Aglae, acceleratorul de particule din muzeul Luvru care face operele de artă să „vorbească”
Obiectele de patrimoniu cultural conțin numeroase enigme: de unde provin materialele din care au fost realizate? Care sunt secretele lor de fabricație? Cum trebuie să fie conservate și restaurate? Acceleratorul de particule Aglae, instalat în interiorul muzeului Luvru din Paris, este capabil să ofere oamenilor de știință o serie de răspunsuri interesante, informează jurnaliștii francezi de la site-ul sciencesetavenir.fr.
Secretul celebrelor cranii din cristal nu a fost descifrat de Indiana Jones, ci de Aglae. Nu este un nou personaj din filmele de aventuri, ci un accelerator de particule, singurul din lume care este dedicat în exclusivitate studiului obiectelor de patrimoniu. Acest dispozitiv, a cărui titulatură oficială este Acceleratorul Grand Louvre de analiză elementară, a descoperit în urmă cu câțiva ani că renumitele cranii din cristal descoperite pe Terra nu datează din epoca civilizațiilor maya și aztecă, ci din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Un astfel de obiect neobișnuit este expus la Muzeul Quai-Branly Jacques Chirac din Paris.
În această săptămână, Aglae a fost modernizat. O versiune considerabil îmbunătățită a acestui instrument excepțional a fost inaugurată pe 23 noiembrie de Francoise Nyssen — ministrul Culturii din Franța — și de Frederique Vidal — ministrul pentru Învățământ superior, Cercetare și Inovare — în subsolul muzeului Luvru. Proiectul reprezintă fructul unei strânse colaborări — bazată pe o finanțare de 2,1 milioane de euro — între Centrul de cercetare și restaurare a muzeelor din Franța (C2RMF), Centrul Național de Cercetări Științifice (CNRS), Ministerul Culturii, Ministerul Investițiilor în viitor și Municipalitatea din Paris.
Un tub cu o lungime de 27 de metri pentru a obține un fascicul de mărimea unei jumătăți din diametrul firului de păr
Această mașinărie lungă de 27 de metri este capabilă să identifice cele mai minuscule elemente chimice ascunse în straturile superficiale de la suprafața unei opere de artă. Chiar și acelea care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Aglae reușește acest lucru printr-o succesiune de reacții fizice și chimice. Totul începe prin introducerea unor nuclee de hidrogen sau de heliu într-un accelerator electrostatic în care aceste particule urmează să suporte o accelerare dublă. La ieșire, ele ating o viteză de 30.000 de kilometri pe secundă (10% din viteza luminii).
Fasciculul este apoi modificat prin electromagneți, apoi printr-o microsondă, pentru a avea, la ieșirea din acceleratorul Aglae, un diametru de doar 20 de micrometri. Particulele sale penetrează obiectul de artă ce trebuie studiat și își cedează energia electronilor sau nucleelor din atomii materialelor care compun acel obiect. În schimb, acești atomi restituie o parte din acea energie sub formă de raze X, lumină și raze gamma. Aceste raze, recuperate de multidetectoarele lui Aglae, oferă informații prețioase despre natura, concentrația și localizarea fiecărui element chimic prezent pe traiectoria particulelor.
Aglae există încă din 1988, însă această versiune nouă permite în prezent oamenilor de știință să analizeze materiale foarte sensibile, în special cele de natură biologică (pictură), care, altfel, ar fi putut să fie alterate de un fascicul de particule. „Ne temeam că acest lucru va genera o schimbare de culoare acolo unde lovește fascilulul. Însă, de acum înainte, intenționăm să folosim acceleratorul Aglae asupra lor”, a declarat Isabelle Pallot-Frossard, cercetătoare la C2RMF. Acest lucru este posibil întrucât riscul de iradiere a operelor de artă a fost diminuat de zece ori. De asemenea, de acum înainte va fi posibil să se alcătuiască o cartografiere chimică a obiectului analizat, grație unei proceduri de scanare care durează 30 de minute — în loc de șase ore, cât dura în trecut — și de arhivare. Linia de producție a fasciculului este automatizată, fapt ce permite dispozitivului să funcționeze zi și noapte.
Cine deține cheile acestui „monstru” tehnologic?
Răspunsul: trei ingineri coordonați de Claire Pacheco, doctor în fizica arheomaterialelor și coordonatoarea proiectului Aglae. Este o echipă foarte mică pentru o mașinărie aflată în slujba unui număr de peste 1.200 de muzee din Franța (C2RMF este o structură atașată Ministerului Culturii).
Oamenii de știință din întreaga Uniune Europeană pot, deci, începând de joi, să depună cereri oficiale pentru a putea să folosească acest dispozitiv.
Toate componentele sale sunt fabricate în Franța, cu excepția acceleratorului static, care este american.
Grupul Thales asigură automatizarea și stabilitatea acestui proiect, în timp ce compania Ketek a produs senzorii, iar Sigmaphi France a furnizat magneții.
Sursa: AGERPRES
Foto: Wikipedia