Buncărul ilegalităţilor de la Casa Poporului

Casa Poporului pare urmărită de un blestem: să fie un buncăr al abuzurilor şi ilegălităţilor potentaţilor vremii. Faraonicul proiect ceauşist a fost adus până în faza în care l-a găsit decembrie ‘89 prin uriaşe sacrificii, nu doar materiale – despre regimul draconic la care erau supuşi cei ce lucrau acolo circulând poveşti dintre cele mai bizare.

A urmat perioada „romantică”, de după revoluţie, când s-a propus demolarea edificiului sau, în cel mai bun caz, transformarea lui în bordel. În tot acest timp de abandon administrativ, s-a pus la puncz sistemul jafului organizat pe scară largă, de la Casa Poporului provenind nu puţine din materialele de construcţie şi ornamentele unor somptuoase vile, răsărite peste noapte în centrul Bucureştiului şi în noile cartiere de lux de la Mogoşoaia şi Snagov. Despre toate acestea ziarul nostru a scris pe larg.

În fine, şi ca urmare a acestor semnale, Casa Poporului părea să fi intrat într-o zodie mai fastă şi pe mâini mai bune – adică în chiar subordinea Camerei Deputaţilor, care, prin conducerea sa energică, şi-a propus reabilitarea „mastodontului”.

S-au obţinut necesarele sume de la buget (considerabile) şi s-a optat şi pentru un nume nou (Palatul Parlamentului), care însă este şi el discutabil câtă vreme acolo îşi desfăşoară activitatea numeroase alte instituţii la fel de reprezentative.

Numai că nici noul nume şi cu atât mai puţin noul patronaj n-au reuşit să se sustragă seriei negre a ilegalităţilor şi abuzurilor. Dimpotrivă, ele au intrat într-o fază nouă.

Un document ajuns recent în posesia unor organe de control evidenţiază principalele încălcări de lege prin care s-au provocat pagube de zeci de miliarde lei, suportate direct de la bugetul statului.

Astfel, în dispreţul prevederilor legale, au fost angajate noi lucrări fără să fi fost inventariate cele deja executate şi fără să se fi evidenţiat cheltuielile efectuate, ceea ce dă posibilitatea unor fraude financiare de proporţii.

Dar chiar şi aşa răspunderea celor care au luat asemenea decizii se află în sfera penalului. În aceeaşi categorie intră executarea lucrărilor fără documentaţie tehnico-economică, precum şi abandonarea proiectelor iniţiale în favoarea altora, introduse fără justificare, ceea ce înseamnă cheltuirea a miliarde de lei în mod inutil.

Mai mult, sunt eludate şi concluziile expertizei realizate de către specialiştii Ministerului de Finanţe – cu aceleaşi urmări în privinţa cheltuirii iresponsabile a banului public.

Şi toate acestea se petrec în numele Camerei Deputaţilor, mai exact al secretariatului său general şi al biroului permanent, care şi-au „asumat” finalizarea Casei Poporului.

Dincolo de acest prag al ilegalităţilor financiare, s-a trecut uşor în zona afacerilor dubioase, o mulţime de firme obscure ajungând furnizoarele Casei Poporului (prin intermediul Camerei Deputaţilor) fără licitaţii şi fără a oferi garanţia aducerii celor mai bune mărfuri.

Ca să se ajungă aici s-a recurs la artificiul (ilegal, bineînţeles) transferării unor sume destinate investiţiilor la capitolul achizionării de mobilier. Cazul cel mai recent: cel prin care s-a încredinţat unui S.R.L. oarecare un contract de 88  milioane de lei pentru cumpărarea de mobilier „de epocă”, precum „bufet în stilul secolului al XVIII-lea, bogat sculptat cu elemente florale şi antropomorfe”, sau „comodă garnitură de salon atelier stil Napoleon al III-lea intarsiat alamă”.

Toate aceste piese sunt în zotală contradicţie cu stilul mobilierului existent. Dar nu sunt în consonanţă cu grandomania, kitsch-ul şi abuzul ce au tutelat de la prima mistrie ctitoria lui Ceauşescu.

Eventualul chiriaş al birourilor sale somptuoase – la care şi-a permis să adauge tot felul de acareturi, inclusiv… terenuri de tenis – i-a moştenit şi dispreţul faţă de lege ca şi faţă de banii bugetului, respectiv ai contribuabililor.

Atât numai că într-un stat de drept, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în statul totalitar, până la urmă cei vinovaţi răspund, chiar dacă săvârşesc ilegalităţile sub pălăria Camerei Deputaţilor.

(16 ianuarie1995)

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.