Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Cinematograful de Acasă 29 martie – 4 aprilie 2019

Publicat: joi, 28 martie 2019

La începuturile devenirii mele cinefile, ziua de luni, cu care pe atunci debuta săptămâna cinematografică în oraș, era aducătoare de mari bucurii. Era ziua în care veneau filme noi la cinematografele din cartier iar eu puteam să încep turul sălilor din zona în care locuiam și, lucru absolut fascinant pentru mine, să intru chiar în contact fizic cu pelicula purtătoare de imagini. La cinematograful ”Dacia” (fost ”Marconi”), sală unde m-am școlit esențial în ale filmului, pe care o frecventam cu maxim interes și asiduitate, devenind cumva chiar un obișnuit al locului, proiecționiștii încercau să își simplifice munca din săptămâna care tocmai începea supunând filmul unei anumite ”pregătiri”. Un film de o oră și jumătate ajungea în cabina de proiecție sub forma a 10 bobine de peliculă de 300 de metri, trecerea fiecăreia dintre ele prin aparatul de proiecție durând circa 10 minute. Pentru ca spectacolul să nu se întrerupă după rularea fiecărei bobine,  în cabină existau pe atunci două aparate de proiecție între care se făcea așa-numita ”schimbare” la sfârșitul fiecărei bobine rulate, astfel că aparatul prin care aceasta tocmai și-a încheiat trecerea se oprea și, concomitent, la un semnal precis, pornea aparatul vecin în care aștepta cuminte, gata pregătită pentru proiecție, următoarea bobină. Totul se făcea cu maximă discreție pentru ca în sală, spectatorii să poată urmări filmul fără întrerupere și să nu fie deranjați de aceste manevre tehnice. Dacă nu s-ar fi ”intervenit”, la cele zece bobine care conțineau întregul film, ar fi fost necesare pe durata întregii sale proiecții, nouă schimbări, situație pe care cu inventivitate, proiecționiștii au ”îmbunătățit-o” legând prin lipitură între ele câte două bobine și reducând în felul acesta numărul schimbărilor la numai patru; cele zece bobine de 300 de metri se transformau astfel în doar cinci bobine de 600 de metri. Cele două sau patru fotograme care se pierdeau inevitabil la fiecare lipitură erau desigur aruncate iar eu, cu sufletul la gură pândeam nerăbdător momentul în care acestea ajungeau la coșul de gunoi de sub o anumită scară de acces între niveluri. Spre norocul meu, fiind zi de luni, coșul era golit și fotogramele cu pricina nu se amestecau cu alte lucruri, de care, în caz contrar, le-aș fi putut separa doar cu mare dificultate. Le extrăgeam discret și așteptam cu bucurie momentul când, după film, ajuns acasă, le proiectam cu diascopul pe perete,  evocându-mi filmul tocmai văzut, simulând mai mult imaginativ, desigur, spectacolul vizual la care tocmai luasem parte. Dacă îmi aminteam și tema melodică a filmului, însoțeam proiecția, fluierând, și de ”sunet” obținând în felul acesta un spectacol aproape total în care imaginația conta cel mai mult, facinația clipei devenea copleșitoare iar joaca de-a cinematograful de-a dreptul cuceritoare. Pentru mine în acele clipe nimic altceva nu mai conta…

Și acum, după ce v-am plimbat un pic prin îndepărtate amintiri cinefile, să ne întoarcem la obișnuitul nostru zapping prin programele televiziunilor și să extragem câteva titluri cu care ne-am putea alcătui repertoriul Cinematografului de Acasă în intervalul 29 martie – 4 aprilie 2019. În această perioadă de post oarecum constrângător, vă rog să considerați reperele de mai jos ca pe un fel de permanentă ”dezlegare” la filme care, atent selectate și ”consumate” cu măsură pot genera stări benefice de durată. La cât mai bune și inspirate vizionări!

 

