Ziua ceremoniei (I)

A doua zi, aşa zisa zi a ceremoniei, am început- o într- o atmosferă de caldă prietenie, apreciere şi stimă reciprocă între delegaţiile celor trei ţări, România- Moldova- Armenia, pe teritoriul armenesc.

În sala de conferinţe a hotelului în care am fost cazaţi cu toate dotările necesare şi acustică impecabilă, de la pupitrul sălii din imediata apropiere a tribunei oficiale, în jurul orei 13 s-au deschis lucrările Conferinţei Preşedintele IPA – Secţia Armenia, susţinut de  domnul Grigor SARGSYAN, prezentând oaspeţii, adică pe mine şi pe prietenul meu ex. Preşedintele IPA- Sectia Moldova, domnul Vasile Batcu, alături de care s-a aflat şi profesorul universitar doctor Azat Vartanyan, rectorul Universităţii din Canada, armean de origine, cu cetăţenie canadiană, alături de onorata asistenţă, membri IPA, precum şi reprezentanţii mass-media din Erevan.

După speech-urile de rigoare, făcute pe rând de Preşedintele IPA – Secţia Armenia, subsemnatul, Vasile Batcu şi prof.univ.dr. Azat Vartanyan, am trecut, în prezenţa celor mulţi, la semnarea Parteneriatului şi oficializarea lui. Momentul predării-primirii şi al îmbrăţişărilor calde dintre parteneri a fost susţinut de aplauzele asistenţei.

A urmat momentul acordării de decoraţii, medalii şi Diplome de excelenţă a următorilor nominalizaţi:  Sargsyan Grigor,  Vardanyan Hovhannes, Sedrakyan Babken, Hoveyan Gegham Vardanyan Azat, Gevorgyan David, Kocharyan Artak, Veziryan Andranik,  Minasyan Hamlet, Vardanyan Arshak, Ayrumyan Marine, Harutyunyan Nver, Harutyunyan Nelli, Grigoryan Manvel şi  Petrosyan Robert.

Momentele cele mai relevante şi de impact pentru asistenţă, fericite la urma urmei,  au fost consemnate, filmate şi fotografiate de presa prezentă la ceremonie. Eu, domnul Batcu şi colegul meu, inspectorul şef OADO – Emil Sîrbu, care în ultimul moment a fost nevoit să renunţe la călătorie din motive obiective, am primit din partea Universităţii Canadiene „International Informatization Academy” diploma de membru de onoare al Academiei de la Excelenţa Sa, domnul profesor universitar doctor Azat Vartanyan.

Solemnitatea înmânării acestor onorate distincţii s- au încheiat cu câteva spiciuri din partea asistenţei, pe de o parte a celor medaliaţi dar şi a celor care au asistat în calitate de martori la un eveniment cu o încărcare emoţională deosebită.

S-a închis această frumoasă ceremonie cu speech-ul de mulţumire al Presedintelui IPA Armenia, domnul  Grigor SARGSYAN şi  subsemnatul , prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI- Preşedinte fondator OADO, care le-am urat tuturor ca „Dumnezeu să- i binecuvânteze pe toţi”.

După, un mic cocktail, am plecat, la circa 150 kilometri de Erevan, la o mânăstire construită în stâncă şi veche de peste 2000 de ani, pe nume Geghard.

Mănăstirea Geghard este o mănăstire medievală aflată în provincia Kotayk a Armeniei, parţial săpată în muntele adiacent şi înconjurată de stânci.

Capela principală a fost construită în 1215, dar complexul mănăstirii a fost fondat în secolul al IV-lea către Grigore Luminătorul pe locul unui izvor dintr-o peşteră.

Unele biserici din complexul mănăstirii sunt în întregime săpate în stâncă, altele sunt doar peşteri decorate, în timp ce altele sunt structuri elaborate, cu secţiuni de zid, de o arhitectură complexă şi cu încăperi săpate adânc în stâncă.

Este impresionant să vezi cum s- a putut ciopli în piatra muntelui şi s- a făcut  acest monument, devenit inevitabil monument UNESCO.

La acest monument am văzut un întreg pelerinaj unde oamenii vin şi se minunează ce a putut să facă dintr-o stâncă genul uman. Este locul de unde am primit o mare turtă tradiţional armenească, care deşi a zăbovit în bagaje mai mult de o săptămână, când am scos-o să o degustăm  la întoarcerea în România, la Bucureşti, era la fel de fragedă şi bună, ca și cea de la poalele mănăstirii.

Imediat, în apropierea mănăstirii, la circa 150 metri de ea, am vizitat un Templu păgân Garni, situat în apropiere, în aval pe râul Azat, reabilitat de comunişti prin anii 1970, care reprezintă puterea de dinainte de Hristos, este în genul Panteonului sau a templurilor romane.

 

 

Aflat într- un vârf de deal, el oferă o  privelişte de-a dreptul mirifică dată de muntele şi valea prin care se scurge un râu cu multă apă  sclipitoare. Au fost conservate alături şi rămăşiţele originale ale unei băi romane şi a  unui frumos basorelief.

Seara s-a încheiat cu o bogată masă tradiţională armenească, cu mâncăruri apropiate de gustul românesc. A fost o zi plină, cu multă afecţiune şi ospitalitate tradiţional armenească. (Va urma)

prof.univ.dr.Florentin Scalețchi

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.