Carnea adusă de departe generează mai multe emisii decât un SUV

Producția de alimente este responsabilă pentru aproximativ un sfert din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră, dar unele alimente contribuie mult mai mult decât altele.

Iată câteva detalii cel puțin relevante despre costul – nu doar asupra buzunarului – al obiceiurilor alimentare ale vesticilor, care oricum aruncă mult din ce cumpără.

La nivel global, emisiile de transport reprezintă în medie doar șase procente din amprenta de carbon a alimentelor. Dar „când 1 kg de produs este mutat, o milă pe cale aeriană are de obicei de aproximativ 100 de ori impactul de carbon al unei mile pe mare”, scrie BBC.

Etichetele alimentelor nu includ de obicei informații despre transport. Dar dacă cumpărați alimente extrem de perisabile, cum ar fi sparanghel, fasole verde, mâncare, mazăre decojite, porumb sau fructe de pădure în afara sezonului, probabil sunt de departe.

Dar sunt destul de robuste ca să ajungă pe mare sau este nevoie să călătorească mazărea cu avionul?, ceea ce schimbă mult datele problemei.

Practic, simpla evitare a alimentelor care au fost transportate pe calea aerului ar putea elimina 20% din amprenta de carbon a oricărei diete”, scrie omul de știință Tim Berners-Lee.

Fructele și legumele cumpărate în afara sezonului pot fi cultivate într-o seră încălzită.  Carnea de vită importată, în special de departe, din state în care creșterea bovinelor este principalul motor al defrișărilor, poate avea de trei ori amprenta de carbon a cărnii de vită produse local.

Berners-Lee a calculat că estimează că o friptură brută generează 5,8 kg echivalent CO2, mai puțin decât un SUV pe o distanță de opt kilometri, dar aceeași friptură obținută din terenurile defrișate din Brazilia, de pildă, poate genera aproape 18 kg de emisii.

Portocalele se păstrează bine și pot fi expediate pe apă, astfel încât amprenta lor de carbon este de obicei destul de scăzută.

Dar un litru de suc de portocale poate avea un echivalent de CO2 care face cât transportul a șase kilograme de fructe, mult peste cât este nevoie pentru a obține litrul de suc, în care intră, potrivit lui Berners-Lee, deșeurile de celuloză, cerințele de fabricație, pasteurizarea sucului, fabricarea cutiei, transportul acesteia de la fermă la storcător, apoi la carton, la distribuitor și la refrigerare…

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.