Casa de la Bacău a lui Vasile Alecsandri scrâșnește morbid în genunchi
În centrul municipiului Bacău, ca o lebădă neagră căzută în estuarul fluviului, strigată de moarte, casa de la Bacău în care s-a născut poetul Vasile Alecsandri îngenunchează sub bălării, curmată după aproape trei veacuri de când a fost zidită. Este lăcașul în care în miezul verii anului 1821 (după unii, 1819 sau 1818), la pervazuri pavoazate cu lucrături de stil răsărea o viaţă luminată cu destin de poet național. Lăcașului însă i s-a strămutat menirea de casă memorială în dărâmătură de casă din care nu va mai rămânea curând decât propriu-i moloz în care va zăcătui nimic altceva decât rezultatul chibzuinței cu care noi înșine ne alegem dregătorii…!
Fiul Elenei Cozoni şi al medelnicerului, apoi vornicului Alecsandri de la Mirceşti, ce va să fie cel neasemănat şi neasemănător zămislitor al pastelurilor în versuri, Vasile Alecsandri, aici a văzut lumina zilei, iar tot aici se vede azi lucrul mîinilor nesătule de a acapara și vetrele noastre spirituale…!
Se spune că în acea zi de iulie, a anului 1821, mama poetului era în trecere prin târgul Bacăului şi se împlinea sorocul venirii pe lume a fiului ei, neştiut atunci că această casă căreia i-a trecut pragul o mamă gata să nască va primi în ea, peste puţin timp, sufletul unui geniu al românilor.
Ce altă istorie mai înstelată de sfinţenia patrimonialităţii poate avea o casă, ca aceea de a-i fi loc memorial de naştere a unei personalităţi a neamului nostru care, vrând, nevrând, apăsat din toate laturile, îşi lasă uitaţi şi nu o singură dată vânduţi cu istorie cu tot geniile şi oamenii de valoare ai unei ţări în care nici legea nu mai respectă legea?!
Casa în care s-a născut poetul Vasile Alecsandri e un monument de artă arhitecturală din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar astăzi nici umbra nu-i mai este întregă pentru că prin bolţi şi pereţi răzbate soarele. E muşcată de la fundaţie până la acoperiş. Până și umbra-i este zimţată pentru că e toată găurită dinăuntru până afară și de la bagdadie până la fundație. Păianjenii îi mai țin legați pereții cu desișuri de pânze fumurii, ca niște capcane întinse duhului culturii neamului românesc, ce scapătă prin crăpăturile ctitoriilor strămoșești…!
Dintr-un monument a ajuns colb pe drum, împins de ape, și de vânt! Era un palat de rară sublimitate arhitecturală, aparținând vornicului Alecsandri, cel care a lăsat-o moştenire fiului său, poetul Vasile Alecsandri. Făcea parte dintr-un ansamblu de aşezăminte abandonat înainte de anul 1989 în ploi și viscole, între blocuri, pentru că avusese parte de „binecuvântarea” sistematizării, ca fiind boieresc. Iar „boierii”, aceştia de azi, de fapt crâncen amatori de chilipiruri, care şi-au ridicat în slava cerului tot felul de sluţenii arhitecturale mari ca piramidele au lăsat-o în adăpostul propriei umbre și-au măcinat-o intemperiile, ca pe multe alte construcții monumentale patrimoniale, culcate la pământ pentru ca în locul lor să se ridice vile opulente în toată ţara.
Înainte de naţionalizare, ansamblul de aşezăminte din care făcea parte casa în care s-a născut poetul Vasile Alecsandri s-a aflat în patrimoniul familiei poetului. După naţionalizare, o parte din el a fost demolată iar în 1980 casa a fost înregistrată pe lista monumentelor istorice, pentru ca, după 1989 să i se retrocedeze descendentei familiei poetului, Florica Urziceanu, fiica generalului Dragomir Badiu. Odată cu aceasta, casa începe să fie zguduită iresponsabil şi să se ruineze ireparabil. Proprietara Florica Urziceanu a vândut-o societății Infoterra din Bacău, reprezentată de un italian mandatar, cu numele Mario Maggi, care intenţiona să o preia apoi pe persoană fizică, spre a demola-o ca să folosească spațiul în scopuri comerciale, poziţia lui centrală în municipiul Bacău fiind aurul râvnit agonizant de cei cu gândul la a strica, netulburaţi de faptul că istoria suspină departe, în timp! Se vorbește că prețul de vânzare ar fi fost de aproximativ 38 000 de euro, dar cine, afară de cei în cauză pot cunoaște adevărul în fapt?! Ceea ce este știut e faptul că planul a curs mai departe în toată libertatea asigurată lejer de administrațiile locale. După doar câteva luni societatea i-a vândut imobilul cui altuia decât lui Mario Maggi?, pesemne cu 50 000 de euro…!
Iată cum, în Bacăul cu un carusel extrem de pestriț de administrații succesive (să nu se creadă că partidele nu sunt de o mamă toate când e vorba de neglijențăcrasă față de bunul național și nu coabitează frățește la jecmănit…!) s-a ales praful și din casa lui Vasile Alecsandri ca și din cele ale lui George Bacovia (două la număr și amândouă devastate).
Faptul de a fi un imobil clasa A a stins ardoarea italianului, dar casa poetului Vasile Alecsandri a rămas a nimănui şi e azi la mâna politicienilor şi edililor care mâine vor constitui omniprezentul sobor sfinţitor de lifturi pentru urcat la putere, spre a cânta prohodul unei case patrimoniale ce, începând să trosnească și să se clatine din încheieturi, prin nepăsarea proprietarei, a devenit o pradă, iar azi sondează cerul, pregătită să plece în neant, luând după ea, zi cu zi, chiar şi amintirile!
Aurel V. ZGHERAN