ACADEMIA OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA LANSEAZĂ O AGORA A DIALOGULUI SUB EGIDA „DEZBATERILE AOSR”

În data de 22 martie 2017, la Palatul Parlamentului, în Sala Avram Iancu, s-a desfășurat dezbaterea „Identitate și afirmare națională în lumea globalizării”, organizată de Academia Oamenilor de Știință din România. La eveniment, au participat: reprezentanți ai Guvernului și ai Parlamentului României, oficiali ai educației, cercetării, culturii și identității naționale, responsabili ai vieții politice și factori de decizie, membri ai lumii academice, cercetători științifici, experți în politici educaționale, specialiști în educație, directori de biblioteci, exponenți ai societății civile, cadre didactice universitare și preuniversitare, absolvenți, studenți, elevi, mass-media etc. Dezbaterea, pe o temă de importanță majoră pentru instituțiile statului și pentru întreaga societate românească, a fost structurată în două părți: alocuțiunile reprezentanților lumii politice și ai societății civile și dialogul pe tema propusă. Discuțiile au fost coordonate, în calitate de amfitrion și moderator, de președintele AOSR, prof. univ. dr. ing. Adrian Badea.

În prima parte, au luat cuvântul: Gen. (rez.) prof. univ. dr. Vasile Cândea, președintele de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, președintele Comisiei pentru Învățământ, Sport și Tineret a Senatului României, Alexandru Oprean, secretar de stat în Ministerul Culturii și al Identității Naționale, Manuela Catrina, secretar de stat în Ministerul Comunicațiilor și al Societății Informaționale, prof. univ. dr. ing. Petru Andea, secretar de stat în Ministerul Educației Naționale, Alexandru Cumpănașu, președintele Coaliției Naționale pentru Modernizarea României. Vorbitorii au subliniat, fiecare din perspectiva propriului domeniu, importanța educației pentru dezvoltarea identității naționale la elevi și la tinerele generații. În context, au fost reliefate rolul școlii, responsabilitatea instituțiilor, a familiei și a societății în acest proces de importanță fundamentală pentru edificarea spirituală, morală, culturală și identitară a tinerilor. În diversitatea opiniilor, sub genul proxim al importanței cultivării și afirmării identității naționale, au fost emise judecăți de valoare, aprecieri, dar și critici la adresa stării învățământului românesc în cadrul larg al transformărilor rapide din societatea românească, din Uniunea Europeană și din lume. Unele dintre accentele critice s-au referit la criza din societate și din învățământ, la subminarea conştiinţei identitare a tinerilor de procesele involutive pe plan educaţional şi de diminuarea progresivă a educaţiei pentru valori naţionale, pentru cultură şi civilizaţie românească, la necesitatea implicării mai puternice a instituțiilor chemate să educe și să susțină educația într-o participare sinergică. Președintele AOSR, prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, a dat citire unui mesaj al acad. Dinu C. Giurescu, figură marcantă a mediului academic, conștiință morală a lumii românești, care a criticat, în termeni duri, procesele și fenomenele care duc la deculturalizarea și despiritualizarea societății  și a tinerilor, la înstrăinarea acestora de conștiința și de identitatea națională.

