Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat ‘Vagabondul’
Un baston, o pereche de pantofi uriași, pantaloni largi și lungi, melon, mustața inconfundabilă. Acesta este portretul celebrului ”Vagabond”, personajul în care actorul de geniu Charlie Chaplin a pus talent, umor, romantism. ”O zi în care nu râzi e o zi pierdută”, spunea Charlot.
Primele filme ale lui Chaplin au fost făcute pentru studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, unde a creat personajul ”Vagabondul” și a învățat arta de a face film. Publicul l-a văzut pentru prima oară pe ”Vagabond” când Chaplin avea 24 de ani, în cel de-al doilea film al carierei sale, lansat în urmă acum mai bine de 100 de ani, la 7 februarie 1914 — ”Kid Auto Races at Venice”. El a inventat costumul ”Vagabondului” pentru un film realizat cu câteva zile înainte, ”Mabel’s Strange Predicament”, dar care a fost lansat după al doilea, la 9 februarie 1914.
Mark Sennett i-a cerut lui Chaplin să ”preia un machiaj de comedie”, scria Chapin în autobiografie.
”N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în ‘Making a Living’). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut”, scria actorul.
Actorul Fatty Arbuckle a contribuit la alcătuirea recuzitei ”Vagabondului” cu melonul socrului și proprii săi pantaloni (de dimensiuni mari). Alt actor, Chester Conklin, a contribuit cu un palton, iar Ford Sterling cu pantofii de mărime 14, care erau atât de mari, încât Charlie trebuia să îi poarte invers — dreptul în piciorul stâng și stângul în piciorul drept — ca să nu îi cadă. Și-a făcut mustața celebră din păr artificial. Singurul lucru care îi aparținea lui Chaplin era bastonul din bambus.
Personajul ”Vagabondul” s-a bucurat de o popularitate deosebită în audiențele de cinema. De ce? Pentru că este un personaj fără adăpost cu maniere rafinate, cu haine ponosite dar cu distincția unui gentleman, mereu pus pe șotii dar galant și cuceritor, sărac dar poet, dansator, visător.
Mesajele transmise de ”Vagabond”, indiferent că vin dintr-un film mut sau dintr-unul sonor, dintr-un film în care era îndrăgostit sau unul în care căuta flămând o bucată de pâine sunt în general aceleași — să știi să transmiți altora bunătate, iubire, să fii modest, să trăiești prezentul, cu tot ce îți oferă el.
Actoria, învățată din copilărie
Charlie Chaplin, unul dintre cele mai mari staruri de cinema ale secolului XX, s-a născut la Londra, în Marea Britanie, la 16 aprilie 1889. Părinți lui erau animatori — tatăl era vocalist și actor, iar mama era cântăreață și actriță. A învățat să cânte de la părinții lui.
Primul turneu în America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno între anii 1910-1912. După cinci luni pe care le-a petrecut în Anglia, acesta s-a întors în Statele Unite pentru un al doilea turneu, ajungând cu trupa Karno în 2 octombrie 1912. În aceeași companie se afla și Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai târziu cunoscut ca Stan Laurel, care a creat, alături de Oliver Hardie, celebrul cuplu Stan și Bran. Charlie și Stan au fost colegi de cameră într-o pensiune. Stan s-a întors în Anglia, dar Chaplin a rămas în SUA. În anul 1913, Chaplin a fost văzut cu trupa de către Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee și Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat în studioul lui, Keystone Studios, ca înlocuitor al lui Ford Sterling. După prima apariție în lumea filmului a lui Chaplin, în filmul ”Making a living”, Sennett a crezut că a făcut o greșeală costisitoare. Mabel Normand l-a convins să îi ofere a doua șansă.
Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris și regizat multe dintre primele sale filme. Lui Chaplin nu i-a plăcut să fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori. Într-un final, au trecut peste diferendele dintre ei și au rămas prieteni chiar și după ce Chaplin a plecat de la Keystone. Mark Sennett nu l-a adoptat pe Chaplin imediat, iar acesta credea că Sennett vrea să îl concedieze din cauză că nu s-a înțeles cu Normand. Cu toate acestea, filmele lui Chaplin au avut mare succes, el devenind unul dintre cele mai mari staruri de la Keystone.
