AI NOȘTRI CA BRAZII: Mondial

Formația Mondial a fost înființată în 1966 de basistul Filip Merca, originar din Tulcea (și poreclit ”grecul” de colegii săi). Numele a fost tot alegerea sa; Merca a rămas singurul membru care nu a părăsit vreodată trupa.

Student al Politehnicii bucureștene, Merca a fost însoțit inițial de câțiva colegi care vor activa doar puțin timp în grup: Mihai Constantinescu (voce), Dan Panaitescu (chitară solo), Horia Bădău (claviaturi), Gabriel Drăgan (voce), Dragoș Vasiliu (chitară ritmică) și bateristul Florin Dumitru. Toți erau studenți ai Politehnicii, motiv pentru care au cântat la început în clubul ”303”, aparținând de institut.

Primele schimbări de componență nu au întârziat să apară: chiar în 1966 sunt cooptați noi membri, studenți cu alte specializări. Mihai Constantinescu îl aduce pe ”conservatoristul” Romeo Vanica (pian), interesat mai ales de compoziție. Constantinescu pleacă la scurt timp, iar în locul său vine Radu Stoica (tot voce), student la Institutul de arhitectură. Li se alătură mai târziu și Gabriel Litvin (chitară solo, student la Facultatea de construcții), în locul lăsat de Panaitescu.

Pornind de la cei doi soliști vocali, foarte diferiți ca orientare, s-au dezvoltat în primii ani două stiluri distincte: unul ”liric, spre Bee Gees sau Moody Blues” (Romeo Vanica), interpretat vocal de Gabi Drăgan și un altul, spre sonoritatea rock, susținut de Radu Stoica.

Asupra direcțiilor muzicale amintite mai sus își va lăsa amprenta organistul Mircea Drăgan, fost membru al Sideral. În vara lui 1968, el propune colaborarea cu Mondial și este primit în formație. Experiența dobândită cu Sideral îl va pune în conducerea — muzicală și organizatorică, a formației. O problemă riscantă de organizare, prezența a doi instrumentiști la claviaturi se rezolvă de la sine, niciunul nefiind interesat de afirmarea ca virtuoz. Astfel, Romeo Vanica s-a concentrat pe pian, acustic sau electric iar Mircea Drăgan a rămas fidel orgii electrice. În plus, atât Drăgan, cât și Vanica, erau absolvenți ai Conservatorului bucureștean, interesați mai ales de partea de compoziție și aranjament orchestral.

În 1969, Florin Dumitru se transferă la formația Phoenix, rămasă fără baterist (Dorel Vintilă Zaharia plecase în armată tocmai când Phoenix au fost invitați în studio pentru a înregistra primul lor disc, numit convențional Vremuri. Prin urmare, Florin Dumitru a participat la înregistrări, motiv pentru care și figurează pe coperta albumului, alături de ceilalți membri.) În locul lui Florin Dumitru este cooptat Mihai (Mișu) Cernea (pe atunci, elev în clasa a XII-a).

Totuși, primul disc EP al formației (cuprinzând piesele ”Primăvara”, ”Romanță fără ecou” — cunoscută publicului și prin primul ei vers: ”Iubire, bibelou de porțelan”, ”De va veni la tine vântul” și ”Atât de fragedă”), lansat în același an, conține înregistrări în studio cu Florin Dumitru la tobe. Împreună cu Cernea, Mondial înregistrează noi succese, printre care: ”Departe sunt de tine”, ”Pe harta Europei”, ciclul ”Vântul-Nopți de veghe-Vară”.

Pentru câțiva ani, Mondial și-a ales ca punct de plecare pentru piese versuri scrise de mari poeți români: Eminescu, Goga, Minulescu, Topârceanu.

În 1970, Mondial colaborează cu Gică Petrescu la realizarea unui disc EP pentru export, conținând preluări ale unor piese în limba engleză. Pe disc figurează, în aranjamente originale, piesele: ”If I Were a Rich Man” (muzica de Jerry Bock, pe versurile lui Sheldon Harnick pentru musical-ul ”Scripcarul pe acoperiș”), ”The Impossible Dream” (interpretat de Jack Jones în 1966, dar ulterior cunoscut prin versiunea Peter O’Toole pentru filmul ”Omul din La Mancha”, 1971), ”Buona Sera”, ”What for”.

Tot în 1970, Mondial efectuează un turneu de 45 de zile în URSS.

”Am trăit niște momente de neuitat în turneul din URSS. La Teatrul Verde din Chișinău, care avea 7.000 de locuri, veneau în fiecare seară câte 12.000 de oameni. Nu mai voiau să iasă din teatru. Doar Miliția călare reușea să-i scoată afară din sală. După primul spectacol ne-au mutat la motelul ‘Struguraș’, care se afla la 8 kilometri de Teatrul Verde. Autorităților le-a fost frică de reacția publicului. Moldovenii voiau să ne conducă, cu miile, pe străzi”, spunea Dragoș Vasiliu, în 2006, într-un interviu.

La aniversarea a treizeci de ani de la turneul din 1970, parte dintre foștii componenți ai Mondial au vizitat, din nou, orașul Chișinău. Dragoș Vasiliu spune, în același interviu: ”Am avut surpriza să întâlnesc un cuplu care fusese la acel spectacol memorabil din ’70. Cei doi și-au deschis un bar care se numește chiar ‘Mondial’. (..) După atâția ani, oamenii și-au adus aminte că noi am avut cel mai mare succes după Maria Lătărețu, care cântase la Chișinău înaintea noastră cu doi ani”.

