27 septembrie – prima aniversare a Războiului Patriotic de 44 de zile

În data de 27 septembrie 2020 forțele armate ale Armeniei, încălcând regimul de încetare a focului, au supus focului de artilerie pozițiile armatei azerbaidjene, precum și mai multe localități aflate de-a lungul liniei de front, ceea ce a dus la pierderi umane și răniți în rândul populației civile. Pentru a opri atacul armatei armene și a asigura securitatea populației civile, comanda armatei azerbaidjene a decis să lanseze o contraofensivă rapidă de-a lungul liniei de front. În urma contraofensivei, forțele armate azerbaidjene au reușit să suprime pozițiile de tragere ale Armeniei situate pe teritoriile Republicii Azerbaidjan aflate sub ocupație și Azerbaidjanul a început să-și elibereze pământurile pentru a-și restabili integritatea teritorială.

Această escaladare trebuie privită în contextul agresiunii militare a Armeniei împotriva Azerbaidjanului din 1991-1994 în urma căreia a fost ocupat 20% din teritoriul Republicii Azerbaidjan: Nagorno-Karabah și șapte regiuni adiacente. Aproape un milion de azerbaidjeni care locuiau pe aceste teritorii și pe teritoriul Armeniei au fost supuși curățării etnice și au fost expulzați din casele lor, peste 20 de mii de persoane au murit, 50 de mii de persoane au fost rănite, 5 mii de persoane au dispărut.

Cea mai mare tragedie în timpul războiul a avut loc în noaptea dintre 25 și 26 februarie 1992 când forțele armate armene au distrus orașul azerbaidjan Hodjalî, masacrând brutal 613 de locuitori nevinovați – inclusiv copii și persoane în vârstă. De asemenea, Armenia a urmat o politică sistematică de distrugere, jefuire și deturnare a patrimoniului cultural al Azerbaidjanului aflat atât pe teritoriile pe care le-a ocupat timp de 30 de ani, cât și pe teritoriul Armeniei.

După semnarea unui acord de încetare a focului în 1994, în ciuda adoptării de către Consiliul de Securitate al ONU a patru rezoluții privind soluționarea conflictului armeano-azerbaidjan din Nagorno-Karabah, care necesita retragerea imediată, necondiționată și completă a forțelor armate armene de pe teritoriile ocupate din Azerbaidjan, Armenia a refuzat în mod deliberat să implementeze aceste rezoluții, precum și deciziile altor organizații internaționale privind soluționarea conflictului în cadrul integrității teritoriale a Azerbaidjanului.

Procesul de pace a fost zdruncinat puternic după venirea la putere în Armenia a lui Nikol Pashinyan în 2018 în urma acțiunilor lui provocatoare, printre care se numără o serie de vizite ilegale pe teritoriile ocupate din Azerbaidjan, precum și a declarației sale populiste – “Karabah este Armenia și punct”. De asemenea, ministrul apărării al Armeniei, David Tonoyan a făcut declarații provocatoare precum „nou război – noi teritorii” și  „tancurile armene vor ajunge la Baku”.

În iulie 2020 ca o continuare a activităților subversive, forțele armate armene au încălcat dur regimul încetării focului la granița între cele două state și au tras în pozițiile grănicerilor azerbaidjeni și ale satelor aflate în regiunea Tovuz din Azerbaidjan (această provocare nu a avut loc în Nagorno-Karabah, ci la granița de stat armeano-azerbaidjană). Prin focul de întoarcere avansarea forțelor armene a fost oprită, astfel Armenia a fost împiedicată să acapareze noi teritorii și puncte strategice importante.

Evenimentele de la graniță nu au fost o simplă coliziune a frontierei, această provocare a fost planificată cu atenție de partea armeană. Trebuie menționat că locul atacului nu a fost ales întâmplător – regiunea Tovuz este importantă pentru Azerbaidjan din punct de vedere al implementării proiectelor regionale de amploare. În cazul acaparării punctelor strategice din această parte a frontierei de stat, Armenia ar putea amenința puncte de comunicație vitale de energie și transport.

Întreaga infrastructură pentru aducerea resurselor energetice ale Azerbaidjanului pe piața mondială se află în această regiune: Coridorul Sudic de gaze, conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan, conducta de petrol Baku-Supsa, calea ferată strategică Baku-Tbilisi-Kars, autostrada Baku-Tbilisi se află în imediata apropiere a locului ostilităților. Deci, obiectivele urmărite de Armenia, prin efectuarea agresiunii în direcția Tovuz, a fost o încercare de a perturba procesul de negociere privind conflictul armeano-azerbaidjan și de a devia atenția de la teritoriile ocupate anterior.

Împreună cu provocările militare directe, mutarea în ultimii ani a unui număr mare de teroriști pe teritoriile ocupate ale Azerbaidjanului de către Armenia, a inflamat și mai mult conflictul. Conform diferitelor estimări, mii de mercenari și teroriști din Orientul Mijlociu, din țările CSI și din alte state au fost dislocați în zona de conflict de către Armenia. Astfel de declarații și acțiuni provocatoare ale părții armene au fost evaluate de un număr de cercetători ca o abandonare completă a procesului de negociere.

În discursul său în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 75-a sesiuni a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2021, președinte Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliyev, a evidențiat moartea militarilor azerbaidjeni ca urmare a provocărilor armene, precum și pagubele grave la infrastructura civilă. În timpul discursului, s-a remarcat și faptul că peste o mie de tone de echipament militar au fost transportate în Armenia cu avioane militare de marfă în ultimele luni.