Longfellow Deeds (Gary Cooper), un om simplu, dintr-un oraș mic, moștenește o avere imensă, devenind țintă pentru escroci și vânătorii de publicitate. Schimbările neașteptate ce-i dau peste cap întreaga existență îl determină să ia o decizie importantă în legătură cu averea dobândită căreia hotărește să îi dea o întrebuințare ce s-a dovedit șocantă pentru cei din jur. În marea metropolă unde timidul Deeds se confruntă cu așa-zisele beneficii ale civilizației, încercarea sa de a-i ajuta pe alții este luată drept nebunie de către lumea în care banul este singura valoare. Întâlnirea dintre un băiat simplu din provincie și o tânără versată de la oraș produce acum ca și în alte situații, întorsături neașteptate. Pentru rolul principal din această comedie romantică scrisă de Robert Riskin și regizată de Frank Capra, Cooper a fost singura alegere a regizorului. Cum actorul era angrenat în alte angajamente în momentul în care trebuia să demareze producția,  Capra, pentru a nu-și ieși cumva din mână a început să filmeze căutând unghiuri și perspective inedite, un fel de muncă de atelier, ce-i permitea să reflecteze la subiect, chiar dacă prin aceasta risca să compromită întreg bugetul alocat filmului. De altfel, întârzierile cumulate în acest fel au generat pierderi de cca. 100000 de dolari. Pentru rolul jurnalistei jucat într-un final de Jean Arthur, regizorul o alesese inițial pe Carole Lombard, însă aceasta a abandonat rapid proiectul, în favoarea rolului principal din filmul ”My man Godfrey” (Gregory La Cava, 1936). În rolul pe care îl interpretează, cu toate nuanțele lui, Cooper este la fel de credibil și de fermecător fie când, cu tuba în brațe cântă cu sinceritatea provincialului convins de ceea ce face, fie când conduce ședința consiliului de administrație al ”Operei” în fruntea căreia fusese numit ca moștenitor al uriașei averi. În scena finală din instanța de judecată unde, în cele din urmă,  lucrurile se clarifică, performanțele atinse de actor sunt uimitoare. Finețea replicilor, ezitările, insistența delicată dar fermă pe unele detalii, farmecul desăvârșit al ingenuității jucată cu convingere, umplu ecranul și sufletele spectatorilor deopotrivă.  Jean Arthur, jurnalista din film este o actriță înnăscută, cu marea capacitate de a gestiona convingător momente importante din evoluția personajului pe care îl interpretează. Deși, la început pare că ea este cea care își transformă ”subiectul” ales în potențială victimă pentru articolele de scandal pe care publicul cititor le savura copios, în cele din urmă, îndrăgostită de acesta, ea devine parte vulnerabilă. Victima ridiculizată la început ajunge, spre final, obiect al iubirii sale copleșitoare. Cu finețe, cu feminitate, ea se transformă din jurnalistul care, fără scrupule, invadează cea mai profundă intimitate a subiectului său, într-un susținător convins al acestuia. ”Dragostea fece minuni”, s-ar putea spune, doar că aici e vorba și de ”minunile” regizorale și actoricești deopotrivă. Fără imagini generate pe calculator, pe un simplu ecran alb-negru, se produce magia. Actorii, cu intonația potrivită își dozează abil fiecare emoție, romantismul bine temperat ce se înfiripă între ei născându-se firesc, cu naturalețe. Prin geniul său, Capra (laureat ”oscar” cu titlul de ”cel mai bun regizor” în 1937) a știut să transforme o poveste simplă, într-una bazată pe o substanță solidă, cu acțiune bine închegată, împletind armonios momentele de umor savuros cu scenele duioase lipsite de accentele dulcegi-sentimentale atât de gustate în epocă. Caracterizat perfect de ritmul impus de poveste, atât de susținut încât nu îi permite spectatorului să își desprindă privirea de pe ecran, filmul atinge un maxim emoțional la sfârșit, moment spre care, regizorul a știut să ne orienteze atenția și interesul, cu mare știință și pricepere, pe tot parcursul său.  Filmul a fost primit cu entuziasm atât de critică cât și de public. După ce semnalează calitatea de satiră a filmului la adresa presei din epocă, precum și a sistemului de justiție, în general, romancierul Graham Greene, aici în postura criticului de film, consideră această peliculă drept ”cel mai bun film al lui Capra, cu un foarte pregnant sentiment al vieții comune, în care, fără emfază ne sunt propuse valori umane esențiale ca altruismul și moralitatea.” (Frank Capra a fost foarte prezent pe ecrane în anii ’30-’40 prin producții pline de vitalitate în care se regăsesc emoționante povești cu oameni simpli.) Ca popularitate a surclasat chiar și celebra peliculă mai timpurie a aceluiași regizor, ”S-a întâmplat într-o noapte”  (It Happened One Night, 1934) cu Clark Gable și Claudette Colbert, iar ca succes de box-office a fost cotat al treilea între filmele anului 1935, din Marea Britanie. Astăzi, restaurat în 4K (Ultra HD), filmul poate fi urmărit în condiții de confort maxim vizual și auditiv.

După ce ne asigură că ”prin comparație cu comediile de azi, aceasta este o capodoperă”, Vasile B. din Pitești spune cu nostalgie: ”Priviți-l pe Gary Cooper ascultând și încercând să înțeleagă, priviți-o pe Jane Arthur care se îndrăgostește… Ceva s-a pierdut pe drum și nu doar sublima ingenuitate… Aș vrea să pot sări într-o mașină a timpului și să ajung înapoi în acele zile.” Iar eu mi-aș dori să îl pot asigura pe cinefilul nostru că acest lucru este posibil deocamdată doar cu ajutorul acestei minunate ”mașinării” care este aparatul de filmat și a acelor minunați oameni (regizori, actori) care, încă din vechime, au știut să le manevreze cu neobosit talent. La drum, deci!

 

 

 

 

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=109506

Publicat de la data mart. 28 2019. Categorii ALEGEREA NOASTRA, CINEMATOGRAFUL DE ACASĂ, RECOMANDĂRI ULTIMA ORĂ.

Zona comentariilor

Meteo în țară

17 august 2019, 15:39
 

N
Parţial însorit
27°C
4 km/h
Perceput de temperatură: 29°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 34%
Vânt: 4 km/h N
Rafale de vânt: 4 km/h
UV-Index: 4
Răsarit: 6:21
Apus: 20:19
Prognoza 18 august 2019
Zi
 

NNV
Parţial însorit
30°C
Vânt: 4 km/h NNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 7
Noapte
 

NE
Senin
16°C
Vânt: 4 km/h NE
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 7
More forecast...
 

Loto

Horoscop

  • 224.647 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team