Viața și fericirea noastră! (XV)

Continuăm dialogul fiica tatii, după ce în episodul trecut mi-am luat în serios rolul de părinte grijuliu, cum spuneam, Rebecca și ți-am transmis, ceea ce îi este eminamente necesar sufletului tău de copil, în încercarea de a-ți lua viața în piept. Dar, tatii, eu, copilul tău, în nedumeririle mele, te-aș întreba pe tine: Viața, prin călătoriile și drumurile denivelate pe unde te-au dus, te-a făcut să te înțelegi pe tine? După tot ce ai acumulat prin atâtea învățăminte, și după o vastă experiență de viață și lume?

Ascultă, dragă mea: Fiindcă prima mea meserie a fost cea de ofițer de marină cu performanță inegalabilă, de a ajunge cel mai tânăr comandant de cursă lungă din lume, la frageda vârstă de numai 26 de ani, și viața pe mare nu este o joacă, ba chiar aș putea spune că întâlnirea cu moartea în acele condiții vitregi de pe mare este destul de deasă, și iată că sigur pot să afirm fără teama de a greși că și viața noastră este ca marea. Ei nu îi pasă dacă tu nu știi să înoți. E neiertătoare, cu cei care ignoră acest adevăr peremtoriu.

Am înțeles, draga tatii, că inima și sufletul nu sunt niște magazii, motiv pentru care nu orice se întâmplă în viața ta trebuie pus la inimă și suflet. Deși soarta sau, mai bine zis, destinul meu, m-a pus înr-o situație grea, astfel ca după o faptă îndreptată împotriva regimului comunist să-mi ofere două condamnări la moarte pentru complot în vederea trădării, subminării și sabotării societății comuniste din România și am fost totuși eliberat ca erou la 22 Decembrie 1989, ziua Revoluției Române din închisoarea politică Aiud.

Dar totuși  ți-aș spune că în viață nu este obligatoriu să faci ceva cu totul ieșit din comun, așa cum am făcut eu și crede-mă că 5 ani de recluziune totală au fost ani de calvar, umilință și durere sufletească fără seamă ca să ajungi erou.

Tu trebuie să îți faci datoria pe care o ai acolo unde eșți. Ca să îți spun ceva, nu tuturor românilor le-a plăcut gestul meu de revoltă împotriva comuniștilor pentru care am suferit timp de 5 ani de zile cu lanțuri de 28 kg la mâini și la picioare în recluziune totală prin închisorile terorii din epoca comunistă. Nu toți m-au iubit, nu toți m-au înțeles, asta este de altfel și mesajul meu către Dumnezeu, atunci când m-au dus de două ori în față plutonului de execuție. Eu, Florentin Scalețchi – comandantul navei mineralier de 12.5000 tdw URICANI,  mă despart de o lume care, cu siguranță, nu m-a înțeles sau nu a vrut să înțeleagă și să împărtășească același ideal de viață ca mine. Când eu, de fapt, prin fapta mea, trăgeam un semnal de alarmă, de disperare față de un regim ilegal, ilegitim, criminal și dictatorial – regimul comunist și să semnalizez lumii întregii dramele prin care trecea poporul român. Acolo, în aresturile și închisorile de deținuți politici ale comuniștilor am realizat că viața e făcută dintr-un aluat casant, precum ceramică sau sticla, care se poate sparge într-o clipă. Dar am mai înțeles ceva, că dacă Dumnezeu vrea, El e singurul care îți poate lipi cioburile sărite să-ți refacă sufletul rătăcit și pierdut din tine.

Acum, după ani de zile când mă gândesc prin ce am trecut și că am primit oprobiu public și nesimțirea umană în cea mai grotească formă a ei, nu de la oameni mai buni ca mine sau mai performanți, ci de la cei care le-a plăcut cel mai mult în viață bârfa, de la securiștii vremii, căci probabil ar fi vrut să facă ca mine, dar nu au avut curaj și coloană vertebrală și nici nu ar fi fost în stare să o facă. Întotdeauna, în mintea îngustă a acestora, desigur că e loc de multă bârfă ucigătoare. Să nu uităm niciodată că bârfa apare întotdeauna acolo unde este multă invidie.

Este motivul pentru car, eu am iertat, dar desigur nu pot să uit, nu m-am încărcat cu resentimente și ura care să-mi macine viața și ți-aș sugera, fetița mea, că așa cum eu, tatăl tău, am înțeles că trebuie să-mi duc viața mai departe în liniște, e bine ca și tu să te gândești în primul rând la ține și să-ți spui în sinea ta că nu toți îți merită gândurile tale și atenția de care ar avea nevoie, ei de la tine. (Va urma)

 Prof. Univ. Dr. Florentin SCALEȚCHI

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.