100 de ani de la ultimul zbor al lui Aurel Vlaicu
Vineri la ora 10:30 a avut loc o ceremonie de depunere de coroane la mormântul aviatorului român Aurel Vlaicu, în Cimitirul Bellu militar. Au participat oficiali din M. Ap. N. întimpinaţi de o Gardă de onoare, cadre mulitare din Aviaţia militară si un mic grup de veterani iubitori ai aviaţiei.
Evenimentul comemorativ a fost urmat la ora 10:55, de zborul Iacărilor Acrobaţi/ Aerobatic Yakers care au efectuat trei treceri, după care au survolat Hotelul Hilton Athenee Palace unde are loc conferinţa IATA Aviation Day Eastern Europe.
După amiază la ora 15:00 a avut loc o ceremonie la Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Băneşti.
Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
Preocuparile sale pentru zbor si dorinta sa de a realiza o masina de zburat, actionata de un motor puternic, erau cele mai importante pentru Vlaicu. În timpul studiilor de la München a facut planurile primului sau aparat de zbor, cu aripi batante, actionat de arcuri; a abandonat acest proiect, convins fiind ca viitorul îl reprezinta aeroplanele actionate de motoare. Modelul primei sale masini de zburat a ramas în laboratorul universitatii.
În 1908, s-a angajat inginer la fabrica de motoare Opel din Rüsselsheim. Având gata proiectul avionului sau a cerut sprijin pentru realizarea acestuia, însa nu l-a primit. S-a întors acasa, în 1909, si a construit primul sau planor pe care a reusit sa-l înalte în aer, la Bintinti.
A reusit sa-si construiasca primul aeroplan la Arsenalul Armatei, sfatuindu-se, în alegerea tipului de motor, si cu prietenul sau Traian Vuia. În 1910 a obtinut brevetul nr. 2258 pentru Masina de zburat cu un corp în forma de sageata. Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamna si a reusit sa duca un mesaj cifrat (ordin de lupta) de la Slatina la Piatra Olt, situând, prin aceasta, România pe locul al doilea în lume (dupa Franta), în utilizarea avionului cu destinatie militara, avionul Vlaicu I (model 1910) fiind primul avion militar din dotareaarmatei române. Vlaicu a introdus pentru prima data inelul protector în jurul motorului, cunoscut sub numele de inel NACA. A perfectionat aripa cu profil variabil (conceputa de Vuia), a introdus un reductor între motor si elice, a utilizat doua elice coaxiale contrarotative, a introdus directia dubla, trenul de aterizare pe roti independente si frâna pe roti.
În februarie 1911, a terminat aparatul de zbor Vlaicu II. La Blaj, la sarbatorirea a 50 de ani de la înfiintarea ASTREI, în fata a aproape 30 de mii de participanti, a zburat cu noul sau avion. Dupa aceea, la Sibiu si la Braoov (cu decolare din fata Liceului Andrei Saguna), a executat zboruri acrobatice, atingând plafonul de înaltime de 1.000 metri si viteza de 90 km/ora.
În 1912, la Aspern, lânga Viena, a obtinut premiul I în proba de precizie pentru aruncare la tinta si al doilea pentru aterizarea la punct fix, fiind socotit al doilea pilot ca maiestrie, dupa celebrul Roland Garros (1888-1918).
În timpul campaniei din Bulgaria, în vara anului 1913, Aurel Vlaicu – primul pilot militar din România (din 1910) – a îndeplinit misiuni de observatie aeriana. A proiectat un nou avion, Vlaicu III, integral din metal, în 1913. Acesta poate fi considerat primul avion din lume construit în întregime din metal. De teama sa nu fie întrecut în traversarea Carpatilor, în 13 septembrie 1913, a decolat de lânga Bucuresti, a aterizat pentru alimentare la Ploiesti, pentru a-si lua din nou zborul, însa, s-a prabusit lânga comuna Branesti (aproape de Câmpina), pierzându-si viata.
Surse: wikipedia.ro, aviatori.ro