Preşedintele AOSR, Adrian Badea, a relevat faptul că identitatea naţională, valorile, reperele, modelele legate de sentimentul apartenenţei la o cultură, la o civilizaţie, la o limbă trebuie cultivate, trebuie „sădite în minţile şi sufletele tinerilor” în cadrul procesului educaţional, desfăşurat în şcoală, în familie, în comunitate şi societate: „Pentru noi, pentru generaţiile noastre, sentimentul naţional este un dat, ne-am născut cu valorile naţionale şi identitare. Peste timp, în special în ultima perioadă, ne dăm seama că lucrurile nu mai stau aşa cum le ştim noi, că sentimentele de identitate naţională trebuie create în minţile şi sufletele tinerilor noştri, în special în familie, apoi în şcoală, în toată societatea prin mijloace adecvate, inteligent alese. Aş dori ca, la finalul discuţiilor noastre, să rezulte şi o serie de activităţi viitoare, pe care să le realizăm în comun şi, prin intermediul lor, să contribuim la educaţia tinerilor, în spiritul dragostei de ţară, de popor, al dragostei de istoria şi de cultura acestei ţări.” În acest cadru, preşedintele de onoare al AOSR, Gen. (rez.) prof. univ. dr. Vasile Cândea, s-a referit la idealul educaţiei, prin prisma a ceea ce ar trebui să devină elevii, şi la profilul şcolii apte de a împlini acest ideal: „Studiile efectuate în ultimii ani, care au analizat educaţia şi învăţământul românesc, au scos în evidenţă cam aceleaşi probleme în sensul că există o strânsă corelaţie între nivelul scăzut al învăţământului şi problemele economice ale ţării. Ca să nu mai vorbim de cele sociale. Experienţa reformelor din ţări că Polonia, Coreea de Sud, Finlanda, Singapore, Canada, Estonia sau Australia arată că există trăsături comune ale drumului către succes care ar putea fi sintetizate într-un “decalog” pe care România l-ar putea urma în dorinţa ei legitimă de a-şi decide propriul destin prin generaţiile viitoare. Astfel elevii ar trebui să devină: Persoane care gândesc; Să devină capabili să comunice; Să devină posesorii unor principii cum ar fi onestitate, demnitate şi responsabilitate; Să fie persoane cu o viziune echilibrată a realităţii, care să-i ajute să poată lua decizii logice şi etice; Să fie deschişi la minte – cu o toleranţă şi înţelegere a altor culturi; Să fie oameni ce reuşesc să combine armonios dezvoltarea intelectului cu dezvoltarea fizică şi psihică; Să fie capabili să-şi evalueze părţile pozitive, limitele şi experienţele astfel încât să-şi poată urma propria dezvoltare; Să fie persoane capabile de compasiune, de empatie şi respect pentru situaţiile şi sentimentele altora. Dacă o şcoală îşi propune astfel de ţeluri şi are măsuri specifice de dezvoltare, evaluare şi îmbunătăţire, atunci acea şcoală este o şcoală bună. De la Aristotel încoace, care avea dileme şi până în ziua de astăzi, întrebările despre rolul şi scopul educaţiei viitoarelor generaţii transcend graniţe şi perioade istorice. Provocarea pentru noi astăzi este de a căuta şi încerca să creăm o lume mai bună cu materialul avut şi în contextul social, uman, istoric şi geografic contemporan al României.”

Ecaterina Andronescu a susţinut necesitatea ca istoria să-şi recapete statutul de disciplină fundamentală pentru dezvoltarea identităţii naţionale în planurile de învăţământ: „La acest început de drum, când dezvoltăm o nouă variantă de curriculum, se cuvine ca istoria să-şi recapete, prin poziţia în planurile de învăţământ, dar mai ales prin conţinutul disciplinei, rolul pe care îl are în dezvoltarea identităţii naţionale şi păstrarea sentimentului că aparţinem unei comunităţi care merge dincolo de viaţa noastră.” În ceea ce priveşte importanţa dezvoltării culturii naţionale a elevilor prin disciplinele din aria ştiinţelor socio-umaniste, a mai declarat: „Fără cultură naţională, ne pierdem un element de identitate extraordinar de important, unul din elementele prin care putem să căpătăm şi recunoaştere internaţională.” Secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Alexandru Oprean, s-a referit la importanţa patrimoniului cultural, a valorificării acestuia în edificarea identităţii naţionale: „Instituţia pe care o reprezint consideră vitală revitalizarea şi valorificarea patrimoniului cultural imaterial şi conservarea patrimoniului construit pentru desfăşurarea de activităţi ce vin în sprijinul descoperirii, conservării, exprimării, dezvoltării, cunoaşterii şi transmiterii mai departe a identităţii noastre naţionale culturale”. Unele dintre valorile patrimoniul naţional, a mai spus vorbitorul, au intrat în patrimoniul umanităţii, ceea ce reprezintă o recunoaştere a spiritualităţii şi a culturii populare româneşti la nivelul culturii universale: „O realizare pentru domeniul culturii este faptul că, în acest moment, România are înscrisă în lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii şase elemente, adevărate repere identitare ale poporului român: ritualul căluşului, doina, tehnici de prelucrare a ceramicii de la Horezu, colindatul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova, jocul fecioresc şi, mai recent, tehnicile de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova.” Petru Andea, secretar de stat în Ministerul Educaţiei Naţionale, a vorbit de proiectul noii legi a educaţiei, care se află la intersecţia a două concepte: „România Educată” (programul naţional lansat de Preşedintele României) şi „România competentă”, sub egida MEN: „România educată înseamnă ce ştim, România competentă înseamnă ce ştim să facem. Când discutăm despre ceea ce vrem să obţinem din şcoala românească, accentul se pune pe competenţe, pe ceea ce ştiu să facă viitorii absolvenţi, mai ales când vrem să-i legăm strâns de piaţa muncii.” Secretarul de stat în MEN a mai făcut referire la schimbările pe care le aduce tehnologia digitală în existenţa noilor generaţii, la avantajele – conectarea, comunicarea la scară planetară –, dar şi la riscurile acesteia: „Sunt efecte pozitive ale acestei conectivităţi ale erei digitale, dar sunt şi foarte multe efecte negative, pe care nu le putem eluda: dependenţa, degradarea etică, cultivarea agresivităţii, elementele de terorism care pot fi promovate prin mijloacele de comunicare digitală sunt la îndemână şi trebuie să ne reţină atenţia. Tinerii au incapacitatea ca, din numărul mare de informaţii pe care le primesc, să discearnă între informaţia utilă şi cea parazită, de care nu au nevoie.” Alexandru Cumpănaşu, președintele Coaliției Naționale pentru Modernizarea României, a vorbit, invocând o serie de argumente, despre criza care afectează societatea noastră şi învăţământul românesc. În acest cadru, a criticat faptul că fundamentul identitar al tinerilor, în special, este din ce în ce mai afectat. Un factor agravant al crizei pe care o traversăm îl reprezintă exodul românilor. În actuala epocă de conflicte pe plan internaţional, România nu se poate baza decât pe ea însăşi şi pe resursele pe care le are. Vorbitorul a pledat pentru necesitatea implicării mai subliniate a Bisericii în educarea tinerilor şi a societăţii, precum şi pentru finanţarea mai substanţială a Educaţiei.

