Violența domestică fără violență fizică: un pericol invizibil dar real
Violența domestică este adesea asociată cu acte de agresiune fizică, cum ar fi lovituri, abuzuri evidente, sau abuz sexual, dar există o formă mai subtilă și adesea neglijată a acestei probleme: violența domestică fără violență fizică.
Această formă de abuz este la fel de devastatoare, dar mult mai greu de recunoscut, deoarece agresorii folosesc metode de manipulare psihologică și emoțională pentru a controla, a constrânge și a teroriza victimele.
Un aspect major al violenței domestice fără violență fizică este abuzul emoțional și psihologic Acest tip de abuz implică metode precum înjurăturile, insultele, jignirile și tratamentul tăcerii.
Agresorul poate submina constant stima de sine a victimei prin critici continue, desconsiderare și comentarii menite să-i distrugă încrederea.
Cu timpul, victima începe să creadă că este inferioară, că merită tratamentul pe care îl primește, sau că este incapabilă să-și construiască o viață independentă.
Gaslighting-ul este o altă tehnică des întâlnită, care constă în manipularea psihologică a victimei astfel încât aceasta să înceapă să-și pună la îndoială sănătatea mintală, percepțiile și amintirile.
O piesă de teatru din 1938 numită Gas Light, care a fost ecranizată în 1940 și 1944, este sursa termenului „gaslighting”.
În poveste, un soț manipulează lumina din casă pentru a-și face soția să creadă că își pierde mințile, subliniind natura insidioasă a acestui tip de abuz.
Gaslighting-ul este o formă extremă de abuz psihologic, în care agresorul distorsionează realitatea pentru a face victima să se simtă confuză și nesigură, preia controlul complet asupra minții victimei, determinând-o să creadă că tot ce i se întâmplă este doar în imaginația sa sau că ea însăși este de vină pentru situațiile în care se află.
Izolarea este o altă tactică de control des utilizată în violența domestică fără violență fizică. Comportamentul de control are loc atunci când agresorul își propune să subordoneze victima sau să o facă dependentă de el, încercând s-o izoleze de familie, prieteni și alte surse de sprijin, reglementându-i comportamentul și reducându-i independența, astfel încât aceasta să nu aibă unde să se refugieze.
Acest proces de izolare se realizează treptat, iar victima poate să nu își dea seama până când nu este complet dependentă de agresor.
În unele cazuri, agresorul folosește „tratamentul tăcerii”, refuzând să vorbească sau să comunice cu victima, ceea ce provoacă un sentiment de vinovăție și neliniște profundă.
Un alt aspect al violenței domestice fără violență fizică este controlul total asupra resurselor și deciziilor victimei.
Agresorul poate controla finanțele, activitățile zilnice și relațiile victimei, reducând-o la o stare de dependență completă. Această formă de abuz poate face ca victima să se simtă captivă în propria viață, incapabilă să ia decizii pentru sine sau să scape din situația în care se află.
Efectele pe termen lung ale abuzului psihologic și emoțional sunt la fel de devastatoare ca și cele ale abuzului fizic.
Victimele pot dezvolta anxietate, depresie, tulburări de stres post-traumatic și alte probleme de sănătate mintală. În plus, stima de sine a victimelor este adesea grav afectată, ceea ce le face și mai vulnerabile la abuzuri ulterioare. Ele pot ajunge să creadă că nu au nicio valoare sau că nu merită să fie tratate cu respect și demnitate.
Un alt pericol major al violenței domestice fără violență fizică este faptul că este dificil de detectat și de dovedit. Spre deosebire de abuzul fizic, care lasă urme vizibile, abuzul psihologic și emoțional se manifestă prin rănile invizibile ale sufletului și minții. Acest lucru face ca victimele să fie adesea ignorate sau neînțelese de cei din jurul lor, inclusiv de autorități.
Nu exista un anumit tip de agresor și nici un anumit tip de victimă, oricine poate fi. Este esențial ca violența domestică fără violență fizică să fie recunoscută și abordată cu aceeași seriozitate ca și abuzul fizic.
Aceasta implică educarea publicului și a profesioniștilor din domeniul sănătății, al justiției și al asistenței sociale pentru a recunoaște semnele abuzului psihologic și emoțional. De asemenea, trebuie create și implementate politici care să protejeze victimele acestui tip de abuz și să le ofere resursele necesare pentru a se elibera de agresori.
Organizațiile de apărare a drepturilor omului, cum este și OADO, joacă un rol crucial în lupta împotriva violenței domestice sub toate formele sale. Este necesară o colaborare strânsă între guverne, ONG-uri și comunități pentru a pune capăt acestui flagel și pentru a proteja drepturile și demnitatea fiecărui individ.
Violența domestică fără violență fizică reprezintă deci un pericol real și insidios, care distruge vieți și lasă răni adânci. Este responsabilitatea noastră socială să recunoaștem și să combatem această formă de abuz, asigurându-ne că victimele primesc sprijinul de care au nevoie pentru a-și reconstrui viețile și a-și recâștiga demnitatea pierdută.
Președinte fondator OADO – ECOSOC – ONU
Lord Sir Florentin Scalețchi