Viața și fericirea noastră! (IV)

Omule frumos şi bun, să nu uiţi niciodată că viaţa ta devine de nesuportat, un adevărat calvar şi vei fi expus bolilor dacă te vei învârti într-un cerc care îţi creează mult stres şi frică. Şi te poţi vindeca doar print-o evadare din astfel de zone, urmată de o terapie de optimism şi speranţă, asociate cu multă răbdare.

Într-o după-amiază frumoasă de toamnă, pe fiica mea, Rebecca, un copil din noua generaţie, în secolul informaticii născută în anul 2003, a început să o preocupe viaţa şi fericirea ei, a familiei şi prietenilor ei şi m-a întrebat: Tati, care crezi tu că e secretul vieţii?

Eu i-am răspuns că secretul vieţii este să îţi petreci timpul cât mai agreabil, să eviţi conflictele, traumele, momentele critice, stările de stres şi frică, să asculţi mai multă muzică şi mai puţin, dacă nu chiar deloc, bârfele, care te pot distruge. Şi apoi i-am explicat ce a însemnat pentru mine, în perioada de tristă amintire a comunismului şi a dictatorului Ceauşescu terorismul bârfei.

Obligatoriu este, fata tatii, să te fereşti de „terorismul bârfei”!!!

Totalitarismul de tip comunist, pe care l-am trăit eu, nu-şi transcende în niciun fel condiţia de existenţă, care este de fapt falsificarea unor date. Interlocutorul tău este un indvid aproape mort, care se mişca într-o lume de clişee şi folosea un limbaj de lemn. Dacă nu erai de acord cu schemele unei astfel de tipologii imbecile, care regresează până la stadiul de celulă moartă, să nu crezi că nu te înghiţea mocirla. Într-un astfel de spaţiu totalitar al gamelei, să fii sigură că apare îngheţarea, uitarea, imobilitatea şi împietrirea.

Marile păcate împotriva propriului tău spirit au fost imobilitatea, minciuna consolidată şi genocidul cultural.

Ca şi continuitate, nu piaţa liberă a opulenţei consumiste a rezolvar problema, ci piaţa ideilor libere şi vii. Orice ignorare a libertăţilor omului duce la erezii de fundătură.Tentaţia timpului a fost legată de terorismul bârfei, o bombă aruncată cu ţintă precisă, care distrugea oamenii, cariere, identităţi şi familii.

Fundamental, în ideologia drepturilor omului este inserată dimensiunea libertăţii prin gândire, care produce cărţi vii, idei vii şi mai cu seamă oameni vii!

Apoi Rebeccuţa m-a întrebat: cum ar trebui să-mi aleg prietenele, prietenii?

Eu i-am spus: fata tatii, prietenii adevăraţi sunt foarte puţini în viaţă. La început, ei sunt simple cunoştinţe şi pot deveni cu adevărat prietenii tăi numai atunci când rămân lângă tine atunci când ţie îţi este greu, căci la bine şi distracţie toată lumea e lângă tine. Şi ar mai fi ceva, îţi vor fi cu adevărat prieteni cei care îşi amintesc de tine chiar şi atunci când nu au nevoie de tine!

Tati, te-aş întreba, care crezi tu că este secretul unei vieţi liniştite, împlinite şi cât mai lungă?

Nu este un secret, fetiţa mea dragă. Este, dacă vrei, o bună coordonare între fizic, psihic şi suflet, dar este obligatoriu să mănânci ponderat, să faci zilnic mişcare cât mai multă, conform dictonului „mens sana in corpore sano”!

Trebuie să râzi, să cânţi, să dansezi, să te bucuri de fiecare clipă din viaţă, să o savurezi cu plăcere şi, desigur, să nu te opreşti să iubeşti fără măsură tot ce te înconjoară şi să-ţi alegi din toate evenimentele vieţii tale numai lucrurile bune care nu fac decât să-ţi producă fericire pentru tine, iubita mea.

Dar atunci cum se pierde viaţa, tati? În nenumărate feluri, fata mea!!! Se pierde când nu ai grijă de tine, de sănătatea ta fizică, mintală şi de sufletul tău, tot aşa cum se poate pierde ca urmare a unui destin catastrofal care îţi poate suprima viaţa. Dar, cu certitudine, se poate pierde atunci, şi numai atunci, când Dumnezeu te cheamă la El.

Se pierde când alegi să trăieşti viaţa altora şi ţi-o neglijezi pe a ta. Se pierde când îţi pierzi timpul încercând să critici greşelile altora, uitând de propriile tale greşeli, pe care nici măcar nu încerci să le corectezi. Cu alte cuvinte, te interesează „paiul” din ochii celorlalţi, ignorând „bârna” din propriul tău ochi. Se pierde când suntem afectaţi de boala invidiei faţă de ceilalţi pe care îi avem în vizor, fără să încercăm şi chiar să luptăm să ne depăşim pe noi înşine. Se pierde viaţa, fetiţa tatii, atunci când ne facem că uităm, sau chiar uităm pur şi simplu, să ne bucurăm de fiecare moment trăit, să savurăm fericirea noastră şi a celor pe care îi putem face fericiţi. A, dar era să uit. Viaţa se va pierde de fiecare dată când punem pe primul loc banii, ignorând cu bună ştiinţă toate lucrurile simple pe care le trăim zilnic. Orice zi din viaţa fiecăruia dintre noi poate să însemne o clipă de maximă fericire.

Ce pot să îţi mai spun copilul meu, este că, totuşi, viaţa ta, a mea, a mamei tale şi a celor dragi nouă, nu se pierde atunci când trăieşti cu linişte deplină în suflet, ai credinţă în Dumnezeu, când există o legătură astrală cu Divinitatea şi eşti fericit permanent cu puţinul ori multul pe care l-ai moştenit sau l-ai dobândit chiar tu.

Dar tu, tati, cât de implicat eşti în toate astea? Eu? Mă voi destăinui în numărul viitor….

                                                                      Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI

Va urma

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.