Viața și fericirea noastră (79)
Tati, cu tot programul tău deosebit de încărcat, e drept cu folos și pentru OADO și pentru cititorii tăi prin capitolele cu genericul deja consacrat – ”Jurnal politic”, cred că a venit momentul să mai adăugăm un capitol dialogului nostru despre viață și fericire.
Da, Rebeccuța, cu drag. Hai să-i dăm drumul. Chiar sunt curios ce întrebări ai pregătit pentru mine azi.
Aș începe prin a te întreba de ce unii oameni se izoleaxă de societate și refuză să mai socializeze, tati?
Fata mea, pot să-ți spun următorul lucru. Fac acest gest de izolare față de societate doar nebunii și ar mai fi o categorie, cea a singuraticilor, care își permit să fie ei înșiși. Aceste ființe umane, astfel de indivizi, ajung la starea asta pentru că au impresia că nimeni nu mai este compatibil cu ei, iar cei care își doresc starea de singurătate, sunt convinși că nu ar trebui să le placă de nimeni. Halucinant, nu?
Se spune că oamenii se sting încet, cu fiecare zi care trece, ajungând în final să moară.
Să știi, draga mea, că dacă nu vom ține cont de învățămintele lăsate ”moștenire” de generații întregi ale omenirii, viața ar fi deșartă, drumul nostru prin viață ar fi ireversibil spre același loc – cimitirul – dacă:
- Vei deveni sclavul obișnuinței, făcând același lucru zilnic, ca un robot care în timp se uzează.
- Dacă vei face ca toți aceia care aleg să meargă pe același drum toată viața, fără să vrea să înteprindă ceva pentru ei.
- Se vor stinge toți aceia care în viață nu vor încerca să-și schimbe în bine existența.
4.La fel de vulnerabili sunt cei care nu-și mobilizează forțele ca să facă ceva, să contruiască ceva nou în viața lor.
- Cum tot la fel sunt toți cei care nici măcar nu încearcă să stea de vorbă cu persoane pe care nu le-au mai întâlnit niciodată. Introvertiți, se tem de tot ce este nou, devinind din ce în ce mai slabi și vulnerabili.
- Se spune că se vor stinge ușor dar sigur toți cei care devin sclavii televiziunilor, uitând de alte preocupări umane, atât de utile propriilor existențe.
- Cred, fata mea, că vor dispărea toți cei fără pasiuni, care duc un trai anost, lipsit de activitate materială și spirituală.
- La fel se întâplă cu toți acei oameni care nu au emoții la vibrațiile sufletului și la cerințele inimii, nu devin pasionali la impulsurile pe care le trimite providența, complăcându-se în pasivitate și ignoranță.
- Să știi că vor dispărea toți cei care nu vor avea curajul să plece din locul care îi face nefericiți spre o nouă cale, să aleagă un nou viitor.
- Draga mea – aici poate mă iei exemplu pe mine – să știi că la fel vor termina toți aceia care în viața lor nu vor risca să schimbe paradoxal certul cu incertul, din dorimța de a realizeze un vis al lor. Așa am făcut eu când am ales să plec în lumea liberă cu vaporul, neștiind ce va urma. Și chiar dacă existența mea a trebuit să treacă printr-o mare suferință, totuși, visul meu s-a înfăptuit într-un fel sau altul, în sensul că eu nu am mai ajuns în capitalism, dar după cinci ani de chin și jale a apărut minunea, a venit capitalismul în țara mea, pentru că numai Bunul Dumnezeu a vrut să scape acest popor de iadul comunist. Și știi de ce s-au întâmplat toate astea, pentru că nu am mai vrut să ascult toate ”sfaturile” așa zise ”responsabile” ale comuniștilor, alegând să fac ce îmi cerea destinul și care a fost acceptat și de mama mea, bunica ta de altfel.
Mai ai, tati, replici?
Și încă câte, fetiță dragă, numai că un telefon mă face să îți cer să continuăm acest dialog într-un viitor foarte apropiat.
Te pup și îți mulțumesc, tati, nu înainte de a transmite gândul nostrum bun tuturor cititorilor noștri! (Va urma)
Lord Sir Florentin SCALEȚCHI
Prof.univ.dr.
Foto: pixabay.com