Ce alegem ?
Ieri, Laura Codruţa Kovesi a fost convocată la Ministerul Justiţie. Evident, nu ca să fie felicitată, că doar l-a zguduit din temelii.
Ca din întâmplare, ambasadorul SUA a fost şi el în vizită acolo. America se implică, e vizibilă, în vreme ce Rusia, la o aruncătură de băţ abia se mai vede, ocupată să digere Crimeea. Băleşte la cotitură şi aşteaptă momentul prielnic să vadă dacă tabăra care serveşte interesele ei de la noi, va câştiga .
Parcă văd cum or să sară în sus convinşii democraţiei absolute, corifeii independenţei totale! Ţărişoara, democraţia, neatârnarea, toate periclitate definitiv de prezenţa ambasadorului SUA la ceremonia de mazilire a şefei DNA.
Democraţia într-un astfel de mediu e un concept grav supralicitat de teorie pe care realitatea cum o prinde, cum îi saltă fusta, îi dezgoleşte vulnerabilităţile şi-i dă să aleagă între mai mulţi pretendenţi deodată.
Dacă spui oamenilor despre influenţele inevitabile, şi într-o măsură de o acceptabila subdimensionare democratică, sar imediat spălătorii de creiere, specialiştii ecarisajelor sufleteşti să denunţe încălcarea libertăţii, democraţiei, autodeterminării.
Oricum, doi bani nu dau ei pe aceste concepte – grav relative, atunci când sunt luate în absolut. Totul există în amestecuri. Ei le caută acestor concepte democratice aţele, ca să le mânuiască, vesnic disponibili, în faţa publicului.
Politicienii ştiu prea bine că oricare din aceste concepte odată exagerate încep să–şi arate chipul de monstru. Orice exagerare, e dezgustătoare. Cu exceptia promovata abil de specialistii populisti in deturnarea politică a dezgustului .
Cei bogaţi sunt în permanentă mişcare chiar şi când sunt bolnavi, dar sunt comozi până la puturoşenie în cele patru ore de somn pe noapte.
La ei vor veni mereu să se împrumute cei săraci, să caute de lucru sau să construiască o relaţie în care aceste ingrediente universale împrumutul şi munca ar putea aduce profit la nevoie.
Aceşti vecini bogaţi şi puternici sunt oricare din Rusia, SUA, UE, etc.Săracii suntem noi.
Bogaţii uneori au nevoie de câteva fructe şi legume proaspete, muncite direct şi nemijlocit şi vor apela la vecinii mai săraci şi cu mai mult timp la dispoziţie.
Negocierea preţului. Ea e nedemnă în raport cu bogătiile negociatorilor. Astfel se ajunge la preţul pieţei. El nu tine cont de prosperitatea cumparatorului ,nici de amarul producatorului si astfel negocierea e un abuz,o formă de exploatare ruşinoasă şi înjositoare,dezumanizantă pentru omul nevoias. Asta pentru ca el nu a avut niciodată ocazia de a trăi viaţă bogatului apasarile lui şi de a acţiona exact la fel ca el sau de a falimenta. Democraţia însă îl apară pe cel slab pentru că în absenţa ei saracii ar fi fost sfâşiaţi pe loc.
Încă şi mai mult se complică lucrurile când odrasle bogatului încep să se drogheze, concomitent cu copiii săracului. Ceea ce e un infam viciu şi depravare la bogat e lipsa de şansăşi disperare la sărac.
După cum aţi înţeles deja,unul din bogaţii din pildă mea e America. Depravarea Americii democrate însă, induce jocuri de auto-protecte, bogatul va face totul ca odrasla să nu întreîn puşcărie şi începe să folosească o colosală forţă că să ascundă ruşinosul secret .
Democraţia astfel văzută dinspre bătătură săracului e absolut găunoasă, triumful legii în aceste condiţii e o flagrantă injustiţie .
Dacă săracul va fura ceva, in ajutorul lui nu se vor mişcă munţii influenţei pentru că totul se mişcă sub acţiunea unor forţe şi cu o miza serioasă . Legea trâmbiţată, şi în anumite limite încălcată de bogat, nu se aplica nevoiasilor.
Complicat, nu?
Bogatul Rusia nu da doi bani pe democraţie şi exercită o forţă strălucitoare,curată,inocentă şi fără subterfugii în comparaţie cu oscilaţiile democraţiei americane. Rusia pare mai curată, nu-i aşa?
Intotdeauna democraţia a fost o năzuinţă neîmplinită definitiv, dar funcţională, în vreme ce dictatura a părut dintotdeauna o strălucire fără pată.
Săracului s-ar putea să I se pară dictatura mai simplă, mai puţin pervertită, mai la îndemană.
Dar opresiunea începe să se învecineze în neajunsuri cu democraţia în momentul când apar profitorii ei. De aici încolo legea se complică şi acţiunea ei devine imprevizibilă precum democratia.
2) Modelul dictatorial în care Cel Mare,uneori priveşte cu bunăvoinţa în anuminte momente către sluga lui asa cum promite sa ne privească Rusia.
Alegerea depinde de ce vrem de la viaţă.
Oamenii în vârstă nu vor înţelege niciodată emulaţia tinerilor din stradă. Lor, Rusia li se va părea o optinune mult mai simplă decât oscilanta democraţie vestică.
Drama noastră: Rusia nu e vizibilă decât arareori în accesele ei de furie dictatorială şi doar de către o mâna de politicieni care primesc ordinmele direct. Daca n-ar fi lovit in Ukraina am fi zis ca e o putere sigura pentru noi. Asa si incearca sa o prezinte multe publicatii controlate de ea.
Democraţia în veşnica ei improvizatie e vizibilă pentru că nu are nimic de ascuns şi fiind participativă nici nu vrea şi nici nu poate să ascundă..
Săracii precum ţările din Estul Europei , din Africa , sau de aiurea nu vor avea niciodată de ales, alţii vor alege pentru ei. Dintre aceştia unul îl atacă şi altul îl apară apărându–se pe sine.
Lucrurile se văd tocmai pe dos. Kovesi pare că a fost chemată la ordine la Ministerul Justiţiei. În realitate ministrul e cel ce tremură în ascuns. Realitatea nu e niciodată ceea ce pare dacat atât cât o permite viaţa, acest incomprehensibil până la capăt, joc de-a v-aţi ascunselea.