Viața și fericirea noastră (85)
– Din nou împreuna, pregătiți să dăm lecții de viată pentru cititorii noștri Rebecca.
Ce curiozități mai ai iubita tati care să-i surprindă pe toți cei care ne urmăresc?
– De ce tati, nimeni nu se poate lauda că are sau a avut o viață perfectă?
– Știi de ce tată?! Unora, sau multora le lipsește sănătatea sau e foarte șubreda, celor mai mulți le lipsesc veniturile necesare unui trai decent, atâta timp cât 85% din bogățiile lumii se găsesc în mâinile unor oligarhi, iar ce la polul opus, se găsește multă sărăcie. Să știi totuși că și bogaților și săracilor le poate lipsi iubirea și atenția oamenilor, pe care dacă nu le ai suferi mai mult, daca Domnul nostru Isus Hristos nu te-a binecuvântat cu acest dar.
Să știi fata mea că exista destul de mulți oameni care și-ar dori să aibă pe cineva căruia să i se destăinuie, cum s-ar spune: ”un umăr pe care să plângă”.
Celor mai mulți Rebecca să știi că le lipsește o încurajare, o susținere, o mângâiere, o alinare. Să știi, tată, că multora le este frică de pașii pe care îi au de făcut, de prezent, de viitor, de lumea înconjurătoare.
Celor mai mulți le este greu să lupte cu viața de zi cu zi , și atunci te întrebi; de unde fericire?
Mai există o categorie care alunecă în abisul minții lor și se simt singuri, părăsiți și uitați. Deși nu neg faptul că există asemenea oameni care se chinuie singuri în viată, cred totuși că cei mai mulți fac acest lucru pentru că refuză să se lupte cu viața, să tină piept provocărilor.
Mai există cei care se simt descurajați și trădați de familie, de rude, de colegi și de prieteni, intrând într-o formă de depresie extrem de periculoasă pentru însăși existenta lor. Noi tată, nu putem intra în sufletul și inima omului, în mintea lui să știm prin ce trece. Deși îl poți vedea zâmbind, nu știi niciodată ce trăiri are în suflet și cât de multe lacrimi poate să ascundă acel om.
– Da, tată – câtă dreptate ai! Dar ce ar trebui să întreprindem noi, cei din jurul lor?
– Tată, să știi că de cele mai multe ori, lucrurile simple pot face un om fericit, de a fii mai bun cu semenii noștri, și ai înțelege mai bine oamenii după ce le-ai afla suferințele, grijile, temerile, fricile. Cred că noi oamenii în loc să lovim cu vorba sau cu fapta ar trebui să învățam să mângâiem. Tot așa cum în loc să criticăm, să bârfim pe unul sau altul, ar trebui, și corect ar fi, să încercam să-i înțelegem pe semenii noștri.
– Iți mulțumesc, tati, ca de fiecare data, un regal pentru mine si pentru cititori. VA URMA…
Lord Sir Florentin Scalețchi