Adolescenţa ca ofrandă
Hoţii sunt specializaţi să ne fure bunurile de sub lacăte, răul cel mai mic deci, împotriva căruia avem cele mai eficiente riposte şi căi de prevenire. Calvarul începe de aici încolo. Politicienii ne fură bunurile pe care le încredinţăm lor de nevoie prin sistemul electoral. Preoţii plantează la fiecare colţ de stradă biserici-capcană cu taxă de intrare bine camuflată şi reduceri de sezon, unele reale, în care cădem en gros şi en detail fără scăpare. Ele se pretind a fi i spitale pentru suflet cu serviciu ambulatoriu în absenţa spitalelor pentru vindecările trupului, ca şi cum suportul trupului e sufletul şi nu invers. Sunt vizaţi copiii cu forme apetisante şi fotogenici, tinerii, bărbaţii neamului cei mai atractivi, nevestele cele mai apetisante.
Ca să înţelegi fenomenul trebuie să cunoşti formele minciunii. Căci o minciună nu e numai mistificarea unui adevăr nici a majorităţii adevărurilor, cea mai periculoasă minciună este un adevăr parţial, o comunicare parţială, o mărturisire parţială, un patriotism cu paranteze. Există şi circumstanţe favorizante. Pentru că minciuna prinde cel mai bine pe răsadurile cu adevăr, cu credinţă, cel mai adesea păzite de preoţi. Cele mai multe şanse le ai împotriva unor duşmani identificaţi, cunoscuţi. Şansele tale scad pe măsură ce te predai unui prieten incorect, unui duhovnic interesat să tacă pentru a te confisca în folosul lui.
Aşa s-a întâmplat şi cu eleva răpită de biserică înainte de a ajunge la o vârstă la care a alege presupune a înţelege până la capăt.
Adrian ONICESCU