La început, Chaplin folosea formula lui Sennett de a face comedii, bazându-se pe gesturi și mimică. Pantomima lui Chaplin era mai subtilă și mai adecvată pentru farsele romantice sau domestice, decât pentru urmăririle specifice celor de la Keysotne. Glumele vizuale erau totuși în stilul Keystone — ”Vagabondul” atacându-și dușmanii cu șuturi și cărămizi. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 de scurt-metraje în primul an de cinematografie.
De la filmul mut, la filmul vorbit
Odată cu grupurile numeroase de imigranți veniți în America, filmele mute au putut să treacă toate barierele dintre limbile străine. ”Vagabondul” lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor și ale imigranților, lupta constantă pentru supraviețuire și astfel și-a păstrat audiența. În anul 1916, Corporația Filmelor Mute i-a oferit lui Chaplin 670.000 de dolari americani pentru a produce o duzină de filme de câte două role de peliculă. I-a fost dat aproape tot controlul artistic și a produs 12 filme într-o perioadă de 18 luni. Chaplin a considerat perioada filmelor mute drept cea mai fericită din cariera sa, deși își făcea griji că filmele sale deveneau superficiale din cauza termenelor de finalizare pe care le impuneau contractele. Când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, Chaplin a devenit purtătorul de cuvânt al Liberty Bonds, împreună cu prietenii săi apropiați, actorii Douglas Fairbanks și Mary Pickford.
După ce Chaplin și-a asumat controlul asupra producțiilor sale în anul 1918, întreprinzătorii au acoperit cererea de filme cu Charlie Chaplin aducând înapoi comediile sale mai vechi. Filmele au fost reeditate, li s-au pus titluri noi și au rulat din nou, mai întâi pentru teatre, iar apoi pentru comercializare. Cele 12 comedii mute au fost readuse ca filme cu sunet în anul 1933, când producătorul Amadee J. Van Beuren a adăugat noi efecte sonore.
Chaplin nu a prea vorbit despre tehnica lui de a face filme, susținând că ar fi ca și cum un magician și-ar dezvălui propriile iluzii. De fapt, până să înceapă să facă filme cu dialog, Chaplin filma mereu înainte de finalizarea scenariului. Metoda pe care a dezvoltat-o a fost să înceapă de la o premisă vagă cum ar fi ”Charlie intră la saună” sau ”Charlie lucrează la un magazin de amanet”. Apoi, împreună cu echipa sa, dezvolta ideea și avea grijă de acțiune și de partea de umor. Odată ce ideile erau finalizate, se adăuga o structură narativă. Acesta este unul dintre motivele din cauza cărora Chaplin termina filmele într-un timp mai lung decât alții. Chaplin era un regizor extrem de precis și le arăta actorilor exact cum voia ca aceștia să joace. Animatorul Chuck Jones, care locuia lângă studioul lui Chaplin când era copil, spunea că își amintește cum tatăl său îi zicea că l-a văzut pe Chaplin filmând aceeași scenă de aproape 100 de ori până când aceasta a ieșit cum și-a dorit el.
Propriul studio la Hollywood
În anul 1917, Chaplin a semnat un contract cu First National pentru a produce 8 filme de lung-metraj. First National a finanțat și distribuit aceste filme (între anii 1918-1923), dar i-a oferit controlul creativ, lucru care i-a permis să joace mult mai relaxat și să se concentreze pe calitate. Chaplin și-a creat propriul studio la Hollywood și, folosindu-și independența, a creat un corp de lucru care a rămas distractiv și influent. Chaplin a devenit mai ambițios și și-a extins proiectele în filme mai lungi, printre care și ”Shoulder Arms” (1918), ”The Piligrim” (1923) și filmul clasic ”The Kid” (1921).
În anul 1919, Chaplin a fost co-fondator al companiei de distribuție United Artists, împreună cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks și D.W.Griffith, care voiau să scape de puterea distribuitorilor din studiourile de la Hollywood. Această mișcare, împreună cu controlul total al producțiilor, datorată studioului său, au asigurat independența lui Chaplin ca producător de film. A făcut parte din United Artists până în anii 1950.
