Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Bariera – Eugen BLAGA

Publicat: luni, 21 octombrie 2013

București. Piața Revoluției. Fostă Piața Gheorghe Gheorghiu-Dej. Fostă Piața Palatului. Cea mai mare și cea mai cunoscută piață a țării. De aici, în anul 1989, și-a luat zborul ultimul conducător comunist al țării. Aici este balconul din care a rostit ultimul discurs, ce se dorea a fi o reacție la evenimentele dramatice de la Timișoara din acel an. Aici, în această fantastică piață, s-au adunat laolaltă cîteva dintre cele mai impozante și mai reprezentative edificii ale culturii și ale politicii naționale.

În această piață se află Muzeul de Artă al României, fostul Palat Regal, plin de istorie, apoi Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară, edificată de Fundația Regală Carol I, în continuare – elegantul și prestigiosul Hotel Athenee Palace Hilton. Tot aici a fost așezată de către ctitori și minunata biserică Kretzulescu, ce a rezistat, neașteptat, zeci de ani în coasta sediului unuia dintre cele mai puternice partide comuniste ale vremurilor de atunci.

Piața are în jur cele mai importante, mai vechi și mai renumite artere ale Bucureștilor: B-dul Magheru, B-dul Bălcescu, Calea Victoriei, vechea Stradă a Academiei, apoi strada ce poartă numele unui celebru primar al capitalei, și l-am numit pe Dem.I Dobrescu. Din piață se mai ajunge în strada Cristian Popișteanu, omagiu unui celebru ziarist, stradă ce găzduiește, prin rîvna de o viață a actorului Ion Lucian, actualul Teatru Excelsior.

Dar clădirea ce se impune necondiționat în acest uriaș cadru este magnificul palat al Ministerului Afacerilor Interne. Cei mai tineri dintre noi nu știu că aici a fost, din anul 1950 pînă în anul 1989, sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Palatul are o istorie remarcabilă. Totul a început în anul 1912, cînd ministrul de atunci al treburilor interne, Alexandru Marghiloman, a formulat către guvern cererea ca aici să se edifice sediul comun al administrației centrale a ministrului, inspecției generale a jandarmeriei rurale, al serviciilor sanitare și al închisorilor. Peste 15 ani, ministrul Octavian Goga a preluat cererea și a desemnat pe arhitectul Lucian Creangă, nepotul lui Ion Creangă, să se ocupe de proiect. Abia în anul 1938, regele Carol al II-lea, prin decret regal, a dispus construcția edificiului, iar ministerul a asigurat cele peste 20 de milioane de lei necesare construcției. Lucrările au fost sistate în perioada conflagrației mondiale, din care cauză abia în anul 1950 a fost dată în folosință. Din păcate, începînd cu anul 1958 devine sediul național al partidului comunist.

După 1989, pînă în anul 2004, a devenit sediul Senatului României, iar uriașa sală de ședințe a partidului, acum abandonată, a devenit sala Omnia, utilizată la ședințele Senatului.

Din 2004 clădirea a revenit, așa cum era firesc, Ministerului de Interne, în fapt Guvernului României, din care fac parte și cele două ministere tolerate în edificiu, în cele două corpuri laterale, Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății. De ce tolerate? Pentru că aceasta este atitudinea pe care așa-zișii proprietari, adică salariații ministerului de interne, o au față de ministeriabilii lor colegi.

Clădirea beneficiază, din proiectare, de spații mai mult decît generoase. Nu trebuie uitat faptul că aici, timp de 31 de ani, au fost primiți șefi de stat, personalități ale lumii politice mondiale și nu numai politice. Clădirea, de fapt un uriaș palat, pe care am avut șansa să-l cunosc amănunțit, oferă toate serviciile trebuincioase unei respectabile instituții cum este cea a internelor. Are restaurante, bucătării, spații uriașe de arhivare, garaje subterane, căi de acces multiple și multe, multe altele.

Din anul 2004, odată cu revenirea în palat, ministerul mai beneficiază și de o uriașă parcare. O parcare ce ocupă, chiar în centrul capitalei, un spațiu de mii de metri pătrați, destinat, se spune, abuziv, doar celor din Ministerul de Interne. Aici nu au acces nici măcar autoturismele de serviciu ale celorlate două ministere tolerate, cît despre salariați, nici nu se poate pune problema. Dar suferința cea mai mare este a populației Bucureștiului, a milioanelor de șoferi care caută zadarnic un loc de parcare. Pentru că există și parcarea subterană uriașă, spațiul suprateran ocupat este, de cele mai multe ori, subutilizat. În el se pot admira, ca într-un show-room autentic, mărci renumite de autoturisme. Nu cele mai renumite. Pentru că acestea sînt cu grijă parcate în parkingul subteran.

