Amintiri din copilărie

28 noiembrie 201626 aprilie 2017 ultimaora Niciun comentariu

“Fiecare loc de pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi.” (Nicolae Iorga)

Dacă ajungeți în Vrancea, porniți la drum prin munți, spre Vrancea arhaică plină de frumos, de tradiții și obiceiuri.

Comuna Vintileasca este un loc bogat în datini și obiceiuri, un loc în care oamenii, încă mai respectă râduielile de altă dată și le transmit mai departe nepoților și strănepoților, păstrând astfel amintirea vie a trecutului, dar și construind un viitor mai frumos.

Pentru mine, iarna este cel mai frumos moment al anului, pentru că atunci mă reîntorc acasă, unde, mă așteaptă toate amintirile dragi ale copilăriei mele.

Când eram mică, perioada sărbătorilor de iarnă era un prilej de mare bucurie, iar odată cu prima zăpadă ne adunam cu mic cu mare, pe ulițele satului, care brusc devenea animat de râsete și veselie, până târziu în seară. Și nici măcar frigul sau foamea nu ne trimitea în case. Totul era atât de simplu și de frumos, încât nimeni și nimic nu ne putea strica bucuria.
Întotdeauna, încă de la începutul lui decembrie, îmi pregătem costumul popular, costum pe care și mama mea la purtat când era de vârsa mea, și pe care aveam să îl îmbrac în ajunul Crăciunului, când porneam la colindat.
În dimineața de Ajun, ne întâlneam cu toții și plecam să colindăm prin sat. Primeam în schimbul urărilor noastre, nuci, colaci, mere sau bani.
Stră-bunica îmi spunea că persoanele care nu primeau colindătorii sau nu oferă daruri acestora, aveau parte de un an nefericit. Copiii colindători erau investiţi cu puterea sacră de a vesti Naşterea Domnului, de a-l aduce pe Noul Născut în casa omului. Gospodarul care îi primea pe colindători devine “gazda lui Cristos”.

O altă amintire dragă a sufletului meu o reprezinta Plugușorul, un obicei care se desfăşoară în dimineaţa Ajunului Anului Nou până seara, la care partcipă copiii cu vârsta de pâna la 14 ani. Ei merg din casă în casă făcând urări de belșug și prosperitate, asemenea lui ,,Badica Traian” care a avut parte de o recoltă bogată. În timp ce urarea se apropie de sfârşit, aceasta devine tot mai veselă şi optimistă.

Plugul mare-Mascaţii, la acest obicei participă tinerii mai mari de 14 ani, dar și bărbații însurați care se organizează în cete de mascați. Aceștia se costumează adesea în moș, babă , urs, general sau ursar , capră, dar și în alte personaje înspirate de viața cotidiană.

Mascații au rolul de a alunga spiritele malefice de la casa respectivă, astfel gospodarii intră curați în noul an, care e pe cale să înceapă. În trecut, în noaptea de Anul Nou, flăcăii, colindau fetele nemăritate, în speranța că una dintre ele le va fi aleasă.

În dimineaţa de Ajun a Anului Nou, mascații sau plugarii încep să colinde o parte din gospodării. Astfel că “Vin Mascaţii”e strigătul, care se aude întreg satul. Aproape de miezul nopţii, mascaţii “sparg ceata” și pleacă pentru a petrece în familie trecerea dintre ani, urmând ca în prima zi a anului să colinde restul de gospodării rămase. Plugul este rostit de un tânar fără mască şi îmbrăcat de obicei în costum “naţional”. El ţine în mănă două clopete mari pe care le sună la terminarea unei strofe, după ce rosteşte fraza: “Roata Flăcăi!”. Imediat ce se termină de rostit plugul, pe fundalulu muzici de tobă și clarinet aceștia încep să danseze, urmând ca la sfârșit să primască din partea gazdelor bani și platouri cu prăjituri.

După ce dansul și ,,uratul” se termină, plugarii pleacă spre altă casă, împreună cu alți săteni care li se alătură și îi urmează până când ceata se sparge.

Un alt obicei al Anului Nou este Sorcova, care are loc în dimineața primei zile din an. Copiii poartă în mână o crenguță din cetină de brad care este decorată cu diferite flori și ghirlande colorate, merg din casă în casă, adresând urări de prosperitate și sănătate gazdei.