a cunoștințelor, la care va trebui să răspunzi. În urma evaluărilor vei primi note care vor reflecta, mai mult sau mai puțin, cunoștințele acumulate. În funcție de interesul tău și de dorința de a evolua profesional, vei face tot felul de „școli”.
La școala vieții, o școală foarte diferită de cea clasică, plină de surprize și capcane, ești supusă unui test la fiecare pas. Dacă ai abilitatea să „înveți din mers” și să treci testul, lecția de viață odată învățată, nu o mai repeți. Dacă la școala clasică, la nevoie, pe lângă ce știi tu îți mai suflă un coleg sau dacă tu ai copiat, poți trece testul, cu școala vieții este altfel. Dacă nu îți vei învăța lecțiile atunci când le primești, le vei repeta la nesfârșit, atât cât vei trăi. Viața merge înainte, nu ”te așteaptă” ca tu să îți înveți lecțiile. Repetând lecțiile neînvățate va fi în detrimentrul tău, fiindcă viața ta va fi asemenea unui carusel, din care ai să crezi că nu mai ieși. Te vei simți ca într-o bucla atemporală! Astfel, vei pierde timp și energie cu temeri, angoase și frustrări, în loc să te canalizezi să îți trăiești cu serenitate bucuriile vieții.
Ca să nu fiu „prinsă cu garda jos” de capacanele vieții, cred că ar trebui să îmi însușesc „abecedarul vieții”. Ai putea să mă ajuți cu câteva sfaturi, din experiența ta de viață?
Da, cu drag! Să știi că sunt sfaturi de viață, de bun simț, extrase din experiența înaintașilor noștri care au trăit pe acest pământ din vremuri imemorabile.
Primul sfat pe care ți l-aș da, draga mea, este ca în viață să oferi înainte să ceri. Să ai grijă ca între a da și a primi să fie mereu o corelație echilibrată. Spune-mi cât dai ca să-ți spun cât câștig ai, spune o veche zicală românească.
Al doilea sfat este acela că atunci când ai greșit să încerci să înveți unde a fost sincopa și să o corectezi. Să nu treacă pe lângă tine ca un fapt divers, pe care să-l uiți. Nu de alta, dar se poate repeta. Dacă ai greșit față de cineva, cereți iertare!
Al treilea sfat de viață, fata tatii, ar fi să ai în vedere că dacă vei „cădea”, va trebui să te ridici rapid, fără victimizare. Cum spuneam, orice cădere nu face decât să te întărească și să te ajute să devii din ce în ce mai puternică. Și mai este ceva, să nu cumva să renunți la ceea ce ți-ai propus să faci, chiar dacă în drumul tău spre împlinirea viselor „te-ai rănit” și chiar te-a durut sufletul.
Al patrulea sfat este, tată, să ai grijă ca lucrurile neplăcute care ți s-au întâmplat în viață, făcute de oameni răi, să nu le ții minte. Sfatul strămoșesc și creștinesc este uită și iartă! Totuși, eu, tatăl tău, îți spun să nu le uiți, dar nu cu ranchiună și dorință de răzbunare, ci doar pentru a ava înțelepciunea să te ferești de astfel de persoane, pentru că cine te-a mințit o dată, o să te mai mintă; cine te-a jignit, o să mai repete nemernicia; cine a fost abuziv și agresiv cu tine, verbal sau, și mai grav, fizic, cu siguranță va repeta vorbele, gesturile sau faptele agresive.
Al cincilea sfat de viață ar fi să tragi învățăminte din orice experiență de viață, oricât de însemnată sau neînsemnate ar fi. Acestea te vor putea ajuta pe drumul vieții, pentru a putea fi fericită și a-ți implini visele.
Al șaselea sfat, pe care ți-l l-ar da tatăl tău, ar fi să crezi în bine, în puterea ta intelectuală, în spiritul tău, în forța ta, chiar dacă unii ,,buni sfătuitori”, pe care îi vei întîlni pe drumul vieții, vor vrea să te convingă să renunți la planurile tale, ba chiar să-ți inducă sentimentul că tu „nu poți”.
Al șaptelea sfat de viață este acela de a nu te opri să înveți orice și oriunde ai fi. Ca să îți împlinești menirea nu uita nici de rugăciunile zilnice.
Al optulea sfat este acela să nu apreciezi oamenii după vârsta din actele lor de identitate. Te poți înșela! Cel mai mult contează sufletul, bunătatea, educația, caracterul și nu în ultimul rând performanțele atinse și experiențele acumulate de-a lungul anilor.
Al nouălea sfat de viață, Rebecca, află că este acela să iubești cu și din toată inima ta. Iubirea este cel mai frumos sentiment și unicul care îl poate face pe om să simtă că trăiește cu adevărat și pe deplin. Nici un alt sentiment nu te va ridica până la nori, nu te va face să crezi că toată lumea este a ta, așa cum este iubirea. Se spune „să iubești și să simți că zbori dincolo de nori”, fiindcă „unde dragoste nu e, nimic nu e”!!! Se mai spune că: „dragostea este o suferință și cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească”! Dragostea este un sentiment copleșitor, nu foarte ușor de dus, dar merită să depui toate eforturile pentru a o trăi în plenitudinea ei. Dacă nu iubești acum, când să iubești? Dacă nu trăiești acum, când să trăiești? Că o altă viață, încă o viață, nu îți dă nimeni!
Al zecelea sfat, iubita tatii, se referă la bunătate. În viață este bine să fii bună, dar îți spun eu, cu măsură. Să știi că multă lume confundă bunătatea cu slăbiciunea, vulnerabilitatea, prostia, și acesta este motivul pentru care când ești bună trebuie să-ți asumi și consecințele acestui comportament. Sunt mulți oameni care vor dori să profite de bunătatea ta. Să nu uiți că nu ești bună pentru ei, ești în primul rând pentru tine. Măsura înțeleaptă a bunătății tale trebuie să fie aceea de a nu îi lăsa pe oameni să profite de tine, dar nici să nu te împiedice să fii bună, generoasă și atentă la nevoile celor din jurul tău.
Al unsprezecelea sfat de viață? Indiferent ce evenimente vei avea în viață, să nu îți încarci sufletul cu răutate, să nu schimbi dragostea în ură, oricât de distrusă și rănită ai fi. Dacă nu se poate altfel, mai bine uită și fii indiferentă față de cei ce ți-au geșit dacă aceștia nu mai pot fi iertați și șansele acordate lor au fost epuizate.
Al doisprezecelea sfat, fetița tatii, este acela că, uneori, în viață trebuie să mai pleci și capul. Este vorba doar de o ușoară aplecare a capului, ca expresie de îngăduință și toleranță, fără să renunți vreodată la propria demnitate. Oricine ți-ar cere acest lucru, să nu uiți că ai avut un tată care și-a sacrificat viața pentru binele oamenilor, care a luptat pentru drepturile lor, pierzându-le pe ale lui, dar care niciodată nu și-a pierdut demnitatea, curajul și speranța.
Și, în sfârșit, cel de-al treisprezecelea sfat de viață ar fi acela de a-ți trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima, cu o mare credință în Bunul Dumnezeu, tot așa cum de o bună bucată de vreme trăiesc eu, tatăl tău.
De ce cu credință în Dumnezeu?
Draga mea, pentru că doar El este cel care te va ajuta să învingi obstacolele, să cunoști incredibilul și să atingi imposibilul. Minunile lui Dumnezeu sunt nesfârșite, crede-mă. Fiindcă eu, tatăl tău, le-am trăit pe toate, în plenitudinea lor!
Lord Sir Florentin SCALEȚCHI
Prof.univ.dr.