Viața și fericirea noastră (83)
Săptămâna trecută m-ai uitat tati cu ce te-a învățat viața, mai ai de povestit? O da, și încă câte!
Bunăoară, când eram mic și încă erau căruțe cu cai prin satul neasfaltat și plin de praf, unde își duceau bătrânețea bunicii mei și ei m-au învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf.
Tot viața mi-a arătat că ar trebui să învăț din greșelile altora, chiar dacă multe le-am învățat trăindu-le pe propria piele, totuși există un motiv simplu, eu că om, nu am timpul necesar să le fac pe toate. Am învățat, Rebecca, care este cel mai mare păcât și nu e oricum, e să nu-ți dai seama că trăieșți în păcât. Tu să zici că faci bine, și de fapt să faci rău.
Știi fetița mea, ce m-a mai învățat pe mine viața de comandant de navă? Că viața e la fel că marea, nu îi pasă că tu nu știi să înoți. Ce am mai învațat de la viață? Că nu doar sufletul e prețios, ci și păcătosul tău trup. El poartă sufletul, și dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu, spre vârstă a doua și a treia.
Am mai învățat iubita tatii, că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și acolo unde lipsește înțelepciunea, mereu și mereu vă fi prostia. Să știi tati că am învățat că inima nu trăiește, nu este vie, dacă se comportă doar că o pompă care pulsează sânge. Ea trebuie să emane dragoste. Experiența mea de o viață, m-a învățat că lumea nu se mai cucerește cu forța și armele, orice război, indiferent de cât de scurt sau lung a fost încheiat cu o pace, căci lumea se poate cuceri cu multă dragoste. Altceva ce m-a învățat viața, fata mea a fost că niciodată nu e bine să arăți cu degetul, că poate ucide! Și de cele mai multe ori, nu numai pe cel arătat…
Viața m-a învățat că dacă vrei, chiar vei găși o cale, sau vei găși o scuză, dacă nu te interesează. Tată să știi că copiii, sunt un dar de la Dumnezeu, așa cum ai fost și tu, doar nu ni dă că să umplem planeta, ci că să putem înțelege și simți la microscară ce trăiește El la nivelul macrocosmic.
Pe mine viața m-a învățat că părințîi buni vor da copiilor rădăcini și aripi. Ei dau rădăcini pentru a nu uita unde le-a fost și este casa și aripi pentru a nu uita unde este Cerul. Tată, dacă vei avea ocazia și iubire în suflet cu adevărat, să priveșți în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine, atunci vei învața ce este fericirea.
Eu, tată, am învățat că viața noastră e de sticla, se poate sparge foarte ușor, dar în același timp, am văzut că de multe ori Dumnezeu e Cel căruia îi place să lipească cioburi, tot așa cum a făcut cu propria mea viață, copila mea. (Va urma)
Lord Sir Florentin Scalețchi