Balada tristelor iubiri (actul I)
Dragostea a venit când nici nu se aşteptau…
O privire aruncată pe furiş,
trei trandafiri în bancă sau, după caz, un crin,
idealuri comune şi declaraţii de amor,
în presa scrisă şi la televizor.
Formau un cuplu, după unii reuşit,
un pic forţat, dar îndrăgostit.
Aveau atâtea vise în comun:
o ţară eliberată de-un mare căpcăun,
moşii întinse, averi peste averi,
copii docili şi lucruri fel de fel.
Ei alianţă au format,
pe culmi inalte-au ridicat.
Cu buzduganul Voiculecu au lovit,
balaurului un cap i-au prăpădit.
N-au reuşit să îl doboare
Deşi-şi doreau cu disperare.
Au apelat şi la Gâdel Gândosul Mare Gândicel,
ce toată ziua la Antenă
cu Badea el punea de-o scenă.
Doar, doar vor face zeii o minune
şi or veni şi zile bune
în care cei săraci cu duhul
vor deveni stăpâni pe întreg pământul.
Zeii însă nu i-au ascultat,
probabil erau beţi,
sau doar dezorientaţi.
Balaurul însângerat nu i-a certat,
chiar s-a distrat
şi le-a şoptit încetişor
c-a fost şi el în locul lor.
Dar revenind la cei îndrăgostiţi, povestea nu se termină aici…
Pontică toată ziua se zbătea,
se chinuia şi tot muncea,
dar el nimic nu realiza.
Poate o fi iar Marte retrograd
de Crin nu este la Palat.
Aşa el sta şi cugeta
în timp ce lu’ Crinut ii croşeta
destinul ce va curge brusc aşa:
o ceartă, plânsete, împăcări,
de ochii noştri sau ai lor.
Şi tot aşa au continuat
şi inimile ei şi-au sfâşiat.
Crinuţ, de Ponta s-a simţit trădat
şi nimic în rest nu a mai contat.
A plâns, a stat şi a implorat.
Povestea oare n-a contat?
Crin din copii a adunat
şi casa aproape goală a lăsat.
Nimic nu l-a mai îmbunat.
Dar Ponta, trist şi îngândurat,
cu pieptul frumos tatuat,
cu numele celui iubit
ce de curând l-a părăsit,
s-a ridicat şi a gândit:
sfârşitul meu nu e aici.
Am de crescut nişte copii
şi de făcut economii
pentru că iarna n-a trecut
şi preţurile n-au scăzut.
Aşa că puse d’ un amor
cu Tăriceanu cel Fermecător.
Pe o motocicletă s- au urcat
şi spre necunoscut au demarat.
-va urma-
Adina UBARU