Cum spuneam, piața este înconjurată de edificii extrem de importante pentru București. Mai ales pentru Bucureștiul cultural: Sala Palatului, umplută aproape zilnic de 4-5000 de oameni, apoi Atheneul Român, Muzeul Național de Artă, care zi de zi și chiar noapte de noapte, în minunatele nopți ale muzeelor, atrag mii, zeci de mii de bucureșteni. Cel mai nou eveniment, Festivalul Enescu, a adus mii de oameni, în fiecare seară, la Atheneu sau la Sala Palatului. Aici, spre exemplu, nu peste mult timp, vor concerta și celebrii Tom Jones sau Julio Iglesias. Tot aici se află și Biblioteca Centrală Universitară, magnet pentru mediul academic bucureștean.

Problema parcării, în ciuda tuturor eforturilor lui Sorin Oprescu, nu este nici pe departe rezolvată în centrul capitalei. Și, atunci, cum este posibil ca mii de metri pătrați, ocupabili zi și noapte de mii de autoturisme, să fie deținută, discreționar, de o singură instituție? A statului. Pentru că ministerul în discuție este o instituție a statului, în slujba cetățenilor. Instituția trebuie să ne ocrotescă, să ne apare, să fie alături de noi, să fie în serviciul public. Evident, o face. Din ce în ce mai bine. Dar, din păcate, imaginea ce crește este umbrită de nemulțumirile zilnice ale șoferilor disperați, unii în tranzit, care nu cunosc locul și care, căutînd cu disperare un loc de parcare, văd în fața ochilor sute de locuri neocupate, îngrădite de ceva vreme și păzite cu strășnicie de subofițeri.

De ambele părți, atît înspre strada Dem.I Dobrescu, cît și spre strada Doamnei, sînt amplasate bariere automate. În gheretele celor de la pază fac de serviciu, zi și noapte, jandarmi. Cîte unul la fiecare barieră, deci doi pe schimb ori trei schimburi, înseamnă șase, plus doi pentru libere, rezultă opt militari care păzesc. La aceștia se mai adaugă păzitorii de la poarta prin care se coboară la cantina de la subsol, apoi cîte doi la fiecare dintre cele trei intrări vizibile. Fiecare dintre cele trei uși sînt asigurate cu control antitero, similar cu cel de pe aeroporturi. Ce păzesc? Pe cine păzesc? De cine îi păzesc? Nu trebuie ca ei să fie alături de oameni?

Barierele din parcare, evident, sînt automate și nu pot fi ridicate decît de cei ce au acces cu card și, de aceea, nu este necesară prezența cuiva. Dar se pare că mulțumirea de sine, autosuficiența exacerbată, orgoliile, nevoia de a fi remarcați să nu fie saturate decît de prezența, în momentul trecerii de bariere, a nefericitului inutil păzitor, care, cu mîna la chipiu și în poziție regulamentară, să salute pe ipoteticul personaj important din spate dreapta, din luxoasa limuzină, în mod obligatoriu Mercedes, Audi sau BMW, mai rar desueta, pentru ei, WV, conduse de alți nefericiți subofițeri, în majoritate supraponderali, din cauza lipsei de efort fizic și a bunului trai. Dacă vreun naiv sau neștiutor șofer, ajuns în pragul disperării de imposibilitatea de a parca aproape de farmacia de pe Academiei pentru a ridica urgent medicamentele prescrise, își face curaj și, cerșind îngăduință, se apropie de bariere, imediat păzitorul reacționează. De cele mai multe ori agresiv, categoric, imperativ, fără drept la replică, nici măcar la cuvînt. Fiind într-o zi în trecere și asistînd la o astfel de scenă, l-am întrebat politicos pe jandarm, de altfel un om ce părea extrem de blînd, cum ar reacționa el dacă ar trebui să cumpere pentru copilul lui medicamente și nu ar fi lăsat să parcheze. Răspunsul a fost identic cu cel pe care l-aș fi dat eu.

