Ziana, româncuța cu aripi de aur în glas

Să o cunoaștem –  și ne va fi de învățătură ca să fim fericiți –, pe Ziana și pe părinții ei, preotul Constantin și preoteasa Nicoleta Birdeanu! Frumoși oameni severineni, buni, blânzi și înțelepți.

Cu vrerea și destinul lor, ei locuiesc în municipiul Drobeta-Turnu Severin, așezat sub gleznele dealurilor ce-nconjoară la malul în spume al Dunării vestigii antice, strămoșești, împovărate de tezaure culturale clădite de la ridicarea cetăților și până azi.

Să o cunoaștem pe Ziana! Ce strălucitoare lumină zăcătuiește ca o lavă de soare în inima și vocea acestui lujer gingaș, înflorit de harurile glăsuirii dulci a cântecului popular mehedințean, la nivel de tehnică, vibrație, profunzime și suavitate melodică mult, necrezut de mult peste vârsta și pregătirea ei muzicală raportată la condiția de copil…!

Să o cunoaștem pe Ziana…! Vom da față în față cu adevărul dincolo de supremul adevărului și rațiunea dincolo de fermitatea rațiunii, a ceea ce ar trebui să fie crez și rugă: să ne creștem copiii pentru ei, nu pentru noi (întrucâtva e o învățătură inspirată de ce spunea încă din veacul trecut cel a cărui gândire își are sevele în rosturile dominante ale umanității, înainte și după veacuri: Nicolae Iorga).

Da…! Preotul Constantin și preoteasa Nicoleta de la Drobeta-Turnu Severin își cresc fiica pentru ea, nu pentru ei…! Este un fraged și drăgălaș puișor de privighetoare care îndulcește ca pe un rai cu îngeri lumea cu aripile de șindrilă de la care percepe și înțelege atât de multe, deja…

Cântecele Zianei sunt grele, au transmiteri profunde, inteligente, iar interpretarea indică desăvârșire tehnică, măiestrie cu atac de glotă și complexitate vocalică ritmică, puternică, armonioasă, catifelată impresionant, certamente impresionant.

La vârsta ei Ziana uimește precum au uimit pe parcursul istoriei muzicale universale copiii geniali. Nu abundăm cu exagerări pe care nu le cred decât naivii, Ziana s-a născut ca să găsească drumuri necunoscute încă până azi, către sufletele oamenilor.

Este laureată a Festivalului Național concurs de muzică populară „Benone Sinulescu”, de la Buzău, ediția a III-a. Regretatul Benone Sinulescu a adorat-o, prin ea maestrul și-a văzut împlinite rosturi înalte și exigente pe care le țintea festivalul, și anume, să scoată la rampă talente autentice pentru garda de mâine a folclorului scump și pur românesc.

Ziana este cu desăvârșire unul dintre ele – poate că este cea mai strălucitoare descoperire într-un filon rar, săpat în miezul zăcământului inepuizabil de talente tinere ce nu mâine, azi, deja, confirmă…!

După ce o ascultăm prima oară pe Ziana cântând, orice – are de pe acum un summum de piese grele și diverse, neexcluzând doina și balada –, ar trebui chiar din zorii apariției sale în umbra versantului muzicii folclorice românești să considerăm pierdut timpul în care căutăm odihna, bucuria, delectarea și fericirea prin muzică, fără să o auzim pe ea.

Să recurgem la citirea textului de mai jos, o poezie de cântec aleasă, cu mesaj personal, dar emotiv, afectiv, compusă de părintele micuței interprete. În poezie e cuvântul inimii dincolo de cuvânt…!

Nu se mai poate adăuga nimic altceva. Ea este înțelesul a tot ce-am avea a spune noi, dar mai presus de tot răzbate în sălașul sufletesc învățătura, crezul și ruga de a ne crește copiii pentru ei, nu pentru noi.

Deși copiii artiști cresc pentru a dărui mai târziu aurul lor spiritual celor care primesc binele sufletesc al cântecului, cu iubire…!

Ziana este o româncuță cu aripi de aur în glas.

Să o cunoaștem. Vom mai auzi de ea, din ce în ce mai mult și mai frumos…! Cântecele ei se vor adânci catifelat și alinător în viața noastră sufletească.

Iată unul dintre ele…!

Mă ’mbrăcat muica în ie

Mă ’mbrăcăt muica în ie, poale și opreg mi-o dat

Mi-o pus legătură albă și-așa frumos mi-o cântat:

Ziană, Ziană, să ai sufletu’ curat,

Cum e ia asta și s-o porți mumă cu drag!

Ziană, Ziană să ai sufletu’ curat

Să nu uiți vreodată, muică ge unde-ai plecat.

Mă luat taica ge mână și m-o binecuvântat,

Mă suit în șa pe murgu’ și în munce am plecat!

Sus la furca Cernii, sus, sus, sus în munțî miei,

Unde-s puii, mierlii să mă-ntrăc în glas cu iei.

Sus la furca Cernii, sus, sus, sus în munțî miei,

Unde-s puii mierlii și puiu’ de cuc cu iei.

Sus în munce la o stână

M-am întâlnit c-o batrână.

Și-așa frumos mi-o vorbit,

Pân Murgu s-o hoginit:

Ziană, Ziană, tu sa mergi pe drumul tău,

Că-i cu cin’ ge mână, muică, Bunu Dumnezău.

Ziană, Ziană, tu sa mergi pe drumul tău,

Că-i cu cin’ ge mână, muică Bunu Dumnezău!

Du-mă murgule-n spinare, pestă munți la geal la vale,

Unde-i cetina ge brad și stânile ge mioare.

Ziană, Ziană, să ai sufletu’ curat

Cum îs munțî noștri, când zapada i-a ’mbrăcat,

Sa faci ochii roată, sa cânți doina cânt duios,

Sa răsune munțî până la Dunare-n jos.

Sa faci ochii roată, să cânți doina cânt duios,

Sa răsune munțî până la Dunăre-n jos.”

Aurel V. Zgheran

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.