Atelierul de olărit (Exclusivitate)
Acum îmi îndes pălăria pe cap, îmi pun ochelarii, îmi suflec mănecile cămașii și abia astept să pornesc în căutarea unei alte aventuri, pe care ard sa v-o împărtășesc… Din copilărie am fost învățată să iubesc și să mă mândresc cu tot ceea ce înseamnă amintire a sufletului românesc.
Îmi amintesc de poveștile bunicii, la gura sobei, iarna, în care îmi vorbea de simplitatea vieții ei de țară, cu meșteșugurile vechi pe care le practicau, de voie sau de nevoie. Traiul fiind greu, era musai ca fiecare dintre ei să cunoască și să practice una din nenumăratele îndeletniciri.
Meștesugurile vechi, munca de odinioară, au devenit astăzi forma noastră de relaxare , o adevărată terapie.
Atelierul de olărit-sursă foto: Realitatea de Maramureș
De fel, sunt fascinată să caut poteci noi, să fac drumeții și să nu țintesc un loc anume. Mă las purtată de pași și de vânt,fără să mă gândesc unde-încotro. Hoinărind la pas prin țară, am dat peste o familie care face exact același lucru ca bunicii mei.
Undeva prin Transilvania, în satul Cărbunari, în comuna Dumbrăvița din județul Maramureș, îsi duce traiul nea Vasile, împreună cu cei dragi lui. Se ocupă cu olăritul, arta prin care dau viață unor bucăți de lut sau argile. E viața lui, și-a deschis propriul său atelier de olărit, în care-și desfășoară zilnic activitatea.
Sursă foto: Chiraart.ro
După spusele lui, olăritul, ca meserie, presupune efort și cunoștințe temeinice în ceea ce privește prelucrarea și modelarea lutului, mai ales că orice greșeală ar putea duce la distrugerea produsului final. Având în vedere rezistența fizică de care trebuie să dea dovadă un meșter olar, această îndeletnicire a fost destinată, în cea mai mare parte, bărbaților, femeile ocupându-se mai mult de partea de decorare.
Materia primă pentru practicarea olăritului este reprezentată de argilă sau lut. Lutul trece ulterior printr-un proces de dospire, care poate dura chiar și câteva săptămâni, perioadă în care este mărunțit și udat cu apă la un anumit interval de timp. Aici având nevoie de răbdare și mult tact, pentru ca totul să iasă perfect.
Ulterior, bucățile de lut se frământă, procesul constând în curățarea de impurități, udare (dacă este necesar), până în momentul în care capătă un aspect unsuros. Aceste două procese sunt printre cele mai importante, ele fiind cele care asigură, în mare parte, calitatea produselor finale.
Sursă foto: Chiraart.ro
Bulgării de lut se lucrează apoi la roată, instrument de bază în această îndeletnicire, format din două discuri unite printr-un ax metalic, cel de sus fiind mai mic și utilizat pentru prelucrarea bulgărelui, iar cel de jos mai mare și utilizat pentru mișcările circulare realizate cu piciorul de către meșterul olar.
Minunată mașinărie, aș zice eu ! Mișcările trebuie să fie destul de rapide și coordonate cu apăsarea ușoară a bucății de lut pentru modelarea treptată a acestuia, realizarea unui vas încadrându-se în circa un minut.
Netezirea și finisarea pereților și gurii vasului se face cu o bucată de lemn special creată și cu o bucată de piele, în general, de căprioară. Vasul se desprinde de pe roată cu o ață, acesta fiind foarte bine lipit de disc, iar simpla sa dezlipire, fără folosirea aței, putându-i provoca distrugerea. Deci, îndemânarea și priceperea e musai !
Sursă foto: Chiraart.ro
După modelare, vasele se lasă la uscat câteva zile, la umbră. Urmează etapa de ornamentare, momentul mult așteptat de mezinul familiei, care zburdă de nerăbdare, să încerce folosirea unor instrumente precum cornul de vită cu pană de gâscă în vârf (în interiorul căruia se pune culoarea ce se scurge prin pană, care funcționează ca o peniță), vârful metalic (acesta se înmoaie în culoare și apoi se zgârâie pereții vasului), bețisorul din fire de păr de porc mistreț (pentru decoruri fine). Ornamentarea este o adevărată artă ce necesită timp și dibăcie.
