Băsescu dezgroapă securea războiului – Octavian ANDRONIC

La prima vedere se poate spune că Traian Băsescu luptă pentru o cauză dreaptă. El nu doreşte ca “românii” să fie împovăraţi cu o taxă inutilă, atâta timp cât fondurile necesare bugetului se pot obţine pe alte căi, iar acciza pe carburanţi ar avea impact dureros pe orizontală tuturor preţurilor. Dacă demersul aparţinea unui partid de opoziţie, putea fi lesne suspectat de populism şi politicianism. Preşedintele însă, este, ar trebui să fie deasupra unor calcule meschine, el reprezentând întregul popor – inclusiv pe cei care nu l-au votat să fie ales, sau au votat să fie demis. Privită dintr-o asemenea perspectivă, chestiunea l-ar aşeza pe preşedinte pe piedestalul interesului naţional, iar susţinerea sa populară ar trebui să fie una semnificativă. Ce se întâmplă în fapt? Poporul nu rezonează sau o face cu discreţie. Punctul de vedere prezidenţial este convenabil majorităţii. În fond, nimeni nu doreşte ca traiul cotidian să se scumpească ca să aibă partidul de guvernământ cu ce să-şi mituiască primarii pentru viitoarele alegeri. Dar, paradoxal, gestul prezidenţial nu generează optimism şi suport. De când a tot clamat intenţia de a respinge bugetul în aceste condiţii n-a ieşit nimeni în stradă să-l susţină. Românii sunt circumspecţi. Au înţeles jocul. Au priceput că nu grija faţă de ei este cea care îl mână pe preşedintele care i-a atins grav la buzunare cu tăierea pensiilor şi salariilor şi majorarea TVA, ci jocul iresponsabil al loviturilor şi contraloviturilor pe care şi le aplică cele două tabere aflate în conflict tot mai deschis. Desigur, nu este nevoie ca preşedintele să devină, în numele coabitării, un susţinător al premierului şi al măsurilor promovate de Executiv. Dar nici nu se poate erija în şef al Opoziţiei fără opoziţie, decât cu riscul unei şi mai mari pierderi de credibilitate. Într-un fel, povestea asta sună ca cea cu Petrică şi Lupul. Petrică – preşedintele se tot suie în copac şi strigă: săriţi, lupul!” Iar oamenii ies şi nu văd nici urmă de lup, doar pe Petrică amuzându-se de mama focului. În mod dramatic dacă va veni momentul unei ameninţări reale, nu va mai sări nimeni în ajutor şi Petrică va fi mâncat de lup… De data aceasta, Băsescu a sărit în mod evident peste cal. Ameninţarea – pe care nu va ezita să o ducă la îndeplinire – cu blocarea bugetului şi a acordului cu FMI este una fără precedent în jocul politic românesc. Deja, reacţiile externe, inclusiv din partea Uniunii Europene (unde Băsescu zgândăre din nou spiritele, după agitaţia prilejuită cu proclamarea noului obiectiv naţional în chiar preziua summit-ului de la Vilnius) sunt semnificative, iar faptul că între puterile de la Bucureşti nu reuşeşte să se instaleze măcar un simulacru de armonie poate să conducă la o lehamite comunitară cu urmări imprevizibile. Problema – reală – pe care o ridică Băsescu de data aceasta, putea fi negociată înainte să se audă zăngănitul armamentului din dotare şi mă îndoiesc că într-un dialog între persoane raţionale nu s-ar fi putut găsi un consens.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.