După turneul sovietic, la finele lui 1970, pleacă din formație Radu Stoica, iar Vlad Gabrielescu ia locul lui Dragoș Vasiliu la chitară ritmică. Gabriel Litvin va pleca și el în 1971, întemeind F.F.N. (Formația fără nume).

Dincolo de instabilitatea componenței, popularitatea Mondial continuă să crească. Se înregistrează piesele: ”Codrul” și ”Romanța inimii” (aceasta din urmă compusă de Romeo Vanica). Un LP-ul eponim va fi lansat în 1971, cuprinzând cele mai bune înregistrări de la finele lui 1969 (cam în preajma venirii lui Mișu Cernea). Albumul se vinde atât de bine, încât intră în topul vânzărilor întocmit de The New Musical Express pentru Europa de Est. Alături de piesele deja amintite, discul cuprinde și compoziții mai apropiate de sonoritatea hard rock: ”Orbul” (scris de Mihai Cernea) și ”Omule!” (compoziția lui Vlad Gabrielescu).

Succesul de care s-a bucurat formația peste hotare după lansarea LP-ului a determinat apariția unui număr de piese în unele compilații străine. Este și cazul a două discuri editate în Germania de Est de casa de discuri AMIGA, care constau în mare parte din piese preluate de pe discul stereo românesc Romanian Pop Music II: ”Rumänische Gitarren” (Chitare românești), dublu LP, 1971, pe care majoritatea pieselor aparțin Mondial și Sincron (cu Cornel Fugaru), pe lângă care mai figurează două piese semnate Margareta Pâslaru și una a Doinei Badea, iar al doilea — ”Mondial und das Electrecord-Orchester”, LP, 1972, pe care dintre cele șapte piese, cinci sunt semnate Mondial, iar două sunt prelucrări orchestrale după melodii populare românești.

În perioada ianuarie-august 1972, formația efectuează un turneu în țară sub denumirea de Jam Grup Mondial, într-o formulă restrânsă, de doar patru membri (Gabriel Drăgan, Mircea Drăgan, Mișu Cernea și chitaristul Sorin Tudoran, venit în grup încă din 1971, în locul lui Vlad Gabrielescu. Filip Merca nu a participat în turneu). După acest moment are loc prima ”remaniere masivă” (după cum a numit-o Romeo Vanica). Astfel, anul 1973 găsește formația în următoarea componență: Mihai Cernea (tobe), Nicolae (Nicu) Enache (clape), Filip Merca (bas) și Iuliu Merca (chitară și voce, în locul lui Sorin Tudoran). Plecat din trupă, Mircea Drăgan înființează formația Romanticii, percepută de mulți ca un al doilea Mondial.

Mihai Cernea părăsește și el formația în 1973 și se transferă la Sfinx; îl va înlocui Puiu Hațeganu. La orgă (mai târziu, și la sintetizator) cântă Nicolae Enache, până spre 1976, când pleacă pentru a participa la alte proiecte (Roșu și negru, apoi Sfinx). După plecarea lui Enache, formația îl va avea ca membru pe Idu Barbu (claviaturi), unul dintre fondatorii Sfinx. În 1977 este cooptat Doru Tufiș, (fost membru în Romanticii), la chitară și voce. Succesele formației sunt de proporții mai mici decât în perioada anterioară: ”Amicii mei”, ”Patida-dam-dam”, ”Sunt eu” (compuse de Iuliu Merca), ”Regina străzilor”. Publicul dorea, însă, șlagărele din prima perioadă de creație a grupului (până în 1971), drept urmare, acestea nu au încetat să fie cântate, într-o manieră tot mai apropiată de rock-ul progresiv, cu momente solistice de virtuozitate în concerte (Nicolae Enache, Cornel Liuba).

Trupa Mondial se desființează în 1979, când Filip Merca (unicul membru fidel formației de-a lungul întregii sale istorii) renunță la orice activitate muzicală și pleacă în Statele Unite. Cu toate acestea, o parte dintre membrii formației rămân activi în domeniu, fie în cadrul altor trupe (Mihai Cernea la Sfinx, iar Iuliu Merca va înființa Semnal M în 1977), fie în calitate de compozitori (Romeo Vanica).

În 1993 va fi lansată compilația ”Remember Mondial” pe disc și casetă audio (apărută în 1998 și pe CD), ocazie pentru care o parte dintre materialele vechi ale formației vor fi remasterizate. Piesele apărute pe compilație sunt alese dintre cele de pe primul EP (vezi discografia) și de pe LP-ul Mondial (cu alte cuvinte, perioada de apogeu a formației, anii 1969-1971).

Gabriel Drăgan moare în 1995. În ciuda pierderii, formația se reunește din 1998, inițial cu ocazia primei ediții a Festivalului Concurs Național Studențesc de Pop-Rock ”Iubire bibelou de porțelan”, apoi pentru diverse emisiuni televizate și ocazii. Noua componență este următoarea: Romeo Vanica, Mihai Cernea, Dragoș Vasiliu, Mircea Drăgan, Vlad Gabrielescu, Doru Tufiș, iar soliștii vocali sunt Claudiu Mirică (1998-2001) și Radu Ghencea (din 1998-prezent).

Un nou concert Mondial a avut loc în 2002, cu ocazia celei a II-a ediții a aceluiași festival, componența trupei rămânând aceeași.

Sursa: AGERPRES

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.