Dezbaterea propriu-zisă s-a purtat într-un cadru larg, proiectat de trei teme principale: Educația – factor strategic în formarea identității naționale a tinerilor; Cultura – suport al cunoașterii, înțelegerii și  dezvoltării valorilor naționale; Locul României în UE și în lume. În acest cadru, au fost abordate o serie de puncte tematice, relevante în analiza stării de fapt din educaţie şi din societate în ceea priveşte educaţia pentru valori identitare, pentru conştiinţă, identitate şi afirmare naţională:  Criza educației în societatea românească actuală; Declinul educației pentru valori naţionale, pentru cultură, istorie, civilizație românească; Marginalizarea Istoriei în şcoală (gimnaziu, liceu) și riscurile acesteia; Criza identităţii la tinerele generaţii. Efect al eşecului educaţiei?; Necesitatea educației pentru valori, modele şi repere identitare, pentru conștiință și identitate națională; Uniunea Europeană: Unitate în diversitate prin afirmarea identității naționale; Mijloace de dezvoltare a educației pentru valori identitare și pentru identitate națională; Educația în școală și societate – o prioritate a oricărei guvernări, o necesitate a societăţii româneşti în Uniunea Europeană. S-au pronunţat cu privire la aceste teme profesori universitari, cercetători ştiinţifici, directorii unor colegii naţionale de prestigiu din Bucureşti, cadre didactice, directori generali de biblioteci judeţene, reprezentanţi ai societăţii civile. Intervenţiile participanţilor la dezbatere au subliniat că educaţia are un rol esenţial în formarea la elevi şi la tineri a conştiinţei identitare, prin promovarea valorilor culturii, spiritualităţii, ştiinţei şi civilizaţiei româneşti. Formarea şi dezvoltarea identităţii naţionale într-o lume în continuă schimbare, care devine, tot mai mult, un spaţiu al confuziei şi al relativismului existenţial, trebuie să fie un obiectiv prioritar al şcolii, dar şi al educaţiei desfăşurate în familie şi de către biserică. A fost subliniată, în context, importanţa educaţiei religioase ca sursă a valorilor spirituale, morale şi umane perene, subliniindu-se că identitatea religioasă este o parte importantă a identităţii noastre naţionale. O sinteză a concluziilor formulate în cadrul dezbaterii va fi înaintată instituţiilor cu responsabilităţi politice şi administrative în domeniile angrenate de discuţii.

Cu privire la seria de dezbateri proiectată, președintele Adrian Badea a declarat:  „Proiectul Dezbaterile AOSR, inițiat de Academia Oamenilor de Știință din România în anul 2016, constă într-o serie de întâlniri și discuții, având ca participanți responsabili politici, factori de decizie, reprezentanți ai mediilor academice și educaționale, oameni de știință, cercetători, experți, studenți, membri ai societății civile etc., pe teme de interes prioritar pentru România de azi și pentru viitorul țării. Prin Dezbaterile AOSR, instituția organizatoare intenționează să constituie o agora a personalităților vieții publice și academice, a reprezentanților societății românești în diversitatea ei, un spațiu al dialogului pe teme majore, al ideilor și soluțiilor și, nu în ultimul rând, un cadru al dialogului între generații. Obiectivul fundamental al Proiectului îl reprezintă realizarea unui for academic, științific, cultural și civic în cadrul căruia să fie identificate și promovate soluții pentru dezvoltarea și afirmarea României în Uniunea Europeană și în lume.”

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.