Toate filmele sale din cadrul acestei companii începeau cu o dramă, în care Chaplin avea doar un rol superficial — ”A Woman of Paris” (1923), care a fost urmat de clasicele ”The Gold Rush” (1925) și ”The Circus” (1928). După ce au apărut filmele cu sunet, Chaplin a făcut ”City Lights” (1931) și ”Modern Times” (1936) înainte să treacă la sunet. Acestea era filme mute, la care a adăugat propria muzică și efectele sonore. ”City Lights” a fost filmul în care a combinat cel mai bine comedia cu sentimentalismul. Despre ultima scenă, criticul James Agee a scris în revista Life, în anul 1949, că este ”cea mai bine jucată scenă care a fost văzută într-un film”.
Cu toate că filmul ”Modern Times” (1936) este mut, conține replici, care vin de la obiecte neanimate, precum un radio sau un televizor. Acesta a fost creat pentru audiențele din anii ’30, în care oamenii nu mai erau obișnuiți să urmărească filme mute. ”Modern Times” a fost primul film în care s-a auzit vocea lui Chaplin (în cântecul de la sfârșit, care a fost scris și interpretat de Chaplin). Cu toate că filmele cu dialog au devenit dominante la scurt timp după ce au fost introduse, în anul 1927, Chaplin considera că arta pantomimică este esențială pentru cinematografie.
”Acțiunea este înțeleasă mult mai general decât cuvintele. Precum simbolurile chinezești, aceasta reprezintă lucruri diferite, în funcție de contextul scenic. Ascultă descrierea a ceva necunoscut — un facocer, de exemplu; apoi privește o poză a animalului și vei vedea ce surprins vei fi”, declara Chaplin în Time Magazine, în februarie 1931.
De asemenea, Chaplin a fost coregraful filmului ”Limelight” (1952) și cântăreț în filmul ”The Circus” (1928). Cele mai cunoscute cântece compuse de el sunt ”Smile”, compus pentru filmul ”Modern Times” (1936) și a folosit versurile pentru a promova o revenire a filmului în anii 1950, cântat de Nat King Cole. ”This is my song”, din ultimul film al lui Chaplin — ”A Countess From Hong Kong” — a fost nr. 1 în mai multe limbi în anii 1960, precum și piesa lui Chaplin din ”Limelight”, care a fost un hit în anii 1950 cu titlul ”Eternally”. În filmul ”A Countess From Hong Kong”, la care a fost regizor și producător, joacă Sophia Loren și Marlon Brando, iar Chaplin și-a făcut ultima apariție în rolul unui stewart cu rău de mare.
Pe lângă regizarea acestor ultime filme, Chaplin a scris ”My Autobiography” între 1959-1963 și a fost publicată în 1964. Din anul 1969 până în 1976, Chaplin a scris melodii originale pentru filmele sale mute, iar apoi le-a relansat. A compus melodii pentru toate scurt-metrajele sale de la First National — ”The Idle Class” în 1971 (împreună cu ”The Kid” pentru a fi relansat în 1972), ”A Day’s Pleasure” în 1973, ”Pay Day” în 1972, ”Sunnyside” în 1974, și pentru lung-metrajele ”The Circus” și ”The Kid” în 1969 și 1971. Chaplin a lucrat la melodiile sale împreună cu Eric James.
În 1974 a fost publicată autobiografia sa pictorială ”My Life in Pictures”. Ultima lucrare a lui Chaplin a fost o melodie pentru filmul său din anul 1923 ”A Woman of Paris”, care a fost terminat în anul 1976. La acea vreme Chaplin era extrem de fragil, sănătatea sa începând să se deterioreze la începutul anilor ’70. În 1977 avea deja dificultăți în comunicare și se deplasa cu ajutorul unu scaun cu rotile. Chaplin a murit în somn în ziua de Crăciun în 1977, în Elveția.
Creația sa cinematografică este cea mai importantă moștenire pe care a lăsat-o generațiilor următoare, iar lecția sa de viață se rezumă într-un poem care îi este atribuit: ”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stima de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numește … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consuma energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat. Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul și să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numește … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că rațiunea mă poate înșela și dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. Și toate acestea înseamnă … Să știi să trăiești cu adevărat”.
Sursa: AGERPRES