Când un vot schimbă istoria…

Parcă mai mult ca oricând, alegerile considerate istorice de peste Ocean au relevat cât de important este fiecare vot. De-a lungul timpului au fost momente definitorii, în care alegerea generată de un vot a ajuns să schimbe istoria.

Legendarul premier britanic Margaret Thatcher a fost o figură controversată a Conservatorilor, iar urmările politicilor sale, deopotrivă interne și externe, se văd și astăzi.

Totuși, anvergura sa și intrarea triumfală în cărțile de istorie se datorează unui singur vot al unui parlamentar. Mai exact, în 1979, Thatcher, ca lider al opoziției, a inițiat o moțiune de neîncredere la adresa premierului laburist James Callaghan.

Moțiunea a trecut cu 311 voturi la 310, iar restul este istorie.

Tot din Marea Britanie vine o altă victorie de acest tip: în 2015, în timpul unei curse electorale foarte strânse, un votant a făcut un desen obscen în dreptul numelui de pe listă al candidatului conservator Glyn Davies, pentru a-și arăta disprețul.

Doar că votul a fost considerat valid și, grație lui, Davies s-a ales cu locul în Parlament. I-a și mulțumit votantului, public, pentru sprijin.

De altfel, există în istoria engleză un precedent teribil care arată ce repercusiuni poate avea un singur vot: după ce Oliver Cromwell a fost ales la o astfel de diferență șef al Noii Armate, în 1645, a fost centrul unui război civil devastator, care a zdruncinat din temelii monarhia și întreaga țară.

Tot din Europa vine un alt moment în care un vot a schimbat tot. Mult mai aproape de zilele noastre și cu urmări nici pe departe atât de grave, alegerile legislative din Carinthia, Austria, din 2013, au pus față în față, într-o campanie cu rezultat incert, formațiunile Bundnis Zukunft Osterreichi și Partidul Verde.

Potrivit rapoartelor celor care au asistat la numărătoarea voturilor, Verzii au câștigat cu un vot tot pentru că un buletin avea desenat un semn indecent. Deși pare greu de crezut, și de această dată opțiunea a fost considerată vot corect exprimat, comisia considerând că desenul era… perfect încadrat în pătratul respectiv.

Un alt episod care stă de asemenea sub semnul teribil al diferenței de un vot, dar mult mai dureros pentru candidat, s-a petrecut în India, în anul 2008.

Deși avea sprijinul a 62.215 votanți, C. P. Joshi a pierdut locul în Adunarea Reprezentativă a statului Rajasthan la diferență de un vot. Și poate ar fi fost doar un eșec, dar ulterior a aflat că mama, soția și șoferul său nu ieșiseră la urne în ziua respectivă.

Mai departe, în Africa, un vot a schimbat soarta unei țări și a generat apariția unui nou stat. Este vorba despre Zanzibar, care, în 1961, proaspăt eliberat din colonialism, intrase aparent într-o eră a dominației arabe. De altfel, alegerile din acel an urmau să decidă drumul țării, iar formațiunea Partidul Naționalist din Zanzibar, majoritar arabă, era dată câștigătoare.

Doar că un mic partid numit Afro-Shirazi a izbutit să câștige orașul Chake-Chake cu 1.538 de voturi la 1.537, ceea ce a însemnat 10 locuri în Parlament, formarea unei coaliții cu formațiunea arabilor și de aici unificarea cu Tanganyka, sub numele Tanzania.

O schimbare remarcabilă de situație generată de un singur vot poate fi consemnată în istoria politică a SUA. După asasinarea lui Abraham Lincoln, în 1865, Andrew Johnson a depus jurământul.

Pentru că-i simpatiza pe confederați, a devenit detestat de Republicani și în scurt timp Congresul a emis un act prin care se considera că președintele comite o faptă gravă dacă înlocuiește oficialități fără aprobarea Senatului. Johnson a făcut două astfel de mutări, iar Camera Reprezentanților a decis că trebuia suspendat, fapt fără precedent.

Procedurile și dezbaterile au durat 11 săptămâni, suspendarea a avut loc, dar președintele nu a fost înlocuit; pentru a fi înlăturat era nevoie ca două treimi dintre senatori să voteze contra sa. La momentul exprimării opțiunilor, Johnson a avut un vot în plus și a rămas în funcție.

În ce privește felul în care Rutherford B. Hayes câștiga mandatul la Casa Albă, a rămas în istorie sub numele de „Compromisul din 1877”.

Consemnările timpului arată că la acel moment contracandidatul său democrat, Samuel J. Tilden, nu reușise să aibă cele 185 de voturi ale electorilor, deși câștigase ca opțiuni electorale în rândul populației americane.

Cu 20 de voturi ale electorilor în dispută, un Comitet al Congresului s-a întrunit pentru a decide către care candidat merg acestea. Opt dintre membrii organismului decizional au votat pentru Hayes, cu unul mai mult față de Tilden.

Conștient de controversa care îl făcuse președinte, Hayes a promis că nu va mai candida pentru al doilea mandat și și-a ținut cuvântul.

 

Roxana Istudor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

comments