Ca urmare a acestor evenimente, după cum a fost menționat mai sus, pe 27 septembrie forțele armate azerbaidjene au lansat o contraofensivă pentru a preveni următoarele provocări armene. În timpul războiului, numit ulterior Războiul Patriotic de 44 de zile, Azerbaidjanul a reușit să facă progrese mari, cu foarte puține pierderi. După eliberarea inițială a mai multor sate și poduri strategice, pe 22 octombrie forțele armate azerbaidjene au eliberat complet granița între Azerbaidjan și Iran aflată anterior sub ocupație și au început să avanseze spre “coridorul Lacin” pe 23 octombrie. Orașul Jabrayil a fost eliberat pe 4 octombrie, Fuzuli pe 17 octombrie, Zangilan pe 20 octombrie, Gubadli pe 25 octombrie, iar orașul Șușa pe 8 noiembrie.

Operațiunea de eliberare a orașului Șușa va intra în istoria militară pentru totdeauna. Șușa – coroana și inima Karabahului, reprezintă o fortificație naturală din punct de vedere militar, așa că era imposibil de pătruns în oraș cu tancuri sau alte arme grele. Au existat două opțiuni pentru eliberarea orașului. În primul caz, forțele inamice din oraș ar putea fi distruse de atacuri aeriene și focuri de artilerie. Conducerea azerbaidjană nu a acceptat acest lucru deoarece bombardarea orașului ar fi provocat mari distrugeri. Prin urmare, a fost aleasă o tactică alternativă – soldații și ofițerii azerbaidjeni au trecut prin păduri dese și ravene adânci cu arme ușoare, au traversat stânci și munți și au învins inamicul printr-o luptă strânsă.

Trebuie menționat și faptul că în timpul războiului Armenia a lansat rachete asupra mai multor orașe din Azerbaidjan, situate în afara zonei de luptă. În noaptea de 11 octombrie, cel de-al doilea oraș ca mărime din Azerbaidjan, Ganja, a intrat sub incidența atacurilor cu rachete a forțelor armate armene.

Pe 27 și 28 octombrie au fost lansate rachete asupra orașelor Barda și Terter, situate tot în afara zonei de luptă. Ca urmare a atacurilor perfide, zeci de civili, inclusiv copii au fost uciși și răniți. De asemenea, Armenia a tras cu racheta balistică de tip “Iskander” asupra capitalei Azerbaidjanului, orașul Baku (racheta a fost interceptata) în timpul războiului. Uciderea premeditată a civililor din Azerbaidjan de către forțele armate armene a fost încă o crimă de război a Armeniei săvârșita împotriva poporului azerbaidjan. Spre deosebire de Armenia, armata azerbaidjană nu a tras niciodată asupra civililor pe tot parcursul conflictului.

Pe 10 noiembrie 2020, președintele Azerbaidjanului, primul ministru al Armeniei și președintele Rusiei au semnat Declarația Trilaterala privind încetarea completă a operațiunilor militare din zona de conflict. Potrivit declarației, regiunile Agdam, Kalbadjar și Lacin au fost eliberate de sub ocupația armeană. Declarația prevede de asemenea, construirea a noi comunicații de transport care vor conecta Republica Autonomă Nahicevan cu regiunile de vest ale Azerbaidjanului (coridorul Zangezur). Astfel, victoria militară a Azerbaidjanului a forțat Armenia să capituleze, iar tancurile armene într-adevăr au ajuns la Baku, însă sub formă de trofee militare capturate în timpul războiului.

Dar în ciuda faptului că războiul dintre cele două țări a fost încheiat, Armenia a continuat să comită provocări și crime împotriva Azerbaidjanului, amenințând astfel pacea și securitatea regională. De asemenea, refuzul continuu al Armeniei de a elibera complet hărțile câmpurilor minate agravează situația costând din ce în ce mai multe vieți omenești, provocând daune procesului de normalizare post-conflict.

După semnarea Declarației Trilaterale, spre deosebire de Armenia, Azerbaidjanul a efectuat mai mulți pași care demonstrează adevărata sa intenție de normalizare a relațiilor cu Armenia. Aceasta include facilitarea deplasării cetățenilor, vehiculelor și mărfurilor prin “coridorul Lacin” în scopuri umanitare, deschiderea rutelor în interiorul țării pentru achiziționarea contingentului de menținere a păcii al Federației Ruse și livrarea ajutorului umanitar, precum și a livrării de energie electrică în zone în care contingentul de menținere a păci este desfășurat temporar.

Azerbaidjanul a furnizat, de asemenea, infrastructura pentru livrarea de gaze naturale din Rusia către Armenia. Revitalizarea comunicațiilor va spori semnificativ comerțul și transportul prin Azerbaidjan și Armenia în beneficiul acestor țări și al partenerilor noștri. Va fi un factor semnificativ de normalizare și va juca un rol pozitiv în stabilirea condițiilor pentru pace și stabilitate durabilă în regiune.

De asemenea, guvernul nostru este hotărât să reintegreze cetățenii de origine armeană care locuiesc pe teritoriul Republicii Azerbaidjan în spațiul său politic, social, economic, garantând aceleași drepturi și libertăți indiferent de apartenența lor etnică sau religioasă. Acest lucru este accentuat în mod constant de către președintele Ilham Aliyev în discursurile sale.

Declarația Trilaterala stipulează recunoașterea integrității teritoriale a Republicii Azerbaidjan și încheie conflictul din Nagorno-Karabah. Acest lucru creează o oportunitate importantă pentru pace durabilă și cooperare în regiune, însă toate acestea necesită eforturi comune, voință și determinare inclusiv a părții armene.

Dr. Huseyn N. Najafov,

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar

al Republicii Azerbaidjan în România

Comments

comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.