Alesis 20

Trăinicia, longevitatea în cazul formațiilor sunt un lucru foarte rar, așa încât asemenea aniversări nu fac decât să contrazică regula.

Alina și Romeo Negoiasă, originari din Câmpina (unde au un studio modern de înregistrări), cântă împreună de nu mai puțin de 35 de ani, iar în urmă cu exact două decenii au pus bazele proiectului de mare succes Alesis, anterior ei făcând parte din orchestra lui Paul Surugiu-Fuego.

Amuzant este faptul că Alina probabil l-a ”verificat” îndelung pe Romeo (fost profesor, el este compozitor și textier al trupei), așa încât abia în urmă cu 17 ani i-a spus ”Tu ești alesul!” (sau…alesis-ul, n-am fost de față!) și s-au căsătorit, cimentând o colaborare muzicală cum nu sunt multe la noi.

Fiindcă Alesis nu înseamnă doar duetul vocal al celor doi, binecunoscut din emisiunile  TV, ci și orchestră (în care l-am zărit pe compozitorul Marius Cristi Popa), dansatori, o întreagă logistică ce face din Alesis o titulatură ideală pentru orice eveniment.

În acest răstimp au susținut sute de concerte, turnee peste hotare (de curând s-au întors din Japonia), au apărut în emisiuni TV de colecție, au reușit performanța, cu care pe drept cuvânt se mândresc, de a avea peste 200 de melodii proprii și de a-și fi fidelizat un public cu adevărat…ales.

Și mai este ceva rar întâlnit la alți artiști: prietenia și colaborarea cu mai toți soliștii importanți, cărora le-au compus piese și alături de care apar frecvent în spectacole, câțiva dintre acești invitați de marcă fiind împreună cu ei și în concertul de față.

Se înțelege că bună parte din materialul muzical oferit entuziastului public din sala ”Luceafărul” a fost constituit din lucrări de succes din acești 20 de ani fructuoși, cum ar fi ”Trecut-au anii”, ”Flori de liliac”, ”Naiul lui Zamfir”, ”Fără tine”, ”Aș vrea”, ”Și macii plâng”, ”Te-aș îmbrăca în flori”, ”Inima mea nebună”, ”Regăsire”, ”Noroc”, ”Haide dor”, ”Mi-e dor de Bucureștiul de-altădată”, plus câteva colaje. Nemaivorbind de compozițiile interpretate în duet (de fapt în…trio) cu invitații – Mirabela Dauer, Raoul (aceștia au cântat o melodie și împreună), Iana Novac, Paul Surugiu-Fuego, Irina Loghin, Iuliana și Costin Ghinea – formația Prestige (cu un încântător colaj de refrene celebre de muzică ușoară românească).

Evident, invitații au oferit și piese de succes din repertoriul propriu al fiecăruia. Astfel, Paul Surugiu-Fuego a dat viață șlagărelor ”Casa părintească” și ”Strânge-mă-n brațe”, Iana Novac – sprințarei ”Abalatti” și, împreună cu Alesis, vibrantei compoziții a lui Ion Aldea Teodorovici ”Eminescu”, pe versurile poetului Grigore Vieru. Irina Loghin a propus un recital consistent cu câteva din titlurile-fanion ale sale, între care ”Cu prieteni” (compoziție Romeo Negoiasă), ”Roata vieții”, ”Câte griji are o mamă”, ”Băsmăluța”, ”Nu mai plânge, Românie!”. Strălucirea și unicitatea acestui concert aniversar au fost conferite de implicarea instituțiilor de cultură ale Armatei.

Secțiunea folclorică, domeniu în care Alesis excelează în egală măsură, a adus în scenă redutabila orchestră a Ansamblului artistic ”Doina” al Armatei, în frunte cu violonistul virtuoz Marian Alexandru, colaborator permanent al lui Gheorghe Zamfir (alături de care a apărut și în spectacolele celebrului Andre Rieu).

Prilej de a ne aminti superbul eveniment din urmă cu câțiva ani, din Sala de marmură a Cercului Militar Național, în cadrul căruia Alesis a lansat două CD-uri remarcabile, pe care figurează multe din cântecele de care am amintit.

Și acel concert, și implicarea formațiilor din spectacolul de față s-au datorat domnului general Cătălin Zisu, un mare iubitor de artă, dânsului aparținându-i și inițiativa impresionantului monument al muzicii românești. Acesta este amplasat, se știe, la Inspectoratul general al muzicilor militare din bd. Iuliu Maniu și cinstește memoria tuturor slujitorilor muzicii care nu mai sunt printre noi. Așa încât nimic mai firesc ca finalul să fie unul grandios.

Din sală s-au îndreptat către scenă, în acordurile unui marș, cei patruzeci de instrumentiști ai Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale, sub comanda colonelului Aurel Gheorghiță, inspector general al muzicilor militare.

Orchestra tocmai se întorsese de la Balul Operei din Cluj-Napoca, unde repurtase un binemeritat succes.

Colajul folcloric ce a urmat, orchestrat măiestru și interpretat impecabil, a ridicat pur și simplu publicul în picioare și așa a și rămas, fiindcă finalul a fost apoteotic.

Alina și Romeo Negoiasă au apărut în uniforme militare de gală stilizate și, alături de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, orchestra ansamblului artistic ”Doina” al Armatei, formația Alesis, toți dansatorii (atât cei ai formației Alesis, cât și cei de la Prestige), urcați pe scenă cu drapele tricolore, au cântat vibranta piesă ”Tu, Românie”.

Iar un ”La mulți ani!” din toate piepturile a venit firesc, consfințind două decenii de realizări notabile pe tărâmul muzicii de calitate.

Cum Alina (posesoarea unei voci extraordinare) și Romeo Negoiasă abordează cu egal talent toate genurile muzicale, opinăm că următorul pas nu poate fi decât pe o scenă mai mare, cum este cea a Teatrului Național sau chiar a Sălii Palatului, cu transmitere pe un post important de televiziune.

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.