Concluziile summitului de la Vilnius, prezentate de preşedintele Băsescu

Președintele Traian Băsescu a prezentat, vineri, concluziile summitului de la Vilnius, privind Parteneriatului Estic.

„Parteneriatul estic s-a maturizat în momentul de față și a început să produsă rezultate. Din punctul nostru de vedere, rezultatul este că UE a trecut Prutul. Ceea ce are semnificații nu numai din punctul de vedere al românilor, dar și al forței UE. Aș spune că astăzi Rep. Moldova a făcut un prim pas, dar drumul este lung până la obiectivul pe care și-l dorește actuala coaliție, adică aderarea la UE”, a spus președintele român.

„Până se termină mandatul actualului partament european trebuie modificat regulamentul 581 care să permită libera circulație a Rep. Moldova în spațiul UE. Am solicitat ca semnarea celor două acorduri parafate azi să se facă înainte de terminarea mandatului actualei Comisii și Parlamentului European”, a mai spus Traian Băsescu.

„Aș vrea să mai subliniez faptul că Rep. Moldova din punct de vedere cultural nu se poate îndrepta către uniunea eur-asiatică, unde vrea să o îndrepte opoziția actuală. Vreau să cred că dincolo de partide populația Rep. Moldova va lupta pentru soluția europeană. Moldova n-a fost niciodată parte a altui spațiu, decât cel european”, a mai precizat șeful statului.

Republica Moldova şi Georgia, reprezentate de premierul Iurie Leancă şi, respectiv, preşedintele Ghiorghi Margvelaşvili, au parafat, vineri, la Vilnius Acordurile de Asociere cu UE.

 

Textul integral al declaratiei:

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Lumea a vorbit de Parteneriatul Estic care a fost iniţiat de Polonia şi Suedia în 2000. Sigur, România resimte o uşoară frustrare pentru că geneza Parteneriatului Estic este în 2007, el s-a numit „Sinergia Mării Negre”, pe care pe urmă, în 2009, la iniţiativa Suediei şi a Poloniei, s-a făcut o extindere pentru a intra şi Belarusul. Dar îi spunem Parteneriatul Estic, însă miezul acestui parteneriat pleacă din Sinergia Mării Negre, care a fost o iniţiativă românească susţinută în preşedinţia germană şi aprobată în preşedinţia germană din 2007, atunci considerându-se că trebuie extinsă colaborarea Uniunii Europene în spaţiul Mării Negre. Am vrut să spun acest lucru pentru că asta este istoria adevărată a acestui Parteneriat Estic. El s-a maturizat în momentul de faţă şi a început să producă rezultate, iar din punctul nostru de vedere rezultatul este că Uniunea Europeană a trecut Prutul, ceea ce are semnificaţii nu numai din punct de vedere al intereselor, să spunem, românilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar are semnificaţii adânci cu privire la forţa, la atractivitatea Uniunii Europene. După baltici, alte state din fosta URSS optează pentru soluţia europeană şi acest lucru ne încurajează să sperăm că ţări precum Republica Moldova, precum Georgia, Azerbaidjanul, vor deveni mai devreme sau mai târziu ţări ale Uniunii Europene. Cu privire la aceste evoluţii aş face o comparaţie cu noi şi mă refer numai la Republica Moldova aici. Dacă vă aduceţi aminte, România a semnat acordul de asociere în 1993, acord care a fost ratificat în 1995. Dacă luăm timpul de la momentul ratificării, 1995, şi până în 2007, când am devenit membri ai Uniunii Europene, constatăm că este un drum de 13 ani. Deci, a semna, a parafa acordul de asociere şi acordul de liber schimb nu înseamnă o intrare, ci înseamnă un drum lung. Dezavantajul pe care îl are o ţară ca Republica Moldova în raport cu România este, spre exemplu, că în România toate forţele politice, absolut toate forţele politice au dorit intrarea în Uniunea Europeană şi ne-au trebuit 13 ani de la ratificarea acordului de asociere. Este mult mai grea misiunea statelor în care punctele de vedere ale partidelor politice sunt împărţite, unii pro şi alţii contra. De aceea, acest drum pe care noi l-am parcurs în 13 ani ar putea fi un drum cu sincope, odată cu eventuala alternanţă la putere. Aş spune că, astăzi, Republica Moldova a făcut un prim pas, dar drumul este lung până la atingerea obiectivului pe care şi-l doreşte actuala coaliţie, acela de a fi membri ai Uniunii Europene.