Oamenii obișnuiți, cei care plătesc impozitele, taxele, rovignetele, cei care încă mai produc ceva în acestă țară, cred, în naivitatea lor, că bariera ar trebui să existe doar acolo unde nu ai voie temporar să treci pentru că vine trenul, sau, tot temporar, se execută lucrări ce ar pune în pericol trecătorii, nicidecum că bariera ar fi un obstacol, o piedică doar pentru ei. Sancta simplicitas! Și atunci se întreabă, de ce? Se mai întreabă cum de cei de după barieră nu știu sau au uitat că ei le plătesc salariile, că mașinile sînt cumpărate cu banii din impozitele lor. Și se mai întreabă, vai, și dacă nu cumva, așa cum spun sociologii, s-ar putea crea între ei și ceilalți o barieră socială, adică o barieră care ar face dificil, dacă nu chiar imposibil, accesul dintr-o grupare ierarhic inferioară într-o grupare ierarhic superioară, adică, cu alte cuvinte, ca ei să poată fi alături vreodată de cei păziți de bariere.

Cu siguranță, poliția română s-a reformat. Ceea ce încă nu s-a reformat, nu peste multă vreme, va fi doar istorie. În poliție sînt mulți tineri. Școliți, pregătiți fizic, umani și care, ca și noi, trăiesc aceleași necazuri, aceleași suferințe, aceleași nevoi. Au mai rămas puțini cei care vor să fie după bariere. Dar nu au trecut decît 24 de ani de cînd barierele au căzut, de cînd se poate circula liber prin Piața Palatului, azi Piața Revoluției. Unii se tem că ar fi posibil ca, nu peste multă vreme, să se închidă și circulația pietonală prin zona parcării. Personal nu cred că se mai poate. Lucrurile se schimbă cu viteză uriașă. Rețelele de socializare reacționează rapid și nici un argument, chiar și cel al securității instituției, nu mai poate salva bariera.

Aștept ziua în care și aceste bariere vor cădea.

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=17106

Publicat de la data oct. 21 2013. Categorii EUGEN BLAGA.

Zona comentariilor

Meteo în țară

14 decembrie 2019, 11:04
 

NE
Ceaţă
6°C
11 km/h
Perceput de temperatură: 4°C
Presiunea: 1000 mb
Umiditate: 100%
Vânt: 11 km/h NE
Rafale de vânt: 11 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 7:44
Apus: 16:36
Prognoza 15 decembrie 2019
Zi
 

VSV
Înnourat
11°C
Vânt: 7 km/h VSV
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 2
Noapte
 

VSV
Senin
0°C
Vânt: 4 km/h VSV
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 2
More forecast...
 

RSS De la ANM:

  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 13-12-2019 Ora : 23 Nr. mesajului : 1 Intre orele : 23:00 si 05:00 In zona : Județul Caraş-Severin: Reșița, Moldova Nouă, Oravița, Anina, Teregova, Bozovici, Pojejena, Carașova, Berzasca, Prigor, Lupac, Luncavița, Iablanița, Sichevița, Răcășdia, Buchin, Grădinari, Sasca Montană, Dognecea, Lăpușnicu Mare, Bănia, Dalboșeț, Târnova, Coronini, Forotic, Eftimie Murgu, Ticvaniu […]
  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 13-12-2019 Ora : 23 Nr. mesajului : 2 Intre orele : 23:00 si 05:00 In zona : Județul Ialomiţa: Urziceni, Fierbinți-Târg, Coșereni, Gârbovi, Manasia, Bărcănești, Dridu, Jilavele, Bărbulești, Ion Roată, Adâncata, Axintele, Armășești, Sălcioara, Movilița, Alexeni, Grindu, Sinești, Sfântu Gheorghe, Valea Măcrișului, Balaciu, Roșiori, Maia, Rădulești, Moldoveni, Sărățeni, Drăgoești, Ciocârlia, […]
  • Atentionare meteorologica
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 11-12-2019 Ora : 13 : 00 Nr. mesajului : 1 Intervalul : 12 decembrie, ora 02 - 14 decembrie, ora 10 Zonele afectate : conform textului și hărții Fenomene : viscol în zona montană înaltă și strat consistent de zăpadă Mesaj : ATENȚIONARE METEOROLOGICĂ COD GALBEN  Interval de valabilitate: 12 […]

Loto

Horoscop

  • 248.655 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team