A fost cîndva leagănul muzicii ușoare românești…
În anul 1963 Uniunea compozitorilor și muzicologilor din România ”lansa la apă” (pentru că tot era la cîțiva metri de mare) Festivalul național al muzicii ușoare românești, cu această ocazie inaugurîndu-se și Teatrul de vară din Mamaia, o bijuterie pentru acele vremuri. Istoria zbuciumată a festivalului este cunoscută: întrerupt între 1976 și 1983 și apoi îngropat (definitiv? Să sperăm că poate nu, deși…) în 2012. Din momentul în care UCMR, cu prestigiul ei, a fost eliminată dintre organizatori și nu s-a mai implicat în organizare, selecție, jurizare, festivalul a încăput pe mîna incompetenților, la început, sau falșilor ”producători” în straie de lup, ulterior, iar nivelul valoric a scăzut dramatic an de an, audiența de asemenea, specificul și identitatea au dispărut, ajungîndu-se ca în ultimii ani să fie doar o umbră a manifestării celebre de altădată. De fapt, la alt nivel, este povestea cunoscută a ”Cerbului de aur”, doar că acela, festival internațional, a revenit anul trecut, după multă vreme, la cinci decenii de la inaugurare, cu ediția a…17-a, făcîndu-ne să ne întrebăm după cîți ani va fi ediția următoare! Cum spuneam, declinul festivalului de la Mamaia a început în clipa cînd organizatorii locali au crezut că pot face ei singuri totul, fără colaborarea cu breasla profesioniștilor muzicii, ceea ce s-a dovedit fatal manifestării (mai e nevoie să amintim că același lucru se petrece, cu rezultatele cunoscute, la cele două competiții organizate de TVR, Eurovision și ”Cerbul de aur”?). Ne aducem aminte că la un moment dat Trofeul concursului de la Mamaia, un autoturism acordat de un sponsor, nu era decis de juriu, ci de…consilierii județeni, care firește n-aveau nici o vină (înafară de trufie și inconștiență), pentru că de competență nici nu putea fi vorba! Același Consiliu județean încredințase la vremea respectivă cultura locală, inclusiv festivalul, pe mîna unei persoane care a bulversat total instituțiile artistice din Constanța, celebrul teatru de revistă ”Fantasio” fiind una dintre victime. Dar, să revenim la subiectul articolului de față. După cum se știe, festivalul de la Mamaia era programat îndeobște la sfîrșitul lunii august, cînd, cît o fi el de litoral, se mai întîmpla să și plouă. De aceea vreo două ediții, 1969 și 1971, parcă, s-au ținut la Teatrul Dramatic, respectiv la Fantasio, în Constanța, motiv pentru care neuitatul cerber al impresariatului estival, Sebastian Tașcă, de la ARIA locală, a convins autoritățile că se impune acoperirea Teatrului de vară din Mamaia. S-a montat o cortină, care însă n-a rezistat foarte mult alternanței ploaie-soare torid. Oricum, între timp se inaugurase, pe malul Lacului Tăbăcărie din Constanța (nu foarte departe de Mamaia), o grădină de vară mult mai încăpătoare, de peste 2000 de locuri (cea din Mamaia are cam jumătate), ”Soveja”. Inaugurarea s-a făcut cu o ediție estivală a concursului TV ”Șlagăre în devenire”, pe 4 august 1983, ulterior avînd loc aici și cîteva ediții ale festivalului de la Mamaia. Cert este că a venit și Revoluția, a mai și plouat, slavă Domnului, dar nici una dintre cele două arene n-a căpătat copertina dorită și meritată. Intemperiile, dar mai ales indiferența criminală a autorităților locale au dus încet-încet la degradarea lor. Am aflat că și Soveja este într-o stare deplorabilă (ce să ne mai mirăm, cînd știm bine situația tragică a Cazinoului din Constanța?), nu avem încă fotografii de acolo, în schimb corespondentul nostru Mircea Nicolau, bun cunoscător al fenomenului și pasionat de istoria muzicii ușoare românești, ne-a trimis cîteva zeci de imagini ale Teatrului de vară din Mamaia. Acestea, mărturisim, ne-au îngrozit, ce vedeți alăturat este doar o mică parte a dezastrului. Pe vremuri, cînd la Teatrul de vară aveau loc cîte două spectacole pe seară, solicitările erau atît de mari încît unele erau programate la cinematograful Albatros. Probabil și acesta este o ruină, așa încît în vara trecută s-a folosit o scenă improvizată la…AquaMagic. E drept, și impresarii au vina lor, coborînd tot mai mult ștacheta calității, aliniind-o gusturilor celor mai îndoielnice, afișele fiind dominate de maneliști, între care cu greu mai poți zări un artist respectabil, așa încît și interesul publicului a scăzut. Cauză și efect, fiindcă la festivalul de la Mamaia unul din motivele decăderii a fost renunțarea la muzica ușoară românească tradițională și introducerea a tot felul de secțiuni ce n-aveau nici cea mai mică legătură cu substanța originară a manifestării (ați vedea așa ceva la Sanremo?). Să ne mai mirăm că tradiționalul festival național ”Mamaia copiilor”, o manifestare excelentă, după primele ediții găzduite de această grădină, cum era normal, fusese ”exilat” în Casa sindicatelor din…Constanța, pentru ca acum să ajungă pe o scenă montată pe faleză, în fața Cazinoului din Mamaia? După cum, doar parțial, se poate constata, leagănul muzicii ușoare românești a ajuns un Rai nu al artei și al melomanilor, ci al șobolanilor (boschetarii n-au acces, am înțeles, s-au montat gratii și grilaje!) și al mizeriei de nedescris. E de plîns, dacă n-ar avea grijă autoritățile locale să ne smulgă zîmbete. Într-o declarație recentă, un reprezentant al acestora declara că a fost nevoie să se retrocedeze…pilonii, stîlpii și bazinele din fața teatrului (!!), dar că în curînd (cunoaștem aceste termene ”imediate”!) se va trece la renovarea teatrului de vară. Citești, asculți, vezi și te crucești, dacă n-am ști că trăim în România…
Octavian URSULESCU