Aş vrea ca dincolo de entuziasm asupra acestei întâmplări să domnească realismul. Eu aş face prima referire la Guvernul Republicii Moldova şi la coaliţia politică din Parlament care susţine acest guvern şi aş spune că au cel mai mare merit în ceea ce s-a obţinut astăzi, adică parafarea completă a acordului de asociere şi a acordului de liber schimb. Au avut curaj în condiţiile unei opoziţii virulente împotriva acestui demers şi trebuie să facă tot ce ţine de ei pentru a se menţine la putere şi după alegerile din 2014 sau în prima parte a anului 2015 în aşa fel încât să poată face procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană ireversibil. Ei nu sunt în situaţia noastră când procesul odată început datorită suportului forţelor politice a fost ireversibil, când mai încet, când rapid, când iar mai încet, când iar mai rapid, dar pe fond ireversibil. De aceea, meritul coaliţiei de guvernământ este enorm. Şi-au asumat o soluţie pe care opoziţia extrem de puternică nu o doreşte şi trebuie sprijiniţi, şi nu numai de România, ci de toată Uniunea Europeană cu toată forţa Bruxellesului şi a celorlalte instituţii europene pentru ca Republica Moldova să avanseze. În ceea ce ne priveşte, atât în intervenţia de aseară cât şi în intervenţia de astăzi susţinerea mea a fost pentru eficienţă, adică până se termină mandatul actualului parlament, Parlament European, trebuie modificat Regulamentul 581 care să permită libera circulaţie a cetăţenilor Republicii Moldova în spaţiul Uniunii Europene. De asemenea, am solicitat ca semnarea celor două acorduri parafate astăzi să se facă înainte de terminarea mandatului actualei Comisii şi actualului Parlament European, în aşa fel încât până la alegerile din Republica Moldova să fie deja state care să treacă la procesul de ratificare a acordului de asociere şi a acordului de liber schimb. Acesta este un obiectiv extrem de dificil, semnarea până la terminarea mandatului actualului Parlament, pentru că acordul trebuie tradus în cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Şi dacă nu mă înşel, cu limba croată 24 de limbi oficiale. Dar eu cred că este un efort pe care Bruxellesul ar trebui să îl facă. Aş vrea să mai subliniez faptul că Republica Moldova din punct de vedere cultural nu se poate îndrepta către Uniunea Euroasiatică, unde ar vrea să o îndrepte opoziţia actuală. Nu este posibil ca vorbitori de limbă latină să opteze pentru Uniunea Euroasiatică. Deci vreau să cred că dincolo de partide, populaţia Republicii Moldova va opta în integralitatea ei sau în cea mai mare parte pentru soluţia europeană. Pentru că Moldova n-a fost niciodată parte a altui spaţiu decât a spaţiului european, indiferent care i-a fost forma de organizare statală – în interiorul României sau în afara României.

Sigur, un subiect important a fost Ucraina. Vreau să ştiţi că toate statele membre au ridicat orice condiţionalitate legată de semnarea celor două acorduri de către preşedintele Ianukovici, însă senzaţia pe care eu am avut-o atât în intervenţia de aseară, când discuţiile au fost mult mai libere, cât şi în intervenţia de astăzi a fost că domnul Ianukovici venise la un târg. Or, în Uniunea Europeană principiile nu se târguiesc, se acceptă, şi atunci eşti un partener al Uniunii Europene sau nu se acceptă, şi atunci nu poţi fi un partener al Uniunii Europene. În orice caz, sper ca domnul preşedinte Ianukovici să fi înţeles, atât din poziţia în mod deosebit pe care a avut-o aseară Polonia, România, Bulgaria, Germania, dar şi mult mai delicatele intervenţii de astăzi, să fi înţeles că principiile Uniunii Europene nu se negociază, cum nu le-a putut negocia nimeni, pe de o parte. Pe de altă parte, mai ales din discuţiile de astăzi, Ucraina trebuia să fi înţeles că acordurile rămân pe masă şi rămân deschise semnării, cu condiţia respectării tuturor principiilor şi criteriilor Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu plăteşte calitatea de asociat, ci ţi-o asumi gratis sau nu ţi-o asumi. Aş vrea să vă spun că, în discuţia de aseară, am adus un argument, pentru că, la un moment dat, părea că cineva spune: „Trebuie să-mi recuperez pagubele, că mă asociez sau că intru în spaţiu de liber schimb” şi mi-am adus aminte perioada din anii ’97 – ’98 a României, Românie care nu a cerut nicio despăgubire, deşi i se prăbuşeau băncile, avea datorii şi aproape era în poziţia de a intra în încetare de plăţi; a făcut un acord cu Fondul, cu Banca Mondială şi a implementat un program de reformă şi pe urmă a beneficiat de binefacerile acordului de asociere şi ale acordului de liber schimb. V-aş aduce aminte, nu am cifra exactă, dar cred că în ’97 – ’98 România exporta circa şapte miliarde de dolari, astea erau exporturile noastre şi ce calitate de exporturi, buşteni şi ce mai apucam, materii prime, iar astăzi, urmare a intrării în acest mecanism al Uniunii Europene, România exportă circa 50 de miliarde de euro. Asta e diferenţa dintre România de atunci, dinainte de a fi parte a sistemului economic european, şi România de astăzi. Ori, orice ţară care vrea să intre în spaţiul de comerţ european trebuie să ştie că avantajele sunt enorme: ai în faţă o piaţă de jumătate de miliard. Totul este să îţi faci acasă reformele care să îţi facă economia competitivă tot mai competitivă. Sigur poate noi am avut şi sincope în viteza de creştere a competitivităţii economiei şi cu certitudine le avem şi acum în partea de stat a economiei noastre, dar nu putem să nu observăm şansa pe care ne-a dat-o calitatea de asociat la Uniunea Europeană sau de beneficiari ai Acordului de liber schimb plus a liberalizării vizelor. Cam asta este. Sigur, pentru noi subiectul central a fost Republica Moldova. Vreau să ştiţi că sentimentul legat de Republica Moldova este unul foarte pozitiv la toate statele membre. De asemenea, au fost remarcate eforturile Românei de a interconecta Republica Moldova pe electricitate şi pe gaze – linia de 100 de kilovolţi este alimentată deja din data de 19, mai sunt nişte lucrări pe teritorul Republicii Moldova, România şi-a terminat de făcut treaba. După doi ani de insistenţe, Transelectrica a reuşit să ajungă cu cablul, cu reţeaua până la frontiera Republicii Moldova. Aş trage o concluzie: Republica Moldova s-a înscris începând de astăzi pe un drum greu, dar care îi garantează în perspectivă şanse şi, mai târziu, prosperitate, ca urmare a apropierii de Uniunea Europeană, iar noi sperăm cândva şi a intrării în Uniunea Europeană.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.