Am pierdut România în decembrie 2016? Atunci, Dragnea a început s-o câștige…
Președintele României nu contează, practic. Nici n-a contat vreodată, cu adevărat. Și cam așa e peste tot în democrațiile normale la cap. Puterea reală e întotdeauna în parlament. Din păcate, România n-a prea avut timp să înțeleagă ce înseamnă democrația adevărată. A văzut în președinte, adică într-o persoană, nevoia de salvare prin vot, când de fapt miza reală a fost mereu legislativul. Nume ca Iohannis, Băsescu, Constantinescu sau Iliescu n-au însemnat mare lucru în ecuația ”sistemului” post-Ceaușescu. Sigur, unii au punctat la impresia artistică, alții nu, dar NICIUNUL n-a putut schimba nimic pe fond, în realitatea constituțională post-decembrie 1989.
Liviu Dragnea a înțeles cel mai bine asta, atunci când a preluat șefia PSD. În numele unei întregi armate de penali, profitori, oameni ai sistemului, foști și actuali comuniști, chiar ex-președinți, Dragnea a pregătit din timp apele pentru ce conta cu adevărat: obținerea unei majorități parlamentare solide. I-a reușit. Minciuna a fost mereu o armă eficace. L-au ajutat și cei din Dreapta. Mulți dintre ei aveau același interes ca PSD-ALDE: priponirea DNA și încătușarea justiției independente. Majoritatea lor au furat sau vor să fure, prin politică, fără riscuri.
Iar Dragnea s-a pus pe treabă. Unde? Acolo unde e poate orice: în parlament. Legile justiției sunt doar începutul. Vedem mai nou, prin atacul la SPP, că miza e cu mult mai mare.După ”rezolvarea” justiției, urmează serviciile secrete. Ultimul pe listă e SPP, dar Liviu Dragnea a vorbit deja de ”o lege nouă, mai bună” pentru SRI și SIE. Ați înțeles, mai bună pentru planul lor. Eufemismele sunt arma lor propagandistică. Ei nu fac rău justiției, o ”reformează”. UE cere apărarea statului de drept, dar ”e greșit informată” (a se înțelege ”proastă”). SRI și DNA sunt ”binomul” care nu ”respectă drepturile omului”, protestatarii sunt ”oamenii lui Soroș”, Occidentul vrea să fim ”colonie” și să ne distrugă ”suveranitatea”.
În parlament, pot face ABSOLUT orice. Îl pot lăsa pe președinte COMPLET dezbrăcat de prerogative, dacă vor. Acum, teoretic, el poate respinge o propunere de premier, dar practic nu-l ajută la nimic. Dacă refuză, e suspendat de majoritate, vine la Cotroceni șeful Senatului (acum e Tăriceanu), aprobă el legile justiției sau orice alte acțiuni pe gustul puterii, după care fraierul e pus la loc pe scaunul Cotroceniului pentru că oricum e legat de mâini și de picioare.
Ce poți face în fața unui astfel de comando parlamentar? NIMIC. Dacă majoritatea rămâne unită, poate desființa însăși democrația. Hitler e cel mai răsunător exemplu de dictator ajuns la putere prin democrație.
Sunt naivi cei care cred că Klaus Iohannis poate opri acest asalt. Și mă distrează cei care spun ”să se dea, domnule, la ei, măcar să-i sperie”. Pffff! Nu-i sperie nimic altceva decât pușcăria. Și sunt mai mulți și mai puternici decât credem. Și vor fi și mai puternici, după ce trec toate acele legi prin care să preia controlul justiției, serviciilor, instituțiilor de forță. De ce? Pentru că au MAJORITATEA în parlament! Oare acum înțeleg cei care n-au fost la vot în decembrie 2016 ce rău și-au/ne-au făcut? Cei care mută acum discuția spre Iohannis, fie n-au fost atunci la vot, fie o fac din dragoste pentru alt politician interesat să ia voturi de la Iohannis. În ambele cazuri, câștigătorii reali sunt Dragnea și Tăriceanu.
Ei sunt primii care au înțeles că, dacă rămân uniți spate în spate în parlament, pot face TOT ce vor ei cu țara. Sigur, nu le e nici lor ușor. Protestele îi încurcă, dar nu în parlament, ci la bani. O țară cu mișcări de stradă masive se împrumută mai scump, dar nu-i doare atât de tare dacă rămân uniți în parlament. Iar dacă lumea o va duce tot mai rău, au și pentru asta o scăpare: emigrarea lucrează și ea în favoarea lor. Scapă de presiune socială în țară, iar cei plecați ajută cu bani familiile sărăcite de guvernare. Cât poate dura asta? Ani buni. Cel puțin trei, până la următoarele alegeri din 2020.
Să presupunem că atunci va câștiga PNL alegerile. Cum va gestiona dezastrul? Există două căi: 1 – a PSD (împrumut de țară, îndatorare, supraimpozitare, sufocare economică, emigrare); 2 – austeritate (tăieri de salarii și pensii, concedieri masive în sectorul public etc.) Ce va urma? Prăbușirea rapidă a încrederi populației în PNL, care nu va rezista la putere prea mult întrucât nu poate folosi metodele PSDragnea. Cine ne va ”salva” atunci? PSDeeee! Între timp, vor fi ”construit” un stat slab și loial, o presă tot mai controlată, o populație activă plecată masiv din țară și o societate îmbătrânită, îndobitocită și supusă, care nu va opune niciodată rezistență.
În rest, presiunile Occidentului nu-i mai sperie. Și Europa nu va avea niciun interes să întoarcă definitiv spatele acelor țări ”i-liberale”, care folosesc cuvinte ca ”suveranitate”, ”daci”, ”tradiție”, ”biserică”, ”obiceiuri strămoșești” drept antidot împotriva ”Planetei Soroș”, dar care sunt în realitate gargară pentru transformat o țară în moșie a mafiei politice. UE și SUA vor prefera o relație fie și rece, dar nu înghețată, pur și simplu din motive de ”interesul poartă fesul” (comerț, vânzări de tehnică militară etc.).
Știu că am pictat aici un tablou cam sumbru, dar încerc să fiu cinstit cu mine însumi și cu realitățile din jur. Și îmi doresc ca astfel să fi învățat fiecare dintre noi unde am greșit și pe cine să dăm vina cu adevărat, dacă privim sinceri în interiorul nostru. Nu e ceva în ce cred 100%, dar există o probabilitate mare să fie așa. Mai există însă și minuni pe lume și cred că avem obligația să credem în ele și să luptăm până la capăt. Însă să nu uităm să trăim cu picioarele pe pământ. Și dacă e să pierdem definitiv partida, atunci să înțelegem că ea s-a încheiat deja odată cu alegerile parlamentare din decembrie 2016.