După ornamentare și, eventual, smălțuire, vasele se pun în cuptor și se ard, aceasta reprezentând ultima etapă. Dacă în trecut olăritul era o îndeletnicire cu un rol mai practic, fiind folosit mai mult pentru realizarea obiectelor utile pentru prepararea, transportul și păstrarea alimentelor într-o gospodărie, în timp, acesta a început să capete și un rol artizanal, obiectele confecționate fiind folosite și pentru decorarea locuințelor sau în cadrul expozițiilor de artă. Însă, la fel ca și alte meșteșuguri, și acesta este afectat de apariția produselor de serie, în acest sens reglementarea sectorului meștesugurilor tradiționale dovedindu-se necesară.
Sursă foto: Chiraart.ro
Olăritul este mai mult decât o modalitate de a-şi câştiga traiul, a fost chiar modul în care şi-a cucerit soţia, imi spune cu patos nea Vasile. Sunt mai bine de 20 de ani de când socrul lui l-a pus în temă ”dacă vrei să fii cu fiica mea, trebuie să înveți să faci oale”, îmi spune zâmbind ștrengărește.
Din povestea lor de dragoste, rezultând un băietel voinic și măreț ca un brad, Radu. Piticul de numai 7 anișori, știe deja ce se va face când va fi mare, vrea să devină un mare meșter olar, dorind chiar să-și depășească tatăl, așa că respectă cu strictețe regulile și sfaturile lui. De micuț, de la un an și ceva e adus de nea Vasile și soția sa la atelier și lăsat să descopere minunatele taine argilei.
” -Punem puţină forţă în braţe. Excelent, foarte bine! Văd că nu ai uitat.
Şi pe urmă după ce îl centrăm, ce îi facem?
-Facem o gaură în mijloc.
-Facem o gaura în mijloc, perfect!
Dar să nu fie până jos că se va strica vasul.” , am surprins o mica discuție între ei.
Sursă foto: Chiraart.ro
Privindu-i, un sentiment de plăcere si admirație m-a încercat, știu ca olăritul și transmiterea obiceiului nu va pieri și că aceasta minunată meserie este salvată, atâta timp cât există oameni precum familia aceasta.
Nea Vasile vrea să transmită și să învețe cât mai mulți copii. Pentru el, ca pentru mulți dintre noi, olăritul este o formă de relaxare și terapie, de aceea îndeamnă pe toată lumea care are o viața agitată să încerce roata de olărit.
Sursă foto: Chiraart.ro
Atelierul are porțile deschise pentru toți turiștii și pentru toți doritorii ce doresc să aibă parte de o porție zdravănă de liniște și relaxare.
”Când eşti pe roată, eşti cu mintea și cu corpul aici…nu poți fi în altă parte”! Cu acest prilej toti aceștia veți face cunoștinta cu tainele deosebite ale lutului și veți face mici demonstrații de care, promit, pe loc le veți îndrăgi.
Am plecat de la ei cu inima împăcată, promițându-mi că voi reveni ori de câte ori îmi doresc să mă încarc cu energie bună și de ce nu, să ajung și la târgurile pe care ei le organizează în Maramureș.
Țin sa precizez că aceasta experiența m-a facut să apreciez mai mult muncă celor care fac aceste lucruri și să realizez ca în spatele celui mai mic blid sunt ore de muncă și multă sudoare depusă.
Să nu uităm că deosebitele obiecte pot fi achiziționate direct de la meșterul olar sau de la târguri: cine nu are nevoie de ghivece de flori, farfurii, cani sau oale pentru sarmale?
Sunt sigură că, ne dorim cu totii astfel de ceramice, pe care sa le facem cadou sau de ce nu, să le păstram pentru uzul nostru. Cumpărând produsele românești susținem persoanele și proiectele precum cele a lui nea Vasile și păstrăm tradiția vie. Cea mai mare satisfactie a acestor persoane, este atunci când ceea ce iese din mâinile lor este apreciat și iubit.
Așadar, puneți-vă ghetele, rucsacul în spate și porniți în magica călătorie, habar nu aveți câte lucruri minunate vă așteapta, câte locuri cu priveliști vă taie rasuflarea, veți întalni și ce oameni calzi și primitori abia așteaptă să vă găzduiască.
Acum îmi îndes pălăria pe cap, îmi pun ochelarii, îmi suflec mânecile cămașii și abia astept să pornesc în căutarea unei alte aventuri, pe care ard să v-o împărtășesc…
Ștefania BRACĂU
studentă anul I
Facultatea de Jurnalism – Universitatea Hyperion
Pingback: Atelierul de olărit | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România